În 1945, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a Germaniei zăcea în ruină. Orașele erau distruse, școlile erau goale, spitalele nu puteau fi folosite, iar străzile erau pline de bombe care nu explodaseră. În plus, exista foarte puțină hrană, alimentele fiind extrem de scumpe. De exemplu, un pachet de 500 g de unt vândut la negru valora cât salariul pe șase săptămâni!

 Printre cei afectați de aceste necazuri erau și sute de Martori ai lui Iehova care petrecuseră ani de zile în închisori și în lagăre de concentrare pentru credința lor. În 1945, ei au fost eliberați, însă tot ce aveau erau uniformele de deținuți de pe ei. Alți Martori își pierduseră proprietățile și bunurile. Unii erau atât de înfometați, încât leșinau în timpul întrunirilor creștine.

 Martorii lui Iehova din alte părți ale lumii au sărit imediat în ajutorul fraților lor care aveau nevoie de hrană și de îmbrăcăminte. Frații de la sediul mondial, din Statele Unite, au rugat filiala din Berna (Elveția) să-i ajute pe frații din Germania. Nathan Knorr, reprezentant al sediului mondial, a vizitat Europa pentru a coordona și a grăbi operațiunile de ajutorare.

 Martorii din Elveția au donat cu generozitate alimente, îmbrăcăminte și bani. Toate donațiile au fost trimise la Berna, unde au fost sortate și împachetate, după care au fost expediate spre Germania. Și Martorii din alte țări, precum Suedia, Canada și Statele Unite, au contribuit la operațiunile de ajutorare. De pe urma acestora au beneficiat nu numai frații din Germania, ci și cei din alte țări europene și asiatice afectate de război.

 În câteva luni, filiala din Elveția a trimis cafea, lapte, zahăr, cereale, fructe uscate, legume și conserve de carne și de pește. Au fost făcute și donații în bani.

 Pe lângă toate acestea, Martorii din Elveția au trimis 5 t de articole de îmbrăcăminte, precum paltoane, costume pentru bărbați și piese de îmbrăcăminte pentru femei. În numărul din 15 ianuarie 1946 al Turnului de veghe, se spunea: „Frații nu au dat lucruri de proastă calitate, ci ce aveau ei mai bun. Au făcut un mare sacrificiu pentru a-și ajuta frații de credință din Germania”.

 În plus, Martorii din Elveția au donat aproape 1 000 de perechi de pantofi, care au fost verificați înainte de a fi trimiși. Frații și surorile din Wiesbaden (Germania) care au desfăcut pachetele au fost surprinși de calitatea și varietatea lucrurilor primite. „Niciun magazin din Germania nu are produse așa de variate și de calitative”, a scris un Martor.

 Frații au continuat să trimită ajutoare până în august 1948. În total, doar Martorii din Elveția au trimis 444 de lăzi cu ajutoare, ce cântăreau 25 t. Deși, pe atunci, în Elveția erau numai 1 600 de Martori, puțini în comparație cu numărul mare de frați implicați în operațiunile de ajutorare, contribuția lor a fost semnificativă.

 Isus Cristos a spus: „Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:34, 35) Iubirea i-a impulsionat pe slujitorii lui Iehova să ofere nu lucruri de care nu mai aveau nevoie, ci tot ce aveau ei mai bun. (2 Corinteni 8:1-4) Potrivit unei scrisori trimise de Martorii din Zürich, „mulți frați care nu aveau nici pentru ei lucrurile necesare, dar care au vrut să ajute, au donat cartele de alimente și bani”.

 Grație ajutoarelor generoase și bine organizate din partea fraților lor de credință, care au arătat o iubire plină de sacrificiu, Martorii din Germania au putut să depășească mai ușor perioada de după război.