Viaţa cotidiană a primilor creştini

„Tâmplarul“

„Nu este el fiul tâmplarului?“ (MATEI 13:55)

ISUS nu a fost cunoscut doar ca „fiul tâmplarului“, ci şi ca „tâmplarul“ (Marcu 6:3). Se pare că el a învăţat această meserie de la tatăl său adoptiv, Iosif.

Ce deprinderi şi ce unelte i-au fost necesare lui Isus în munca de tâmplar? Ce obiecte din lemn şi ce servicii le-a furnizat el locuitorilor din Nazaret? Ce influenţă a avut instruirea pe care a primit-o în meşteşugul lemnului asupra vieţii sale de adult?

O afacere de familie. În imagine este înfăţişat un tată care îi arată fiului său mai mare cum să mânuiască burghiul cu arc fără a se răni. Fiul mai mic ascultă şi priveşte cu atenţie.

De regulă, băieţii îşi începeau ucenicia la vârsta de 12–15 ani. Ei învăţau meseria de la tatăl lor ani la rând şi trebuiau să muncească din greu pentru a deveni tâmplari iscusiţi. Câte ore plăcute trebuie să fi petrecut Iosif cu Isus: lucrând cu el, vorbind cu  el şi împărtăşindu-i toate secretele meseriei! Cât de mândru trebuie să se fi simţit Iosif văzând măiestria cu care lucra Isus!

Cunoştinţă, forţă şi măiestrie. Un tâmplar trebuia să cunoască bine caracteristicile lemnului. El folosea copaci din zonă, precum chiparos, stejar, cedru, sicomor şi măslin. Tâmplarul din secolul întâi nu mergea la un depozit de cherestea sau de materiale de construcţii ca să ia lemnul tăiat la dimensiunile dorite. El era nevoit să meargă în pădure, să aleagă arborii potriviţi, să-i taie şi să-i care până la atelierul său.

Ce putea face tâmplarul din lemnul respectiv? Probabil că ajuta la construirea caselor, stând ore în şir afară şi confecţionând grinzi pentru acoperiş, scări interioare, uşi, ferestre şi structuri de lemn pentru pereţi.

El confecţiona şi mobilă. Iată în imagine câteva piese de mobilier: dulapuri cu sertare, cu rafturi sau cu uşi (1), scăunele (2), scaune (3) şi mese (4) de diferite forme şi mărimi, precum şi leagăne pentru copii. Tâmplarul decora unele piese de mobilier cu incrustaţii dintre cele mai migăloase. Ca să le protejeze şi să le dea un plus de frumuseţe, el aplica ceară de albine, lac sau ulei.

Tâmplarul executa şi obiecte din lemn pentru agricultorii locali: juguri (5) din lemn de esenţă tare, furci, greble şi lopeţi (6). El făcea şi pluguri (7), care trebuiau să fie rezistente, astfel încât dinţii lor de fier să poată brăzda solul stâncos. Mai făcea căruţe (8) şi care, cu roţi pline sau cu spiţe. Tot el se ocupa şi de repararea şi întreţinerea pieselor de mobilier, a uneltelor şi a carelor şi căruţelor confecţionate de el.

Să ne imaginăm efectul pe care l-a avut munca de tâmplar asupra înfăţişării lui Isus. Pielea lui era, probabil, înnegrită de soarele dogoritor al Orientului Mijlociu, muşchii, dezvoltaţi în urma multor ani de trudă, iar mâinile, aspre şi bătătorite din cauza lucrului cu lemnul dur, precum şi cu toporul, ciocanul şi ferăstrăul.

Izvor de inspiraţie. Isus s-a folosit cu măiestrie de obiecte simple, cunoscute pentru a preda adevăruri spirituale profunde. Probabil că experienţa de tâmplar şi-a pus amprenta asupra unora dintre ilustrările sale. Iată câteva exemple. „De ce te uiţi la paiul din ochiul fratelui tău şi nu iei seama la bârna din ochiul tău?“, a spus el odată unei mulţimi. Un tâmplar ştia bine cât de mare şi cât de grea era o bârnă (Matei 7:3). Altădată, Isus s-a adresat unui grup astfel: „Niciun om care a pus mâna pe plug şi priveşte la lucrurile din urmă nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu“. Isus  făcuse, poate, multe pluguri (Luca 9:62). În una dintre cele mai calde invitaţii ale sale, Isus s-a referit la un alt obiect de lemn confecţionat de un tâmplar: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine. . . . Jugul meu este plăcut şi sarcina mea, uşoară“ (Matei 11:29, 30). Cu siguranţă, Isus ştia cum să facă un jug care să nu jeneze, care să fie „plăcut“, să se potrivească bine.

Împotrivitorii l-au numit cu dispreţ pe Isus „fiul tâmplarului“. Însă, asemenea creştinilor din secolul întâi, creştinii de azi se simt onoraţi să-l urmeze pe acest tâmplar umil: Isus!

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 26]

Lada cu unelte a tâmplarului

La fel ca Isus, un tâmplar din secolul întâi trebuia să ştie să mânuiască uneltele din imagine. Ferăstrăul său (1) era un cadru de lemn prevăzut cu o lamă cu dinţi orientaţi spre interior. Cu colţarul (2) trasa sau verifica unghiurile, iar cu firul cu plumb (3) determina sau verifica planurile verticale. El mai folosea şi o nivelă (4), o bară gradată (5), o rindea prevăzută cu un cuţit reglabil pentru finisarea lemnului (6) şi un topor (7) cu care dobora copacii.

Cu strungul cu arc (8) şi cu dalta semicirculară (9) tăia şi fasona anumite piese. Pe capacul lăzii cu unelte se poate observa un ciocan de lemn (10) folosit pentru fixarea cepurilor în anumite piese şi pentru mânuirea dălţii. Tot aici se văd şi un mic ferăstrău manual (11), un cuţit pentru cioplit (12) şi nişte cuie (13). În faţa lăzii se află un ciocan de fier (14) şi o teslă (15) pentru cioplirea lemnului. Pe capac sunt aşezate un cuţit (16) şi două dălţi (17) de mărimi diferite. Rezemat de ladă este un burghiu cu arc (18).