Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ei „au văzut” lucrurile promise

Ei „au văzut” lucrurile promise

„N-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe.” (EVR. 11:13)

1. Ce foloase ne aduce capacitatea de a ne imagina lucruri pe care nu le-am văzut? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

CAPACITATEA de a ne imagina lucruri pe care nu le-am văzut este un dar de la Dumnezeu. Ea ne permite să facem planuri înţelepte şi să privim cu încredere viitorul. Iehova poate să prevadă viitorul, iar, în Scripturi, el ne vorbeşte despre unele lucruri care vor avea loc. Astfel, putem să ne creăm în minte imagini ale evenimentelor viitoare. De fapt, capacitatea de a ne imagina lucruri care nu se văd ne ajută să manifestăm credinţă (2 Cor. 4:18).

2, 3. a) Cum ne poate ajuta imaginaţia? b) La ce întrebări se va răspunde în acest articol?

2 Este posibil însă ca imaginea pe care ne-o creăm în minte despre un lucru pe care nu l-am văzut niciodată să nu se bazeze pe realitate. De exemplu, o fetiţă şi-ar putea imagina că zboară pe un fluture. Însă aceasta este doar o fantezie. Ana, mama lui Samuel, şi-a folosit imaginaţia într-un mod diferit. Ea se gândea la ziua în care avea să-l ducă pe fiul ei să slujească la tabernacol. Acesta nu era doar un vis. Era ceva ce ea hotărâse să facă. Aşadar, faptul că şi-a imaginat acest lucru a ajutat-o să se concentreze asupra obiectivului ei (1 Sam. 1:22). Când ne imaginăm ce a promis Dumnezeu că va face, ne gândim la ceva ce se va întâmpla în mod sigur (2 Pet. 1:19-21).

3 Fără îndoială că mulţi oameni fideli din timpurile biblice şi-au imaginat lucrurile promise de Dumnezeu. Ce foloase le-a adus acest lucru? Şi ce foloase am putea avea şi noi dacă ne gândim la lucrurile minunate pe care le-a prezis Dumnezeu pentru oamenii ascultători?

ŞI-AU ÎNTĂRIT CREDINŢA „VĂZÂND” LUCRURILE LA CARE SPERAU

4. Pe ce bază a putut Abel să-şi imagineze un viitor mai bun?

4 „A văzut” Abel, primul om fidel, vreun lucru promis de Iehova? Nu se poate spune că Abel a ştiut cum avea să se împlinească promisiunea făcută de Dumnezeu când i-a zis şarpelui: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen. 3:14, 15). Totuşi, probabil că Abel s-a gândit mult la această promisiune şi s-a întrebat: Cine va fi cel căruia îi va fi ‘zdrobit călcâiul’ şi care îi va ajuta pe oameni să fie din nou perfecţi? Indiferent ce şi-a imaginat cu privire la viitor, Abel a avut o credinţă bazată pe promisiunea lui Dumnezeu. De aceea, când a adus o jertfă, Iehova a acceptat-o. (Citeşte Geneza 4:3-5; Evrei 11:4.)

5. Cum l-a încurajat pe Enoh faptul că şi-a imaginat viitorul?

5 Enoh a fost un alt om cu o credinţă puternică în Dumnezeu. El a trăit în mijlocul unor oameni răi, care spuneau lucruri revoltătoare împotriva lui Dumnezeu. Enoh a fost inspirat de Dumnezeu să spună că Iehova avea să vină „cu miriadele sale sfinte ca să execute judecata împotriva tuturor şi să-i dovedească vinovaţi pe toţi cei lipsiţi de pietate pentru toate faptele lipsite de pietate pe care le-au comis într-un mod lipsit de pietate şi pentru toate lucrurile revoltătoare pe care păcătoşii lipsiţi de pietate le-au rostit împotriva lui” (Iuda 14, 15). Întrucât avea credinţă, Enoh a putut să-şi imagineze o lume în care nu vor mai exista oameni lipsiţi de pietate. (Citeşte Evrei 11:5, 6.)

6. La ce a continuat, probabil, să se gândească Noe după Potop?

6 Noe a supravieţuit Potopului deoarece a avut credinţă (Evr. 11:7). După Potop, credinţa l-a îndemnat să ofere jertfe de animale (Gen. 8:20). Fără îndoială că, asemenea lui Abel, el a crezut că omenirea va fi eliberată în cele din urmă din sclavia păcatului şi a morţii. În perioada întunecată de după Potop, pe parcursul căreia Nimrod a acţionat în opoziţie cu Iehova, Noe a continuat să aibă credinţă şi speranţă (Gen. 10:8-12). Probabil că el s-a simţit încurajat la gândul că omenirea va fi eliberată de conducătorii opresivi, de păcatul moştenit şi de moarte. Şi noi putem „vedea” acest viitor minunat, care este foarte aproape! (Rom. 6:23)

EI „AU VĂZUT” ÎMPLINIREA PROMISIUNILOR

7. Ce viitor au putut „să vadă” Avraam, Isaac şi Iacob?

7 Avraam, Isaac şi Iacob au putut să-şi imagineze un viitor minunat deoarece Dumnezeu a promis că, prin intermediul seminţei lor, toate naţiunile pământului aveau să fie binecuvântate (Gen. 22:18; 26:4; 28:14). Urmaşii acestor patriarhi aveau să devină o naţiune mare şi să locuiască în Ţara Promisă (Gen. 15:5-7). Prin credinţă, aceşti oameni temători de Dumnezeu au putut „să-i vadă” pe urmaşii lor trăind în acea ţară. De fapt, încă de când Adam şi Eva au păcătuit, Iehova i-a asigurat pe slujitorii săi loiali că oamenii se vor bucura din nou de viaţă perfectă.

8. Ce l-a ajutat pe Avraam să manifeste o credinţă remarcabilă?

8 Capacitatea de a-şi imagina lucrurile promise de Dumnezeu l-a ajutat probabil pe Avraam să facă fapte de credinţă remarcabile. Biblia arată că, deşi Avraam şi alţi slujitori loiali ai lui Dumnezeu „n-au primit împlinirea promisiunilor” în timpul vieţii lor, ei „le-au văzut de departe [şi] le-au salutat”. (Citeşte Evrei 11:8-13.) Avraam a avut atât de multe dovezi care demonstrau realitatea lucrurilor sperate de el, încât a fost ca şi cum a putut să vadă ceea ce, în realitate, n-a văzut!

9. Cum l-a ajutat pe Avraam credinţa în promisiunile lui Dumnezeu?

9 Credinţa în promisiunile lui Dumnezeu i-a întărit lui Avraam hotărârea de a înfăptui voinţa divină. Acţionând pe baza credinţei, el a părăsit oraşul Ur şi n-a vrut să fie un locuitor permanent al niciunuia dintre oraşele Canaanului. La fel ca Urul, acestea aveau temelii şubrede, deoarece conducătorii lor nu-i slujeau lui Iehova (Ios. 24:2). Până la sfârşitul vieţii sale, Avraam a aşteptat „oraşul cu temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu” (Evr. 11:10). Avraam „s-a văzut” trăind ca locuitor permanent într-un loc aflat sub conducerea lui Iehova. Abel, Enoh, Noe, Avraam şi alţii asemenea lor au crezut în învierea morţilor şi au aşteptat cu nerăbdare să trăiască pe pământ sub conducerea Regatului lui Dumnezeu, „oraşul cu temelii adevărate”. Meditarea la aceste binecuvântări le-a întărit credinţa în Iehova. (Citeşte Evrei 11:15, 16.)

10. Ce foloase i-a adus Sarei atitudinea pe care a avut-o faţă de viitor?

10 Să ne gândim la Sara, soţia lui Avraam. Deşi ajunsese la vârsta de 90 de ani şi nu avea copii, atitudinea ei pozitivă faţă de viitor a ajutat-o să acţioneze cu credinţă. Ea „şi-a văzut” urmaşii bucurându-se de binecuvântările promise de Iehova (Evr. 11:11, 12). Pe ce se baza speranţa Sarei? Iehova îi spusese soţului ei: „O voi binecuvânta şi îţi voi da prin ea un fiu; o voi binecuvânta şi din ea vor ieşi naţiuni. Din ea vor ieşi regi ai popoarelor” (Gen. 17:16). După ce l-a născut pe Isaac, Sara a avut motive întemeiate să-şi imagineze împlinirea celorlalte promisiuni pe care i le făcuse Dumnezeu lui Avraam. Şi noi ne putem întări credinţa imaginându-ne lucrurile minunate promise de Dumnezeu, care în mod sigur se vor împlini!

A PRIVIT ŢINTĂ LA RĂSPLATĂ

11, 12. Ce l-a ajutat pe Moise să cultive iubire faţă de Iehova?

11 Un alt om care a manifestat credinţă în Iehova a fost Moise. El a cultivat o iubire profundă faţă de Dumnezeu. În tinereţe, când făcea parte din familia regală a Egiptului, Moise ar fi putut ajunge cu uşurinţă să iubească puterea şi bogăţiile. Însă, după cât se pare, Moise învăţase de la părinţii săi naturali despre Iehova şi despre scopul Său de a-i elibera pe evrei din sclavie şi de a le da Ţara Promisă (Gen. 13:14, 15; Ex. 2:5-10). Cu cât Moise s-a gândit mai mult la binecuvântările pe care Dumnezeu le promisese poporului Său, cu atât l-a iubit mai mult pe Iehova.

12 Scripturile ne spun: „Prin credinţă, Moise, când a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului, alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului, pentru că a considerat batjocorirea Cristosului ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci privea ţintă la răsplată” (Evr. 11:24-26).

13. Ce foloase i-a adus lui Moise faptul că a meditat profund la promisiunile lui Dumnezeu?

13 Fără îndoială, Moise a meditat profund la promisiunea lui Iehova de a-i elibera pe evrei din sclavie. Asemenea altor slujitori ai lui Iehova, probabil că şi el şi-a imaginat cum va fi când Iehova va elibera omenirea de moarte (Iov 14:14, 15; Evr. 11:17-19). Astfel, Moise a înţeles că Dumnezeu avea compasiune faţă de evrei şi faţă de întreaga omenire. Ca urmare, credinţa şi iubirea lui faţă de Iehova au crescut şi l-au îndemnat să-i slujească pe tot parcursul vieţii (Deut. 6:4, 5). Chiar şi atunci când faraonul l-a ameninţat cu moartea, Moise nu s-a temut. Credinţa, iubirea faţă de Dumnezeu şi, probabil, faptul că şi-a imaginat un viitor luminos l-au întărit pentru a înfrunta plin de curaj această ameninţare (Ex. 10:28, 29).

SĂ NE IMAGINĂM LUCRURILE PE CARE LE VA FACE REGATUL

14. Ce îşi imaginează unii oameni cu privire la viitor?

14 Mulţi oameni din prezent au o imagine nerealistă despre viitor. De exemplu, unii oameni săraci visează să devină foarte bogaţi şi să se simtă în siguranţă. Însă Biblia arată că viaţa în lumea lui Satan va fi mereu plină de „necaz şi durere” (Ps. 90:10). Unii se imaginează trăind fără griji sub guvernarea umană. Însă Biblia arată că numai Regatul lui Dumnezeu poate rezolva problemele omenirii (Dan. 2:44). Iar mulţi oameni cred că lumea nu se va schimba niciodată. Însă Biblia arată că Dumnezeu va distruge această lume rea (Ţef. 1:18; 1 Ioan 2:15-17). Cei care îşi imaginează lucruri contrare scopului lui Iehova vor fi foarte dezamăgiţi.

Te poţi imagina în lumea nouă? (Vezi paragraful 15)

15. a) De ce este încurajator să ne imaginăm viitorul pe care ni l-a promis Dumnezeu? b) Menţionează un lucru pe care abia aştepţi să-l vezi împlinindu-se în viitor.

15 Iehova ne-a promis un viitor minunat. Când medităm la speranţa noastră, indiferent că este cerească sau pământească, suntem mai bucuroşi şi prindem curaj ca să continuăm să-i slujim lui Iehova. Te poţi „vedea” bucurându-te de lucrurile pe care le-a promis Dumnezeu? Dacă ai speranţa de a trăi veşnic pe pământ, gândeşte-te cum vei colabora cu alţii la transformarea pământului în paradis. Cei care supraveghează această activitate sunt sincer interesaţi de tine, astfel că te bucuri de viaţă. Toţi cei din jurul tău îl iubesc pe Iehova, la fel ca tine. Eşti sănătos, plin de energie şi priveşti viitorul cu încredere. Eşti bucuros să-ţi foloseşti talentele şi capacităţile, deoarece tot ce faci este spre folosul altora şi îl onorează pe Dumnezeu. De exemplu, îi ajuţi pe cei înviaţi să-l cunoască pe Iehova (Ioan 17:3; Fap. 24:15). Toate aceste lucruri nu sunt un vis. Această imagine frumoasă are la bază ceea ce spune Biblia despre viitor (Is. 11:9; 25:8; 33:24; 35:5-7; 65:22).

DE CE ESTE BINE SĂ VORBIM DESPRE SPERANŢA NOASTRĂ?

16, 17. Ce foloase avem când vorbim despre speranţa noastră?

16 Când vorbim cu alţi fraţi despre ceea ce ne-ar plăcea să facem în lumea nouă, pe măsură ce Iehova îşi va împlini promisiunile, imaginea noastră despre viitor devine mai clară. Chiar dacă nu ştim exact ce vom face fiecare dintre noi în lumea nouă, atunci când vorbim despre posibilităţile pe care le vom avea, ne exprimăm credinţa în promisiunile lui Dumnezeu. De asemenea, „ne încurajăm reciproc” să continuăm să-i slujim lui Iehova în aceste timpuri grele, la fel cum au făcut apostolul Pavel şi fraţii săi din Roma (Rom. 1:11, 12).

17 Faptul de a ne imagina viitorul ne poate ajuta şi să ne ţinem sub control gândurile negative cu privire la dificultăţile din prezent. Cu o anumită ocazie, Petru a avut astfel de îngrijorări. El i-a spus lui Isus: „Iată că noi am lăsat totul şi te-am urmat. Ce va fi cu noi?”. Pentru a-i ajuta pe Petru şi pe ceilalţi discipoli care erau cu el să-şi imagineze viitorul, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că la crearea din nou, când Fiul omului va sta pe tronul său glorios, voi, care m-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau copii sau pământuri pentru numele meu va primi mult mai mult şi va moşteni viaţa veşnică” (Mat. 19:27-29). Astfel, Petru şi ceilalţi discipoli au putut să se gândească la rolul pe care îl vor avea în guvernul care va conduce pământul şi le va aduce mari binecuvântări oamenilor ascultători.

18. Ce foloase ne aduce faptul de a ne gândi la modul în care se vor împlini promisiunile lui Dumnezeu?

18 Slujitorii lui Iehova au avut mereu foloase când s-au gândit la modul în care se vor împlini promisiunile divine. Abel a cunoscut suficiente lucruri despre scopurile lui Dumnezeu pentru a-şi imagina un viitor mai bun, pentru a manifesta credinţă şi pentru a avea o speranţă sigură. Avraam a făcut fapte de credinţă remarcabile deoarece „a văzut” timpul când se va împlini profeţia lui Dumnezeu referitoare la „sămânţa” promisă (Gen. 3:15). Moise ‘a privit ţintă la răsplată’, iar lucrul acesta l-a ajutat să acţioneze cu credinţă şi să-şi sporească iubirea faţă de Iehova (Evr. 11:26). Tot aşa, credinţa noastră în Dumnezeu şi iubirea noastră faţă de el vor creşte dacă ne folosim capacitatea de a ne imagina modul în care se vor împlini promisiunile lui Iehova. În articolul următor vom vedea un alt mod în care ne putem folosi imaginaţia.