Postul: Ne apropie de Dumnezeu?

‘Postul te ajută să meditezi profund la relaţiile tale cu Dumnezeu şi îţi aminteşte că lucrurile materiale nu sunt cele mai importante în viaţă.’ (O FEMEIE CATOLICĂ)

‘Când posteşti, se creează o legătură spirituală între tine şi Dumnezeu.’ (UN RABIN)

‘În credinţa mea, postul este obligatoriu, fiind o modalitate de bază prin care îmi arăt devoţiunea, recunoştinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu.’ (O ADEPTĂ A CULTULUI BAHA’I)

POSTUL este o practică întâlnită în multe religii, inclusiv în budism, hinduism, islamism, jainism şi iudaism. Mulţi oameni cred că se pot apropia de Dumnezeu dacă, pentru un anumit timp, nu mănâncă nimic.

Ce părere aveţi? Ar trebui să postim? Ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, despre post?

Postul în timpurile biblice

În vechime, oamenii ţineau post din diferite motive, acceptate de Dumnezeu. Unii posteau pentru a-şi exprima durerea profundă sau căinţa (1 Samuel 7:4–6), alţii pentru a cere favoare sau îndrumare din partea lui Dumnezeu (Judecătorii 20:26–28; Luca 2:36, 37), iar alţii pentru a-şi spori capacitatea de concentrare când meditau (Matei 4:1, 2).

Însă Biblia menţionează şi câteva ocazii în care Dumnezeu nu a aprobat postul. Regele Saul a postit înainte de a merge la un mediu spiritist (Leviticul 20:6; 1 Samuel 28:20). Unii oameni răi, precum Izabela sau fanaticii religioşi care plănuiau să-l omoare pe apostolul Pavel, au ţinut şi ei post (1 Regi 21:7–12; Faptele 23:12–14). Fariseii erau cunoscuţi pentru obiceiul lor de a posti (Marcu 2:18). Totuşi, ei au fost condamnaţi de Isus şi n-au găsit favoare în ochii lui Dumnezeu (Matei 6:16; Luca 18:12). Iehova i-a dezaprobat pe unii israeliţi care, deşi ţineau post, aveau o conduită rea şi motivaţii greşite (Ieremia 14:12).

Aceste exemple arată că nu postul în sine este plăcut în ochii lui Dumnezeu. Totuşi, mulţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu care au  postit au fost aprobaţi de El. Prin urmare, ar trebui creştinii să ţină post?

Au creştinii obligaţia să postească?

Legea mozaică le cerea iudeilor ca în Ziua Ispăşirii, o sărbătoare anuală, ‘să-şi mâhnească sufletele’ ţinând post (Leviticul 16:29–31; Psalmul 35:13). Acesta era singurul post pe care Iehova Dumnezeu îl ceruse poporului său. * Întrucât erau sub Legea mozaică, evreii trebuiau să respecte această poruncă. Creştinilor însă nu li se cere să respecte Legea mozaică (Romani 10:4; Coloseni 2:14).

Deşi Isus respecta porunca Legii de a posti, el nu era cunoscut de oameni pentru această practică. Isus le-a spus discipolilor săi ce atitudine trebuiau să aibă dacă ţineau post. Însă el nu le-a poruncit niciodată să postească (Matei 6:16–18; 9:14). Atunci de ce a spus Isus că discipolii săi vor posti după moartea sa? (Matei 9:15) Aceasta nu a fost o poruncă. Isus arăta de fapt că, la moartea sa, discipolii vor fi atât de îndureraţi, încât nu vor mai simţi nevoia să mănânce.

În Biblie sunt consemnate două episoade în care unii creştini din secolul I au postit. Acestea arată că Dumnezeu aprobă postul ţinut cu o motivaţie corectă (Faptele 13:2, 3; 14:23). * Aşadar, creştinii nu au obligaţia să postească. Totuşi, o persoană care alege să ţină post trebuie să fie atentă la anumite pericole.

Să fim atenţi la pericole

O capcană pe care trebuie s-o evite cei care postesc este aceea de a se considera mai drepţi decât ceilalţi. Biblia condamnă ‘falsa umilinţă’ (Coloseni 2:20–23). Isus a făcut o ilustrare despre un fariseu arogant, care se considera superior altora pentru că postea cu regularitate. Prin această ilustrare, Isus a arătat în mod clar că Dumnezeu dezaprobă o astfel de atitudine (Luca 18:9–14).

De asemenea, ar fi greşit ca persoanele care postesc să le spună celor din jur că fac acest lucru. Nu ar fi corect nici să postească pentru că aşa li se cere. Potrivit textului din Matei 6:16–18, Isus a spus că postul trebuie să fie o chestiune personală, între cel ce posteşte şi Dumnezeu. Prin urmare, persoana respectivă nu ar trebui să le spună altora că ţine post.

În plus, nu trebuie să considerăm că postul contribuie în vreun fel la iertarea păcatelor. Pentru a fi aprobat de Dumnezeu, cineva care posteşte trebuie să asculte de poruncile divine (Isaia 58:3–7). Căinţa sinceră, nu postul în sine, aduce iertarea păcatelor (Ioel 2:12, 13). Biblia scoate în evidenţă că Iehova ne iartă păcatele datorită  bunătăţii sale iubitoare exprimate prin jertfa de răscumpărare a lui Cristos. Nu vom putea obţine niciodată iertarea lui Dumnezeu pe baza faptelor noastre, nici chiar postind (Romani 3:24, 27, 28; Galateni 2:16; Efeseni 2:8, 9).

În Isaia 58:3 este prezentată o altă capcană care trebuie evitată. Israeliţii au dat de înţeles că Dumnezeu le era oarecum dator pentru că posteau, ca şi cum, ţinând post, îi făceau o favoare lui Dumnezeu. Iată ce l-au întrebat ei pe Iehova: „De ce am postit şi tu n-ai văzut? De ce ne-am mâhnit sufletul şi tu n-ai luat în seamă lucrul acesta?“. În mod asemănător, mulţi oameni cred că, deoarece postesc, sunt îndreptăţiţi să aştepte ca Dumnezeu să le facă anumite favoruri. Să evităm această atitudine nebiblică şi lipsită de respect!

Unii oameni cred că pot obţine aprobarea lui Dumnezeu dacă îşi chinuie corpul prin post, autoflagelare sau alte astfel de practici. Dar acestea sunt condamnate de Biblie, care spune că „tratarea cu asprime a corpului“ nu are „nicio valoare în lupta împotriva“ dorinţelor greşite (Coloseni 2:20–23).

Să avem un punct de vedere echilibrat

Faptul de a posti nu este nici obligatoriu, dar nici greşit. În unele cazuri, postul ar putea fi benefic dacă sunt evitate pericolele menţionate mai sus. Totuşi, postul nu ocupă un loc important în cadrul închinării acceptate de Dumnezeu. Iehova este „fericitul Dumnezeu“; el doreşte ca şi slujitorii lui să fie fericiţi (1 Timotei 1:11). Biblia spune că ‘nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea şi să se bucure de truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu’ (Eclesiastul 3:12, 13).

Prin urmare, trebuie să-i aducem închinare lui Dumnezeu cu bucurie. Însă Biblia nu asociază postul cu bucuria. Mai mult, lipsa hranei ne-ar putea afecta sănătatea. Am putea ajunge să nu mai avem energie pentru lucrarea de predicare, o activitate îmbucurătoare, pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o pentru a face cunoscută vestea bună despre Regat. Dacă postul ar avea astfel de consecinţe, în mod sigur nu ar fi potrivit pentru noi.

Indiferent că alegem sau nu să ţinem post, ar fi bine să nu-i judecăm pe alţii. Printre adevăraţii creştini nu trebuie să existe dispute pe această temă, „căci regatul lui Dumnezeu nu înseamnă mâncare şi băutură, ci înseamnă dreptate, pace şi bucurie cu spirit sfânt“ (Romani 14:17).

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 28]

Fariseii îşi luau un aer de falsă umilinţă când posteau

[Text generic pe pagina 29]

„Regatul lui Dumnezeu nu înseamnă mâncare şi băutură, ci înseamnă dreptate, pace şi bucurie“

[Chenarul de la pagina 29]

Ce se poate spune despre Postul Mare?

Postul Mare, care durează 40 de zile, este considerat de unii o comemorare a postului de 40 de zile, ţinut de Isus Cristos. Se crede că prima referire la Postul Mare, ţinut înainte de Paşte, se află în scrisorile lui Atanasie, redactate în anul 330 e.n. Totuşi, Isus nu le-a poruncit niciodată discipolilor să ţină acest post în amintirea postului ţinut de el, nici nu există vreo dovadă că primii creştini ar fi făcut acest lucru.

Mai mult, unele religii ţin Postul Mare înainte de Paşte, ceea ce este nejustificat având în vedere că Isus a ţinut post după ce a fost botezat, nu înainte de a muri. Pe de altă parte, la babilonieni, egipteni şi greci exista obiceiul de a ţine un post de 40 de zile în prima parte a anului. Aşadar, acest obicei aşa-zis creştin a fost de fapt împrumutat de la popoarele respective.