Biblia poate schimba viaţa oamenilor

CE A AJUTAT-O pe o mamă fără partener din Rusia să renunţe la droguri şi să se apropie de copiii ei? Cum a găsit un om al străzii din Kyoto (Japonia) forţa şi curajul de a-şi învinge obiceiurile rele care l-au dus la sărăcie? Cum a reuşit un cowboy din Australia să renunţe la patima băuturii? Iată ce ne povestesc ei.

„Am învăţat că am obligaţia să mă întreţin singură.“ — NELLY BAYMATOVA

VÂRSTA: 45 DE ANI

ŢARA: RUSIA

ÎNAINTE: DEPENDENTĂ DE DROGURI

DESPRE TRECUTUL MEU: Am crescut în Vladikavkaz, capitala Republicii Osetia de Nord (actualmente Alania). Deşi familia mea era înstărită şi nu duceam lipsă de nimic pe plan material, eram nefericită. La 34 de ani trecusem deja prin două divorţuri. Mă drogam de zece ani şi fusesem de două ori internată într-o clinică de dezintoxicare. Aveam doi copii, dar nu-i iubeam. Şi nu eram în relaţii bune nici cu familia, nici cu prietenii mei.

Mama devenise Martoră a lui Iehova şi o auzeam deseori plângând din cauza mea şi rugându-l pe Iehova să mă ajute. Îmi spuneam: „Ce naivă e mama! Cum ar putea Iehova să mă ajute?“. Încercasem să mă las de droguri, dar nu avusesem puterea să-mi înving slăbiciunea. Odată am reuşit să nu mă droghez două zile. Simţind însă nevoia să ies din casă, am sărit de pe fereastră. Din nefericire, eram la etajul întâi. Mi-am rupt un braţ şi un picior şi m-am lovit la spate. Am stat la pat mai bine de o lună.

În această perioadă, mama m-a îngrijit fără să-mi reproşeze nimic. Ea a înţeles cât de instabilă eram pe plan emoţional şi mental. Mi-a lăsat lângă pat câteva reviste Treziţi-vă! *. Le-am citit pe nerăsuflate şi mi s-au părut foarte interesante şi utile. Atunci am decis să studiez Biblia cu Martorii.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Am învăţat din Biblie că, mai întâi de toate, trebuie să am simţul răspunderii, să nu aştept să mă întreţină mama. Am învăţat că am obligaţia să-mi întreţin singură familia. După ce toată viaţa făcusem numai ce-mi plăcuse, mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu gândul de a avea un loc de muncă permanent.

M-a ajutat foarte mult şi sfatul din Deuteronomul 6:5–7, care le spune părinţilor să-şi  înveţe copiii despre Dumnezeu. Înţelegând că eram răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu de felul în care îmi creşteam copiii, am început să petrec mai mult timp cu ei şi să le arăt iubire.

I-am fost profund recunoscătoare lui Iehova pentru că m-a ajutat să aflu adevărul. De aceea, m-am dedicat lui şi m-am botezat ca Martoră a lui Iehova.

FOLOASE: Întrucât am învăţat să-mi stăpânesc mânia, relaţiile cu mama şi cu copiii mei s-au îmbunătăţit.

Am ajuns să urăsc nelegiuirea şi, astfel, multe dintre problemele cauzate de fostul meu mod de viaţă au dispărut. Acum sunt foarte fericită să-i ajut pe alţii să afle adevărul despre iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova.

„Consider că viaţa mea a fost realmente salvată.“ — MINORU TAKEDA

VÂRSTA: 54 DE ANI

ŢARA: JAPONIA

ÎNAINTE: OM AL STRĂZII

DESPRE TRECUTUL MEU: Am fost crescut de tata şi de bunica, şi am locuit în oraşul Yamaguchi. Nu mi-am cunoscut mama. Când aveam 19 ani, bunica a murit, aşa că am rămas doar cu tata. Munceam ca bucătar, iar tatăl meu era şi el angajat în industria alimentară. Lucram în schimburi diferite şi abia ne vedeam. Obişnuiam să stau peste program şi să beau cu prietenii.

Cu timpul, m-am plictisit de munca pe care o făceam. M-am certat cu şeful meu şi am început să beau şi mai mult. Apoi, când aveam în jur de 30 de ani, m-am hotărât să plec de acasă şi să călătoresc. După ce mi s-au terminat banii, m-am angajat la un salon de pachinko, un joc de noroc. Am cunoscut o fată, cu care m-am căsătorit, dar după numai doi ani şi jumătate ne-am despărţit.

Eram deprimat şi nu mai aveam voinţă să lupt. Am ajuns să mă înglodez în datorii împrumutând bani de la cămătari. Pentru a scăpa de cei care recuperau banii, am fugit în oraşul natal, unde am stat o perioadă cu tatăl meu. Însă, pentru că îl minţeam, relaţiile dintre noi s-au deteriorat mult. Am luat bani de acasă şi am trăit o vreme câştigând la jocurile de noroc. În final, am devenit atât de sărac, încât locuiam într-o gară. M-am mutat în Hakata, apoi în Himeji, iar mai târziu în Kyoto. Câţiva ani am trăit pe străzi.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: În 1999, mă aflam într-un parc, lângă râul Kamogawa din Kyoto, când două femei s-au apropiat de mine şi m-au întrebat: „Aţi dori să studiaţi Biblia?“. Am fost de acord şi am  început să studiez cu câţiva creştini maturi din congregaţia locală a Martorilor lui Iehova. Ei m-au ajutat să înţeleg cât de important este să aplic principiile biblice şi m-au sfătuit să-mi caut un serviciu şi o locuinţă. La început am mers la câteva interviuri doar pentru a le face lor pe plac, dar nu mi-am dat prea mult silinţa. Mai târziu însă l-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute şi am căutat cu mai multă seriozitate un loc de muncă până am găsit unul.

Rugăciunea m-a ajutat şi să trec peste o încercare foarte grea. Cămătarii de care fugeam mi-au dat de urmă şi mi-au cerut banii. Eram foarte îngrijorat, dar într-o zi, citind în Biblie, am găsit versetul din Isaia 41:10. Iată ce le-a promis Dumnezeu slujitorilor săi fideli: „Eu . . . te voi ajuta“. Această promisiune mi-a dat tărie şi curaj. Am muncit din greu şi am reuşit să-mi achit datoriile. În 2000 am întrunit cerinţele pentru a fi botezat ca Martor al lui Iehova.

FOLOASE: Lucrurile învăţate din Biblie m-au îndemnat să-mi restabilesc relaţiile cu tatăl meu, care m-a iertat pentru conduita mea din trecut. S-a bucurat foarte mult că am învăţat să trăiesc după normele Bibliei! Consider că viaţa mea a fost realmente salvată datorită aplicării principiilor biblice.

În plus, mă întreţin singur muncind (Efeseni 4:28; 2 Tesaloniceni 3:12). De asemenea, în congregaţia creştină am găsit prieteni adevăraţi (Marcu 10:29, 30). Îi sunt profund recunoscător lui Iehova pentru tot ce m-a învăţat.

„Nu mi-a fost uşor să mă schimb.“ — DAVID HUDSON

VÂRSTA: 72 DE ANI

ŢARA: AUSTRALIA

ÎNAINTE: AVEA PATIMA BĂUTURII

DESPRE TRECUTUL MEU: Sunt al unsprezecelea copil al părinţilor mei, Willie şi Lucy. Familia mea trăia într-o comunitate de aborigeni din Aurukun, în nordul statului australian Queensland. Această aşezare a fost întemeiată pe malurile pitorescului râu Archer, aproape de mare. Părinţii ne-au învăţat să vânăm şi să pescuim pentru a supravieţui. Pe atunci, legea nu ne permitea nouă, aborigenilor, să ne administrăm singuri banii. În plus, trebuia să locuim într-o zonă special delimitată.

Părinţii ne-au învăţat să cultivăm calităţi frumoase, să-i respectăm pe oamenii în vârstă din comunitatea noastră şi să împărţim cu alţii puţinul pe care îl aveam. Astfel, îi consideram pe cei în vârstă taţi şi mame, unchi şi mătuşi.

Când aveam şapte ani, tata a murit, iar noi ne-am mutat la o misiune pentru aborigeni  din Mapoon, la aproximativ 150 de kilometri nord de Aurukun. La 12 ani am învăţat să lucrez cu caii şi cu vitele şi, până în jurul vârstei de 50 de ani, am fost cowboy la multe ferme. Aveam o viaţă dură şi de deseori beam în exces, ceea ce îmi aducea multe probleme şi necazuri.

Odată, după o partidă de băutură, am ieşit clătinându-mă dintr-un hotel şi am fost lovit de o maşină în viteză. Apoi, timp de doi ani am făcut tratament de recuperare şi fizioterapie. De atunci n-am mai putut să lucrez cu animalele.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: În timpul tratamentului, am primit de la o prietenă câteva reviste Turnul de veghe şi Treziţi-vă! Însă neavând prea multă şcoală, nu ştiam să citesc bine. Într-o zi toridă, m-a vizitat un domn în vârstă de 83 de ani. L-am invitat înăuntru ca să-i ofer un pahar cu apă rece. El mi-a lăsat mai multe publicaţii biblice şi m-a întrebat dacă putea reveni pentru a mă ajuta să le înţeleg. După un timp, am început să studiem Biblia cu regularitate. Am înţeles că, dacă voiam să-i plac lui Dumnezeu, trebuia să fac schimbări în personalitatea mea şi în modul meu de viaţă.

Nu mi-a fost uşor să mă schimb. Dar, pentru că aşa învăţasem de la mama, aveam un respect profund faţă de acest om în vârstă şi faţă de cunoştinţele biblice pe care mi le împărtăşea. Cu toate acestea, ezitam să mă dedic lui Dumnezeu întrucât credeam că trebuie să cunosc tot ce scrie în Biblie.

Însă un coleg de muncă m-a ajutat să-mi corectez modul de gândire. Fiind Martor al lui Iehova, el mi-a arătat o idee încurajatoare din Coloseni 1:9, 10. Aici se spune că trebuie să continuăm ‘să creştem în cunoştinţa exactă despre Dumnezeu’. Colegul mi-a explicat că voi avea mereu ceva nou de învăţat, şi deci cunoştinţa mea limitată nu constituia un motiv întemeiat pentru care să nu fac pasul dedicării.

Când am început să mă asociez cu Martorii lui Iehova, am fost foarte impresionat să văd cum oameni din toate categoriile sociale îi aduc închinare lui Dumnezeu în unitate. Această unitate m-a convins că găsisem religia adevărată. În 1985 m-am botezat ca Martor al lui Iehova.

FOLOASE: Am făcut progrese în ce priveşte cititul, iar acum petrec multe ore săptămânal ajutându-i pe alţii să citească şi să studieze Biblia. În plus, prietena care mi-a oferit prima dată revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! a studiat şi ea Biblia cu Martorii lui Iehova şi s-a botezat, iar în prezent este soţia mea iubită. Împreună îi ajutăm pe alţi membri ai comunităţii de aborigeni să înveţe despre Iehova Dumnezeu, ceea ce ne aduce multă bucurie.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 21]

Eu şi soţia mea îi ajutăm pe alţi membri ai comunităţii de aborigeni să înveţe despre Dumnezeu, ceea ce ne aduce multă bucurie