Familiile cu un părinte vitreg, numite şi mixte sau reconstituite, se confruntă cu dificultăţi specifice şi, deseori, cu provocări în relaţiile cu cei din afara căminului lor. * De obicei, este nevoie ca părinţii vitregi să comunice cu mama sau cu tatăl natural pentru a stabili unele aspecte legate de vizitarea, educarea şi susţinerea materială a copilului. De asemenea, poate că rudele şi prietenii trebuie să facă eforturi pentru a se obişnui cu noii membri ai familiei. În continuare vom vedea ce sfaturi oferă Biblia pentru a ajuta familiile cu un părinte vitreg să facă faţă acestor provocări.

Judith, o mamă vitregă din Namibia, a explicat: „Mama copiilor mei vitregi le-a spus că eu sunt doar noua soţie a tatălui lor şi că niciunul dintre copiii  noştri nu vor fi fraţii lor. Aceste cuvinte m-au durut foarte mult deoarece îmi iubesc copiii vitregi ca şi cum ar fi ai mei“.

Specialiştii sunt de acord că relaţiile cu celălalt părinte natural al copilului pot duce la certuri şi la dezbinare într-o familie mixtă. De cele mai multe ori apar probleme între mama naturală şi cea vitregă. Ce sfaturi le-ar putea fi de folos?

Soluţie: Stabileşte limite rezonabile. Dacă vei încerca să-l împiedici pe celălalt părinte natural să se implice în viaţa copilului său, s-ar putea ca acesta să sufere din punct de vedere afectiv. * Părinţii naturali ai copilului, cei ‘din care s-a născut’, ocupă un loc special în viaţa lui (Proverbele 23:22, 25). Totuşi, dacă îi vei permite fostului soţ sau fostei soţii să se amestece în viaţa familiei tale actuale, ai putea să-l superi sau să-l enervezi pe noul tău partener. Străduieşte-te să păstrezi echilibrul, stabilind limite rezonabile pentru a-ţi ocroti căsnicia, dar păstrând deschise liniile de comunicare cu celălalt părinte natural, în măsura în care acest lucru este posibil.

SUGESTII PENTRU PĂRINŢII NATURALI

• Când vorbeşti cu fostul partener, concentrează-te asupra copilului vostru şi încearcă să discuţi cât mai puţin despre alte lucruri. De exemplu, l-ai putea întreba cu tact dacă este de acord să stabiliţi anumite ore la care să vorbească la telefon cu copilul. De obicei, această metodă dă rezultate mai bune decât dacă celălalt părinte natural ar suna la orice oră din zi sau seara târziu.

• În cazul în care nu ai primit custodia copilului, ai putea să vorbeşti cu el la telefon, să-i scrii scrisori, să-i trimiţi sms-uri sau e-mailuri pentru a ţine permanent legătura cu el (Deuteronomul 6:6, 7). Unii folosesc chiar şi videoconferinţele pentru a comunica. În felul acesta, părintele va putea înţelege mai bine problemele şi necesităţile copilului şi îi va da sfaturile de care are nevoie.

SUGESTII PENTRU MAMELE VITREGE

• Manifestă empatie faţă de mama naturală a copilului, asigurând-o că nu vrei să-i iei locul (1 Petru 3:8). Vorbeşte-i cu regularitate despre copilul ei, concentrându-te asupra aspectelor pozitive (Proverbele 16:24). Cere-i sfatul şi mulţumeşte-i ori de câte ori ţi-l oferă.

• Limitează-ţi manifestările de afecţiune faţă de copil în prezenţa mamei lui. Beverly, o mamă vitregă din Statele Unite, a spus: „Cei doi copii vitregi ai mei au vrut să-mi spună «mamă». Am fost de acord, dar am stabilit să-mi spună aşa doar la noi acasă, nu şi în prezenţa mamei lor, Jane, sau a rudelor ei. După aceea, eu şi Jane ne-am înţeles mai bine. Mai târziu chiar am participat împreună la serbările şcolare ale copiilor sau am mers cu ei în excursiile cu şcoala“.

SUGESTII PENTRU O BUNĂ COLABORARE ÎNTRE PĂRINTELE NATURAL ŞI CEL VITREG

• Nu vorbi niciodată negativ despre un părinte, natural sau vitreg, în auzul copilului. Deşi este uşor să adopţi o astfel de vorbire, nu uita că lucrul acesta poate avea un efect devastator asupra copilului. În plus, nu ştii niciodată când şi cum cuvintele tale vor  ajunge la urechile altora (Eclesiastul 10:20). Dacă copilul îţi spune că celălalt părinte natural sau părintele vitreg a vorbit urât despre tine, gândeşte-te în primul rând la sentimentele copilului, nu la ale tale. Ai putea spune ceva de genul: Îmi pare rău că ai auzit asta. Mama ta este supărată pe mine şi, uneori, când sunt nervoşi, oamenii mari spun lucruri mai puţin amabile.

• Încearcă să nu-i impui copilului alte reguli decât cele cu care este deja obişnuit. Dacă lucrul acesta nu este posibil, explică-i diferenţele fără a-l înjosi pe celălalt părinte natural. Imaginează-ţi următoarea situaţie:

  Mama vitregă: Andrei, după ce foloseşti prosopul, pune-l, te rog, la uscat, nu-l lăsa pe jos!

  Andrei: Acasă la mama îl lăsam pe jos şi îl punea ea la uscat.

  Mama vitregă (nervoasă): Da, v-a obişnuit să fiţi leneşi.

  Următorul răspuns ar fi mult mai potrivit.

  Mama vitregă (cu calm): Am înţeles, dar aici fiecare îşi pune prosopul la uscat.

• Nu-i programa copilului activităţi în ziua pe care o petrece cu celălalt părinte natural (Matei 7:12). Totuşi, dacă se iveşte ceva ce nu suportă amânare, consultă-te mai întâi cu celălalt părinte natural, iar apoi spune-i copilului ce ai planificat.

Cartea Step Wars citează cuvintele unei femei care a spus că soţul ei se aliază cu copiii săi adulţi şi nu recunoaşte că aceştia se poartă urât cu ea. „Lucrul acesta mă enervează la culme“, mărturiseşte ea. Cum poţi rămâne în relaţii bune cu copiii tăi adulţi fără a-ţi pune în pericol căsnicia?

Soluţie: Manifestă empatie. Biblia spune: „Fiecare să caute nu folosul său, ci folosul altuia“ (1 Corinteni 10:24). Încearcă să înţelegi ce simte celălalt şi pune-te în locul lui. Copiii vitregi adulţi s-ar putea teme să nu piardă afecţiunea părintelui lor. Ori ar putea crede că, dacă l-ar accepta pe părintele vitreg, n-ar fi loiali familiei lor iniţiale. De asemenea, părintele natural s-ar putea teme că, dacă îşi critică copiii, aceştia se vor îndepărta de el.

Nu încerca să te împrieteneşti cu forţa cu copilul vitreg, ci lasă ca relaţia dintre voi să urmeze un curs firesc. Nu este înţelept să obligi pe cineva să te iubească (Cântarea Cântărilor 8:4). De aceea, străduieşte-te să ai aşteptări realiste şi rezonabile în ce priveşte relaţia cu copiii vitregi.

Nu spune tot ce gândeşti sau simţi, chiar dacă nu eşti tratat cu respect (Proverbele 29:11). Când îţi este greu să-ţi controlezi vorbirea, roagă-te asemenea regelui David al Israelului: „Pune o strajă gurii mele, o, Iehova, pune o santinelă la uşa buzelor mele!“ (Psalmul 141:3).

Dacă decizi să locuieşti în casa în care au crescut copiii tăi vitregi, vei fi, probabil, surprins să vezi cât  de ataşaţi sunt ei încă de aceasta. Nu face schimbări mari, mai ales în fostele lor camere. Ai putea lua în considerare şi posibilitatea de a vă muta.

Marion, o mamă vitregă din Canada, a spus: „Părinţii mei obişnuiau să-i ofere cadouri fiului meu, dar nu şi copiilor soţului meu. De aceea, încercam să le cumpărăm şi lor cadouri, dar nu ne permiteam de fiecare dată“.

Soluţie: Pune pe primul loc noua ta familie. Explică-le rudelor şi prietenilor că trebuie să ai grijă de noua ta familie (1 Timotei 5:8). Deşi nu te poţi aştepta ca toate rudele sau prietenii să-i îndrăgească imediat pe membrii noii tale familii, poţi să-i rogi să fie politicoşi şi nepărtinitori. Spune-le cât de mult ar suferi copiii dacă nu li s-ar acorda atenţie şi afecţiune în mod egal.

Permite-le bunicilor din partea fostului partener de căsătorie să ocupe un loc în viaţa nepoţilor lor. Susan, o mamă din Anglia, povesteşte: „M-am recăsătorit la un an şi jumătate după moartea primului meu soţ. Părinţii lui s-au străduit să-l accepte pe actualul meu soţ. Lucrurile au mers mai bine când le-am acordat mai multă atenţie, i-am îndemnat pe copii să-i sune şi le-am mulţumit pentru sprijinul lor“.

Relaţiile cu cei din afara căminului pot fi un obstacol în calea fericirii noii tale familii. Totuşi, dacă vei aplica sfaturile Bibliei, familia ta va avea mult de câştigat: „Prin înţelepciune se construieşte o casă şi prin discernământ se consolidează“ (Proverbele 24:3).