PENTRU milioane de catolici din întreaga lume, decretul din 1870 al Conciliului Vatican I este o doctrină a Bisericii, o învăţătură obligatorie. Totuşi, se pune întrebarea: Se bazează pe Biblie această învăţătură? În plus, este Papa Francisc urmaşul apostolului Petru? Şi a fost Petru primul papă?

Decretul emis în 1870 de Conciliul Vatican s-a bazat în primul rând pe o interpretare proprie a versetelor din Matei 16:16-19 şi din Ioan 21:15-17. Conversaţiile lui Isus cu Petru, consemnate în aceste pasaje, precum şi alte relatări biblice arată că apostolul Petru a avut un rol important în istoria creştinismului primar. De fapt, când l-a întâlnit prima dată pe Petru, Isus a prezis că acesta va fi neclintit ca o stâncă (Ioan 1:42). Dar i-a acordat Cristos lui Petru autoritatea de primat?

În Matei 16:17, 18 găsim cuvintele pe care Isus i le-a adresat lui Petru: „Îţi zic: Tu eşti Petru [nume care înseamnă «bucată de stâncă»] şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. * A vrut Isus să spună că „Biserica”, sau congregaţia, sa avea să fie zidită pe Petru, un om imperfect? Avea să fie Petru conducătorul tuturor continuatorilor lui Isus? Cum au înţeles cuvintele lui Isus ceilalţi apostoli prezenţi la această conversaţie? Evangheliile dezvăluie că, mai târziu, apostolii s-au certat de mai multe ori pentru a şti cine era cel mai mare dintre ei (Matei 20:20-27; Marcu 9:33-35; Luca 22:24-26). Dacă Isus i-ar fi acordat lui Petru o poziţie de întâietate, mai avea sens ca apostolii să se întrebe cine era cel mai mare dintre ei?

Dar cum a înţeles Petru cuvintele lui Isus? Întrucât era evreu din naştere, Petru cunoştea profeţiile în care se vorbea despre „o piatră” sau despre  „o piatră unghiulară” (Isaia 8:13, 14; 28:16; Zaharia 3:9). Când a citat una dintre aceste profeţii într-o scrisoare adresată colaboratorilor săi, Petru a explicat că prezisa „piatră unghiulară” era Domnul Isus Cristos, Mesia. Petru a folosit termenul grecesc petra (cuvânt care apare în afirmaţia lui Isus din Matei 16:18) numai cu referire la Cristos (1 Petru 2:4-8).

Apostolul Pavel a fost un alt continuator fidel al lui Isus. A crezut Pavel că Isus îi acordase lui Petru autoritatea de primat? Recunoscând poziţia pe care o avea Petru în congregaţia creştină din secolul I, Pavel a scris că Petru se afla printre cei „socotiţi stâlpii”. Înţelegem de aici că Pavel îi considera „stâlpi” pe mai mulţi creştini (Galateni 2:9). În plus, dacă Petru ar fi fost numit de Isus capul congregaţiei, l-ar fi socotit colaboratorii săi doar un stâlp?

Scriind cu privire la modul nepotrivit în care îi trata Petru pe unii, Pavel a scris în mod respectuos, dar fără ocolişuri: „Eu m-am împotrivit lui făţiş, deoarece nu avea dreptate” (Galateni 2:11-14). Pavel nu considera că Cristos îşi zidise biserica, sau congregaţia, pe Petru sau pe un alt om imperfect. Dimpotrivă, el credea că temelia pe care a fost zidită congregaţia era Isus Cristos. Pentru Pavel, „această piatră era Hristos” (1 Corinteni 3:9-11; 10:5).

Prin urmare, cum trebuie înţelese cuvintele: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”? Pentru a înţelege corect o afirmaţie trebuie să cunoaştem contextul în care apare ea. Despre ce vorbeau Isus şi Petru? Isus tocmai îşi întrebase discipolii: „Dar voi, cine ziceţi că sunt eu?”. Fără nicio ezitare, Petru a răspuns: „Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu”. Isus îl laudă pentru acest răspuns, apoi adaugă că îşi va zidi „Biserica”, sau congregaţia, pe o „piatră” şi mai solidă,  cea în care Petru tocmai îşi exprimase credinţa: Isus însuşi (Matei 16:15-18).

În armonie cu această idee, mulţi dintre „părinţii apostolici” au scris că piatra din Matei 16:18 este Cristos. De exemplu, Augustin din secolul al V-lea e.n. a scris: „Domnul a spus: «Pe această piatră îmi voi zidi Biserica», deoarece Petru îi spusese: «Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu». Prin urmare, pe această stâncă, despre care ai mărturisit, îmi voi zidi Biserica”. Augustin a spus în repetate rânduri că „Piatra (petra) era Cristos”.

Dacă ar fi judecaţi după doctrina actuală a Bisericii Catolice, atât Augustin, cât şi alţii ar fi consideraţi eretici. De fapt, potrivit teologului elveţian Ulrich Luz, unitatea de opinie asupra acestui subiect exprimată de bibliştii din zilele noastre ar fi fost condamnată şi considerată erezie de Conciliul Vatican din 1870.

Titlul de „papă” le-a fost complet necunoscut apostolilor. Până în secolul al IX-lea, mulţi episcopi care nu erau de la Roma îşi atribuiau acest titlu. Chiar şi aşa, termenul a devenit oficial abia la sfârşitul secolului al XI-lea. În plus, niciun creştin din secolul I n-a crezut că o aşa-zisă autoritate de primat acordată lui Petru fusese transmisă unor urmaşi ai acestuia. Prin urmare, eruditul german Martin Hengel a ajuns la concluzia că nu există „nicio cale teologică şi istorică susţinută cu dovezi, care să ducă la ce s-a numit mai târziu «primatul» papal”.

În concluzie, a fost Petru primul papă? A avut el urmaşi? Este biblică doctrina catolică a primatului papal? Singurul răspuns corect la toate aceste întrebări este nu. Totuşi, rămâne de necontestat faptul că Isus şi-a zidit biserica, sau congregaţia, pe sine însuşi (Efeseni 2:20). Întrebarea la care trebuie să răspundă fiecare dintre noi este: Am găsit această congregaţie?