Este uşor să afirmăm că Satan, despre care citim în Biblie, reprezintă doar un simbol al răului. Dar reflectă acest punct de vedere ceea ce spune Biblia? Dacă da, de ce îl prezintă Biblia pe Satan vorbind cu Isus Cristos şi cu Dumnezeul cel Atotputernic? Să analizăm două împrejurări în care au avut loc asemenea discuţii.

Când Isus şi-a început serviciul pământesc, Diavolul a încercat de trei ori să-l ispitească. Prima dată, Satan a vrut să-l determine pe Isus să-şi folosească în mod egoist puterea primită de la Dumnezeu pentru a-şi potoli foamea. Apoi, Diavolul l-a provocat pe Isus să-şi pună în pericol viaţa şi, astfel, să atragă atenţia asupra lui. În cele din urmă, Satan i-a oferit lui Isus guvernarea tuturor regatelor lumii în schimbul unui singur act de închinare. Isus a respins toate cele trei atacuri viclene, citând de fiecare dată din Scripturi (Matei 4:1-11; Luca 4:1-13).

Cu cine a vorbit Isus? Cu răul din el? Potrivit scrierilor inspirate, Isus „a fost pus la încercare ca noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Tot în Biblie se spune: „El n-a comis păcat, iar în gura lui nu s-a găsit înşelătorie” (1 Petru 2:22). Isus şi-a păstrat în mod ireproşabil integritatea. El nu a permis niciodată ca în inima lui să se dezvolte o trăsătură negativă. Desigur, Isus nu a vorbit cu răul din el, ci cu o persoană reală.

Această discuţie conţine şi alte dovezi că Satan este o persoană reală.

• Diavolul i-a oferit lui Isus poziţia de conducător al lumii în schimbul unui act de închinare (Matei 4:8, 9). Această propunere n-ar fi avut sens dacă Satan n-ar fi existat. Mai mult, Isus n-a pus la îndoială faptul că Satan deţinea o autoritate impresionantă.

• După ce Isus a respins aceste ispite, Diavolul „a plecat de la el, aşteptând un alt moment prielnic” (Luca 4:13). În această situaţie, a fost Satan un simbol al răului sau, mai degrabă, un adversar insistent?

• Biblia spune că „nişte îngeri au venit şi au început să-i slujească” lui Isus (Matei 4:11). Erau aceşti îngeri creaturi spirituale reale, care l-au încurajat şi l-au ajutat în mod concret pe Isus? Desigur. Atunci, ar fi logic să presupunem că Satan nu era o creatură spirituală reală?

Cea de-a doua împrejurare apare în relatarea despre Iov, un bărbat care se temea de Dumnezeu. Relatarea conţine două discuţii care au avut loc între Diavol şi Dumnezeu. De fiecare dată, Dumnezeu a lăudat integritatea lui Iov. Satan a spus că Iov îi slujea lui Dumnezeu din motive egoiste, insinuând că Dumnezeu cumpăra loialitatea lui Iov. De fapt, Diavolul a pretins că îl cunoştea pe Iov mai bine decât Dumnezeu. Iehova i-a permis lui Satan să se atingă de bunurile materiale ale lui Iov, de copiii şi chiar de sănătatea acestuia. * Timpul a dovedit clar că Iehova a avut dreptate în privinţa lui Iov şi că Satan era un mincinos. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Iov pentru că a rămas integru (Iov 1:6-12; 2:1-7).

Putem spune că cele două discuţii au avut loc între Iehova şi răul din el? Bineînţeles că nu! Biblia afirmă: „Calea adevăratului Dumnezeu este perfectă” (2 Samuel 22:31). În plus, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic” (Revelaţia 4:8). Sfânt înseamnă curat, sacru, separat de păcat. Prin urmare, Iehova este perfect. El nu are trăsături negative.

Totuşi, unii ar putea spune că nici Iov nu a fost o persoană reală şi că acest dialog este o alegorie. Dar este logică această afirmaţie? Conform altor texte biblice, Iov a fost o persoană reală. De pildă, în Iacov 5:7-11 se arată că exemplul lui Iov îi poate ajuta pe creştini să persevereze când trec prin încercări. În plus, exemplul său ne aminteşte că Iehova îi răsplăteşte pe cei care perseverează. Ar mai fi util acest exemplu dacă Iov nu a existat niciodată, iar atacurile lui Satan au fost imaginare? Mai mult decât atât, în Ezechiel 14:14, 20, Iov este considerat un bărbat drept, alături de Noe şi Daniel. Asemenea lor, Iov a fost o persoană reală, un om cu o credinţă remarcabilă. Dacă Iov a existat, înseamnă că şi cel care i-a cauzat necazuri a existat.

Biblia spune în mod clar că Satan este un spirit rău. Dar probabil că te întrebi: Ne poate face vreun rău mie şi familiei mele?

Imaginează-ţi că o bandă de infractori a pătruns pe neaşteptate în oraşul tău. Din acest motiv, siguranţa şi moralitatea locuitorilor sunt ameninţate. În mod asemănător, Satan şi demonii săi, fiinţe spirituale reale, care, asemenea lui Satan, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, au fost aruncaţi pe neaşteptate în jurul pământului. Care au fost consecinţele? Gândeşte-te ce vezi la buletinele de ştiri naţionale şi internaţionale.

• Observi o creştere a numărului actelor de violenţă, deşi la nivel mondial se depun eforturi susţinute pentru a le stopa?

• Observi o creştere a numărului divertismentelor cu tentă spiritistă, în pofida îngrijorării multor părinţi?

• Observi că mediul înconjurător este distrus într-un ritm alarmant, deşi se depun multe eforturi pentru a-l proteja?

• Simţi că se întâmplă ceva cu societatea în care trăim, că o forţă malefică împinge omenirea spre distrugere?

Biblia explică cine se află în spatele problemelor actuale: „Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit, a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. . . . Dar vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!” (Revelaţia 12:9, 12). După ce au analizat aceste dovezi, mulţi oameni au ajuns la concluzia că Satan este un spirit periculos, care influenţează lumea din jurul nostru.

Dar, pe bună dreptate, te-ai putea întreba cum poţi se te aperi de atacurile acestui spirit. Următorul articol din această serie oferă sugestii practice.