Cu capul plecat și umerii lăsați, abia stă în capul oaselor. Nu mai are putere nici măcar să alunge muștele care îi dau târcoale. Plin de ulcerații din cap până în picioare, tot ce poate să facă e să se scarpine cu un ciob de lut. Așezat în cenușă, în semn de durere, se gândește la cât de multe a pierdut, la cât de mult a scăzut în ochii altora. Prietenii, vecinii și rudele i-au întors spatele, iar ceilalți, chiar și copiii, își bat joc de el. Crede că până și Dumnezeul său, Iehova, s-a întors împotriva lui, dar se înșală. (Iov 2:8; 19:18, 22)

 În această stare a ajuns Iov, omul despre care Dumnezeu a spus: „Nu este nimeni ca el pe pământ”. (Iov 1:8) Chiar și secole mai târziu, Iehova încă îl considera un exemplu remarcabil de dreptate. (Ezechiel 14:14, 20)

 Treci prin necazuri și suferințe? Relatarea biblică despre Iov îți poate aduce multă mângâiere și te poate ajuta să înțelegi mai bine o calitate pe care fiecare slujitor fidel al lui Dumnezeu trebuie s-o manifeste: integritatea. Suntem integri dacă îi suntem complet devotați lui Dumnezeu și continuăm să îi facem voința în pofida necazurilor. Să vedem ce putem învăța de la Iov.

 Moise, un bărbat fidel, a consemnat povestea vieții lui Iov probabil la ceva timp după moartea acestuia. Sub inspirație divină, Moise nu doar a relatat evenimentele de pe pământ care l-au afectat pe Iov, ci a și dezvăluit unele evenimente care au avut loc în cer.

 La începutul relatării, facem cunoștință cu Iov, care ducea o viață împlinită și fericită. Era un bărbat avut, bine cunoscut și respectat în țara Uț, probabil o regiune din nordul Peninsulei Arabice. Era un om generos, care îi ajuta cu drag pe săraci și îi ocrotea și sprijinea pe cei neajutorați. Iov și soția sa aveau zece copii. Mai presus de toate, Iov era un bărbat spiritual. Se străduia din răsputeri să îi fie plăcut lui Iehova, asemenea lui Avraam, Isaac, Iacob și Iosif, rudele sale îndepărtate. La fel ca patriarhii, Iov îndeplinea rolul unui preot pentru familia sa, oferind jertfe pentru copiii săi. (Iov 1:1-5; 31:16-22)

 Pe neașteptate însă, cadrul se schimbă: este descrisă o scenă petrecută în cer, din care aflăm lucruri pe care Iov nu avea de unde să le știe. În timp ce îngerii fideli erau adunați înaintea lui Dumnezeu, s-a prezentat și Satan, un înger răzvrătit. Iehova știa că Satan îl disprețuia pe Iov, un om drept, așa că i s-a adresat lui Satan, menționând exemplul extraordinar de integritate al lui Iov. Satan a răspuns imediat cu nerușinare: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai ridicat tu un gard în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce are el?”. Satan îi urăște pe oamenii care își păstrează integritatea. Când arată că îi sunt complet devotați lui Iehova Dumnezeu, aceștia demonstrează, de fapt, că Satan este un trădător, care nu iubește pe nimeni. Prin urmare, Satan a susținut cu tărie că Iov îi slujea lui Dumnezeu doar din motive egoiste. Satan a afirmat că, dacă Iov ar fi pierdut totul, l-ar fi blestemat pe Iehova în față! (Iov 1:6-11)

 Iov nu știa, însă Iehova i-a oferit o ocazie extraordinară: să demonstreze că Satan e un mincinos. Iehova i-a permis lui Satan să îi ia lui Iov tot ce avea; doar de Iov nu avea voie să se atingă. Satan imediat și-a pus în acțiune planurile malefice. Într-o singură zi, asupra lui Iov s-au abătut o mulțime de tragedii. Turmele sale – mai întâi vitele și măgarii, apoi oile și, în final, cămilele – au pierit pe neașteptate. Chiar și slujitorii care le îngrijeau au fost omorâți. Lui Iov i s-a spus că unul dintre aceste grupuri de servitori a fost lovit de „focul lui Dumnezeu”, posibil de fulgere. Iov nici nu a apucat să se dezmeticească după aflarea acestor vești, când a primit cea mai grea lovitură. Cei zece copii ai săi erau adunați în casa celui mai mare, când o vijelie a lovit brusc casa, iar aceasta s-a prăbușit peste ei, omorându-i pe toți. (Iov 1:12-19)

 Probabil că nici nu reușim să ne imaginăm ce trebuie să fi simțit Iov! Și-a sfâșiat hainele, și-a tăiat părul și s-a prăbușit la pământ. Iov a tras concluzia că, așa cum Dumnezeu îi dăduse totul, îi și luase totul. Într-adevăr, plin de șiretenie, Satan a făcut să pară că Dumnezeu cauzase toate acele dezastre. Totuși, Iov nu l-a blestemat pe Dumnezeu, cum susținuse Satan. Dimpotrivă, el a spus: „Binecuvântat să fie și de acum înainte numele lui Iehova!”. (Iov 1:20-22)

 Înfuriat din cale-afară, Satan nu a vrut sub nicio formă să cedeze. El s-a înfățișat din nou înaintea lui Iehova în timpul unei întruniri cu îngerii. Iehova l-a lăudat din nou pe Iov pentru integritatea lui, la care ținea cu tărie în pofida atacurilor lui Satan. Dar Satan a ripostat: „Piele pentru piele și omul va da tot ce are pentru sufletul lui. Acum, întinde-ți mâna, te rog, și atinge-te chiar de osul și de carnea lui și ai să vezi dacă nu te va blestema în față”. Satan era convins că Iov l-ar fi blestemat pe Dumnezeu dacă s-ar fi îmbolnăvit grav. Iehova însă avea încredere deplină în Iov, așa că i-a permis lui Satan să aducă boala asupra lui, cu condiția să nu-l omoare. (Iov 2:1-6)

 Nu după mult timp, Satan l-a adus pe Iov în starea descrisă la începutul articolului. Să ne gândim însă și la soția lui Iov. Sfâșiată de durere din cauza pierderii celor zece copii, acum trebuia să privească neputincioasă la suferința soțului ei. Cuprinsă de disperare, ea a strigat către Iov: „Tot mai ții cu tărie la integritatea ta? Blestemă-l pe Dumnezeu și mori!”. Însă nu aceasta era femeia pe care o cunoștea și o iubea Iov. El i-a spus că vorbește ca o femeie fără minte. Totuși, a refuzat să îl blesteme pe Dumnezeul său și nu a păcătuit prin vorbirea sa. (Iov 2:7-10)

 Te-ai gândit vreodată că această poveste tristă, dar adevărată are legătură și cu tine? Satan nu i-a adus această acuzație perfidă doar lui Iov, ci tuturor oamenilor. El a spus: „Omul va da tot ce are pentru sufletul lui”. Satan consideră că niciunul dintre noi nu poate rămâne integru! El susține cu tărie că nici tu nu îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și că l-ai abandona numaidecât ca să-ți salvezi pielea! Cu alte cuvinte, Satan spune că ești la fel de egoist ca el! Nu ai vrea să dovedești că greșește? Fiecare dintre noi are acest privilegiu. (Proverbele 27:11) Dar să vedem cu ce încercări s-a mai confruntat Iov.

 Trei bărbați care îl cunoșteau pe Iov, descriși în relatarea biblică drept tovarăși ai săi, au aflat de necazurile lui și au venit să-i ofere mângâiere. Când l-au zărit, abia l-au recunoscut. Schimonosit de durere, cu pielea-i înnegrită de boală, Iov era doar o umbră a bărbatului care fusese odinioară. Cei trei bărbați, Elifaz, Bildad și Țofar, s-au arătat foarte întristați de suferința lui Iov, văitându-se și aruncându-și țărână pe cap. Apoi, s-au așezat lângă Iov, fără să spună nimic. Au stat așa o săptămână întreagă. Însă tăcerea lor nu a fost o încercare de a-i aduce lui Iov mângâiere. Ei nu au arătat niciun interes față de el, ci doar au constatat ceea ce era deja evident: Iov suferea enorm. (Iov 2:11-13; 30:30)

 În cele din urmă, chiar Iov a început discuția. Blestemând ziua în care se născuse, el a dezvăluit cât de mare îi era suferința. Însă Iov a mai scos la iveală unul dintre motivele pentru care suferea: credea că Dumnezeu era cauza necazurilor sale. (Iov 3:1, 2, 23) Deși era un om al credinței, Iov avea nevoie cu disperare de mângâiere. Însă când așa-zișii săi prieteni au început să-i vorbească, Iov a constatat că i-ar fi fost de mai mare ajutor ca aceștia să tacă. (Iov 13:5)

 Elifaz, probabil cel mai în vârstă dintre toți, a luat cuvântul. Apoi, și ceilalți doi i-au vorbit lui Iov, repetând în mare ideile lui Elifaz. Unele dintre cuvintele acestor bărbați păreau inofensive la prima vedere, deoarece au exprimat multe clișee aparent corecte, de exemplu că Dumnezeu este măreț, că îi pedepsește pe oamenii răi și că îi răsplătește pe cei buni. Însă încă de la primele lor cuvinte, ei nu au dovedit bunătate față de Iov. Elifaz, de pildă, a insinuat că Iov își merita pedeapsa folosind un raționament simplist: dacă Dumnezeu e bun și îi pedepsește pe cei răi, însemna că Iov făcuse ceva rău. (Iov 4:1, 7, 8; 5:3-6)

 Evident, Iov nu a acceptat un asemenea raționament, ci l-a respins în mod categoric. (Iov 6:25) Dar cei trei sfătuitori ai lui Iov erau din ce în ce mai siguri că el se făcea vinovat de un păcat ascuns și că merita într-un fel toate necazurile care se abătuseră asupra lui. Elifaz l-a acuzat pe Iov că era înfumurat și rău și că nu avea teamă de Dumnezeu. (Iov 15:4, 7-9, 20-24; 22:6-11) Țofar i-a spus lui Iov să renunțe la faptele lui rele și să nu-și mai găsească plăcerea în practicarea păcatului. (Iov 11:2, 3, 14; 20:5, 12, 13) Iar Bildad a fost și mai crud, insinuând că fiii și fiicele lui Iov păcătuiseră și că își meritaseră moartea. (Iov 8:4, 13)

 Acești bărbați cu o gândire greșită au făcut ceva și mai rău. Ei nu au pus sub semnul întrebării doar integritatea lui Iov, ci și importanța integrității în sine, susținând că e inutil ca omul să încerce să îi rămână loial lui Dumnezeu! În cuvintele sale de început, Elifaz a descris o întâlnire lugubră cu un spirit rău. În urma întâlnirii cu acel demon, Elifaz a tras o concluzie total greșită: Dumnezeu „n-are încredere în slujitorii săi și mesagerilor săi le găsește lipsuri”. Dacă această idee ar fi adevărată, oamenii nu ar putea niciodată să îi fie plăcuți lui Dumnezeu! Ulterior, Bildad a susținut că integritatea lui Iov nu avea nicio valoare în ochii lui Dumnezeu, pentru că omul este la fel de neînsemnat ca o larvă! (Iov 4:12-18; 15:15; 22:2, 3; 25:4-6)

 Ai încercat vreodată să îi aduci alinare unei persoane care suferă enorm? Nu e ușor. Dar de la acești falși prieteni ai lui Iov putem învăța ce să nu spunem. În potopul de cuvinte pompoase, aparent logice pe care le-au rostit, acești trei bărbați nici măcar nu i s-au adresat pe nume! Ei nu au avut deloc considerație pentru suferința lui Iov și nu au înțeles că trebuiau să-l trateze cu bunătate și blândețe. a Așadar, dacă o persoană dragă este tristă, încearcă să arăți căldură, grijă și bunătate față de ea. Străduiește-te să îi întărești credința și să o încurajezi, ajutând-o să aibă încredere în Dumnezeu și în marea sa bunătate, îndurare și dreptate. Iov așa ar fi procedat dacă ar fi fost în locul celor trei bărbați. (Iov 16:4, 5) Dar cum a reacționat el la atacurile continue la adresa integrității sale?

 Iov era deja foarte deprimat când a început discuția cu așa-zișii săi prieteni. Încă de la început, el a recunoscut că vorbele sale nu erau decât ‘cuvinte necugetate și vorbe ale unui om disperat’, iar aceasta pe bună dreptate. (Iov 6:3, 26) Cuvintele sale au oglindit durerea profundă din inima sa, precum și perspectiva sa limitată. Întrucât tragediile s-au abătut brusc asupra sa și asupra familiei sale, ba chiar au părut de origine supranaturală, Iov a crezut că Iehova le cauzase. Însă el nu știa ce evenimente avuseseră loc și, prin urmare, a tras concluzii greșite.

 Cu toate acestea, Iov era un bărbat cu o credință puternică. Credința lui se vede clar din cuvintele pe care le-a rostit pe parcursul acelei lungi conversații, cuvinte deosebite, adevărate și încurajatoare pentru noi. Când a vorbit despre minunile creației, Iov l-a glorificat pe Dumnezeu, descriind lucruri pe care niciun om nu le-ar fi putut cunoaște la acea vreme decât dacă Dumnezeu i le-ar fi dezvăluit. De pildă, el a spus că Iehova „suspendă pământul pe nimic”, un adevăr pe care oamenii de știință l-au descoperit abia secole mai târziu. b (Iov 26:7) Iar speranța pe care o avea cu privire la viitor a coincis cu cea a altor slujitori fideli ai lui Iehova. Iov credea că, dacă avea să moară, Dumnezeu avea să-și amintească de el, să îi fie dor de el și chiar să-l readucă la viață. (Iov 14:13-15; Evrei 11:17-19, 35)

 Dar ce se poate spune despre problema integrității? Elifaz și cei doi prieteni ai săi au susținut că integritatea omului nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu. A acceptat Iov această învățătură greșită? Nicidecum! Iov a afirmat că integritatea este importantă pentru Iehova. El a spus plin de încredere: „Dumnezeu îmi va cunoaște integritatea”. (Iov 31:6) În plus, pentru Iov a fost evident că raționamentele greșite ale așa-zișilor săi consolatori reprezentau, de fapt, un atac la adresa integrității sale. Aceasta l-a determinat pe Iov să susțină o pledoarie convingătoare, la care cei trei bărbați nu au mai avut replică.

 Iov a înțeles că integritatea sa implica fiecare aspect al vieții. Astfel, el a explicat cum și-a păstrat integritatea prin tot ce a făcut. De exemplu, el a evitat orice formă de idolatrie, i-a tratat pe alții cu bunătate și demnitate, s-a păstrat curat din punct de vedere moral, dovedind că-și prețuiește căsnicia. Însă, mai presus de toate, el i-a rămas complet devotat singurului Dumnezeu adevărat, Iehova. De aceea, Iov a putut spune din toată inima: „Până la ultima suflare, nu voi renunța la integritatea mea!”. (Iov 27:5; 31:1, 2, 9-11, 16-18, 26-28)

 Este integritatea pentru tine la fel de importantă ca pentru Iov? El a înțeles că integritatea presupune mult mai mult decât simple vorbe. Dovedim că îi suntem complet devotați lui Dumnezeu ascultând de el și făcând în fiecare zi ce este drept în ochii săi, chiar și în încercări. Dacă ne trăim viața astfel, îl vom bucura pe Iehova și îl vom înfuria pe dușmanul său, Satan, exact așa cum a făcut Iov cu mult timp în urmă. Acesta este cel mai bun mod de a imita credința lui Iov!

 Însă povestea lui Iov nu se termină aici. El a fost atât de preocupat să demonstreze că era drept, încât a uitat ce era cu adevărat important: să apere reputația Dumnezeului său. El avea nevoie de corectare și de ajutor spiritual. Încă suferea enorm și avea mare nevoie de mângâiere. Ce avea să facă Iehova pentru acest bărbat fidel și integru? Următorul articol va răspunde la această întrebare.