Potopul lui Noe: un fapt real, nu o legendă

DORIŢI să trăiţi într-o lume mai bună, o lume în care oamenii să fie în pace unii cu alţii, în care să nu existe războaie, criminalitate şi asuprire? Dacă da, cu siguranţă veţi găsi încurajare într-o relatare istorică pe care probabil că o cunoaşteţi foarte bine. Este vorba despre Potopul lui Noe. După cum se ştie, Noe a fost un om bun, care a construit o arcă, supravieţuind astfel împreună cu familia sa unui potop global, în care au pierit toţi oamenii răi.

Puţine relatări sunt atât de cunoscute cum este relatarea despre Potopul lui Noe. Această relatare este consemnată în cartea biblică Geneza, în capitolele de la 6 la 9. Variante ale ei găsim în Coran şi în nenumăratele legende ale popoarelor de pe întregul pământ. A fost Potopul lui Noe un fapt real sau este doar o povestire alegorică, menită să-i facă pe oameni mai buni? Veacuri la rând, teologii şi oamenii de ştiinţă au dezbătut acest subiect. Însă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, afirmă clar că Potopul din timpul Noe a fost un fapt real, nu o legendă. Iată câteva dovezi în acest sens.

Relatarea din Geneza ne spune exact anul, luna şi ziua când a început potopul, când şi unde s-a oprit arca şi când s-a uscat pământul. De asemenea, oferă detalii precise despre arcă: proiectul, dimensiunile şi materialele folosite la construirea ei. De regulă, legendele sunt foarte vagi în aceste privinţe.

Existenţa lui Noe este atestată de două genealogii consemnate în Biblie (1 Cronici 1:4; Luca 3:36). Atât Ezra, cât şi Luca, cei ce au alcătuit aceste genealogii, au făcut cercetări atente. Luca a întocmit linia genealogică a lui Isus Cristos până la Noe.

Alţi scriitori biblici care au făcut referire la Noe sau la Potop sunt profeţii Isaia şi Ezechiel şi apostolii creştini Pavel şi Petru (Isaia 54:9; Ezechiel 14:14, 20; Evrei 11:7; 1 Petru 3:19, 20; 2 Petru 2:5).

Şi Isus Cristos a făcut referire la Potop. El a spus: „Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, bărbaţii se căsătoreau, femeile erau date în căsătorie, până în ziua când a intrat Noe în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi“ (Luca 17:26, 27). Dacă Potopul nu ar fi avut loc, atunci cuvintele lui Isus referitoare la „zilele Fiului omului“ nu ar avea niciun sens.

Apostolul Petru a profeţit că vor veni „batjocoritori“ care vor desconsidera ceea ce spune Biblia. „Potrivit dorinţei lor“, scrie Petru, „ei scapă din vedere faptul acesta: că . . . lumea de atunci [din zilele lui Noe] a fost distrusă când a fost inundată de apă“. Dar ce putem spune despre noi? Ne scapă cumva din vedere „faptul acesta“? Trebuie să fim atenţi, întrucât iată ce spune Petru în continuare: „Cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“ (2 Petru 3:3–7).

Într-adevăr, Dumnezeu va interveni din nou pentru a-i distruge pe cei răi, dar şi de această dată vor exista supravieţuitori. Urmând exemplul de viaţă al lui Noe, ne putem număra şi noi printre cei drepţi care vor trăi într-o lume mai bună.