O scrisoare din Mexic

„Ne iubeşte Iehova chiar dacă suntem indieni?“

MELESIO, un vorbitor de limbă o’odham, cobora uneori din munţi pentru a căuta de lucru. El participa la întrunirile creştine şi lua literatură biblică pentru membrii comunităţii sale. El îi cerea fierbinte lui Dumnezeu să le trimită pe cineva care să îi înveţe mai multe din Biblie.

O’odham este un grup etnic izolat care trăieşte în munţii Sierra, în nordul şi centrul Mexicului. Cea mai apropiată congregaţie de Martori ai lui Iehova — din care fac şi eu parte — se află la o distanţă de 240 de kilometri. Împreună cu alţi membri ai acestei congregaţii, am decis să-i vizităm.

Am plecat din oraşul Durango cu o camionetă, luând cu noi corturi, saci de dormit, benzină şi alimente pentru trei zile. Am pornit la ora patru dimineaţa şi am urcat opt ore pe un drum de munte prăfuit. La capătul lui, începea ţinutul populaţiei o’odham. În faţă ne stăteau o râpă adâncă şi un munte.

Ne-am lăsat camioneta într-un cătun, ranchito, cum îi spun localnicii, ne-am luat bagajele şi am mers pe jos trei ore, coborând în râpă. Ne-am instalat tabăra aici, am adunat lemne şi am făcut un foc mare, pentru a ţine la distanţă animalele sălbatice. Am pus toată noaptea pe foc, dormind cu schimbul câte trei ore.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, am început să urcăm pe munte. Erau multe poteci şi ne-am rătăcit de câteva ori. Ne-am oprit la casele de pe drum şi le-am împărtăşit oamenilor mesajul Bibliei, deoarece unul dintre noi vorbea puţin o’odham. Am fost surprinşi să auzim că în Los Arenales, destinaţia noastră, erau câţiva oameni care îşi spuneau Martori ai lui Iehova şi care ţineau întruniri biblice. Această veste neaşteptată ne-a dat elan.

Cu tălpile pline de băşici, am ajuns în sfârşit la Los Arenales. Cătunul este format din câteva case răzleţe făcute din chirpici şi acoperite cu carton. Nu există curent electric. Nu există şcoală. Rupţi  de lume, aceşti oameni trăiesc într-o sărăcie lucie, hrănindu-se în principal cu turte din mălai, numite tortillas. Aici l-am găsit pe Melesio, un tânăr subţirel care a fost încântat să ne cunoască. Ne-a invitat în căsuţa lui modestă, spunându-ne că îl rugase în fiecare zi pe Iehova să-şi trimită Martorii ca să-i înveţe din Biblie pe membrii familiei lui şi pe ceilalţi săteni. El nu ştia să răspundă la toate întrebările lor.

Populaţia o’odham practică şamanismul. Ei folosesc amulete din oase şi pene de vultur, se închină la forţele naturii şi se tem de şamani, care îi exploatează. Melesio ne-a spus că şi-a distrus toate obiectele de cult după ce a aflat că adevăratul Dumnezeu este Iehova şi că El dezaprobă idolatria. Consătenii se aşteptau ca zeii să-l omoare pe Melesio. Însă, văzând că Melesio nu a păţit nimic, ei au înţeles că Iehova este mai puternic decât zeii lor şi au început să asiste la studiul biblic pe care Melesio îl ţinea cu familia sa pe baza literaturii noastre.

„Le-am zis că trebuiau, în primul rând, să-şi ardă toate amuletele şi idolii“, povesteşte Melesio. Mulţi şi-au învins temerile superstiţioase şi au început să vină la întruniri, astfel că numărul celor prezenţi a depăşit 80. Am fost uimiţi de cele auzite şi am hotărât să ţinem o întrunire chiar în după-amiaza aceea. Câţiva oameni au încălecat pe cai şi s-au dus să-i anunţe pe toţi cei care asistau cu regularitate la întrunirile din casa lui Melesio. Deşi eram la jumătatea săptămânii, iar anunţul s-a făcut în ultimul moment, au fost prezente 25 de persoane, venite pe jos sau pe măgăruşi.

Această întrunire a fost, de fapt, o discuţie pe marginea Bibliei. Oamenii ne-au pus întrebări, iar Melesio a tradus. Ei ne-au întrebat: „Ne iubeşte Iehova chiar dacă suntem indieni? Ascultă el rugăciunile rostite în limba o’odham? Va avea Iehova grijă de noi la Armaghedon chiar dacă trăim atât de departe de oraş?“. Cu ajutorul Bibliei, i-am asigurat pe aceşti oameni umili că Iehova le poartă de grijă celor smeriţi, indiferent de limba pe care o vorbesc şi de locul în care trăiesc. Ne-au implorat să trimitem pe cineva care să-i înveţe mai multe din Biblie.

După întrunire, am împărţit mâncarea cu noii noştri prieteni. Din cauza altitudinii, la căderea nopţii s-a făcut foarte frig. Localnicii ne-au lăsat să dormim într-o cameră în construcţie, ceea ce am apreciat foarte mult. A doua zi, dis-de-dimineaţă, ne-au condus pe o scurtătură până la locul unde ne lăsaserăm camioneta. Ne-am întors la Durango obosiţi, dar fericiţi.

A fost o onoare pentru noi să-i cunoaştem pe aceşti oameni sinceri. Majoritatea nu cunosc limba spaniolă, dar sunt dornici să înveţe despre adevăratul Dumnezeu şi să i se închine! După plecarea noastră, ei au mai fost vizitaţi de şase Martori, care au stat acolo trei săptămâni. Fraţii noştri le-au oferit ajutor spiritual celor aproximativ 45 de persoane care doresc din inimă să-i slujească lui Iehova şi care participă cu regularitate la întruniri.

Şi încă un aspect impresionant: singurul magazin existent în Los Arenales nu mai vinde ţigări deoarece foarte mulţi oameni studiază acum Biblia şi nu mai fumează. De asemenea, ei şi-au legalizat căsătoriile.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Melesio, alături de soţia sa, de cele patru fiice şi de soacra lui

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Studiu biblic şi întrunire creştină, în Los Arenales

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Servicio Postal Mexicano, Correos de Mexico