1, 2. a) Cine este ‘Regele eternităţii’ şi de ce este potrivit acest titlu? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce aspect al conducerii lui Iehova ne atrage la el?

SOBHUZA AL II-LEA, regele Swazilandului, a domnit aproape 61 de ani. Acesta a fost un adevărat record pentru un rege din epoca modernă. Dar, oricât de lungă ar părea domnia regelui Sobhuza, există un rege a cărui domnie nu este limitată, ca în cazul oamenilor. De fapt, Biblia îl numeşte ‘Regele eternităţii’ (1 Tim. 1:17). Un psalmist a arătat cine este acest Suveran, spunând: „Iehova este Rege pe veşnicie, da, pentru totdeauna” (Ps. 10:16).

² Durata domniei lui Iehova este incomparabil mai mare decât durata domniei oricărui om. Totuşi, ceea ce ne atrage la Iehova este modul în care îşi exercită conducerea. Un rege care a domnit 40 de ani peste Israelul antic i-a adus laude lui Dumnezeu spunând: „Iehova este îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare. Iehova şi-a întărit tronul în ceruri şi regatul său se întinde peste toate lucrurile” (Ps. 103:8, 19). Iehova nu este doar Regele nostru; el este şi Tatăl nostru ceresc şi iubitor. Aşadar, ne-am putea întreba: În ce mod a acţionat Iehova ca Tată? Cum şi-a exercitat Iehova suveranitatea după răzvrătirea din Eden? Răspunsurile la aceste întrebări ne vor îndemna să ne apropiem şi mai mult de Iehova şi să ne închinăm lui din toată inima.

3. a) Cine a fost primul membru al familiei universale a lui Iehova? b) Ce alţi ‘fii’ ai lui Dumnezeu au mai fost creaţi?

³ Câtă bucurie trebuie să fi simţit Iehova când l-a adus în existenţă pe Fiul său unic-născut! Dumnezeu nu l-a tratat ca pe un supus neînsemnat. Dimpotrivă, Iehova l-a iubit ca Fiu şi i-a dat posibilitatea să se bucure alături de el participând la crearea altor supuşi perfecţi (Col. 1:15-17). Numărul lor a ajuns să includă miriade de îngeri. În calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, ‘care fac voinţa lui’, ei îi slujesc cu bucurie. Iar Dumnezeu le acordă demnitate numindu-i „fiii” săi. Ei fac parte din familia universală a lui Iehova (Ps. 103:20-22; Iov 38:7).

4. Cum au ajuns oamenii să facă parte din familia universală a lui Dumnezeu?

⁴ După ce a creat cerurile fizice şi pământul, Iehova şi-a extins familia universală. El a pregătit pământul pentru a fi o locuinţă frumoasă, care să poată susţine viaţa. Apoi, Iehova şi-a încununat lucrarea de creaţie de pe pământ creându-l pe primul bărbat, Adam, după chipul Său (Gen. 1:26-28). În calitate de Creator, Iehova se aştepta pe bună dreptate ca Adam să fie ascultător. Ca Tată, Iehova i-a transmis cu iubire şi bunătate tot ce trebuia să ştie. Desigur, aceste instrucţiuni nu-i limitau în mod nerezonabil libertatea. (Citeşte Geneza 2:15-17.)

5. Ce a făcut Dumnezeu pentru a umple pământul cu copiii săi pământeşti?

⁵ Spre deosebire de mulţi regi umani, Iehova se bucură să le încredinţeze responsabilităţi supuşilor săi, tratându-i ca membri de încredere ai familiei sale. De exemplu, el i-a dat lui Adam autoritate peste alte creaturi şi i-a încredinţat misiunea plăcută şi interesantă de a le da nume animalelor (Gen. 1:26; 2:19, 20). Dumnezeu nu a creat milioane de oameni perfecţi pentru a popula pământul. În schimb, el a ales să creeze o femeie perfectă, pe Eva, un ajutor care să i se potrivească lui Adam (Gen. 2:21, 22). Apoi, el le-a dat posibilitatea să umple pământul cu urmaşii lor. Bucurându-se de condiţii perfecte, oamenii puteau să extindă treptat Paradisul pe tot pământul. În unitate cu îngerii, ei puteau să i se închine veşnic lui Iehova ca membri ai familiei sale universale. Ce perspectivă minunată! Şi ce manifestare impresionantă a iubirii părinteşti a lui Iehova!

6. a) Cum a apărut răzvrătirea în familia lui Dumnezeu? b) De unde ştim că Iehova nu pierduse controlul asupra supuşilor săi?

⁶ Din nefericire, Adam şi Eva n-au dorit ca Iehova să fie Suveranul lor. Ei au ales să-l urmeze pe Satan, un fiu spiritual al lui Dumnezeu care s-a răzvrătit (Gen. 3:1-6). Fără conducerea lui Dumnezeu, atât ei, cât şi urmaşii lor au avut parte de durere, suferinţă şi moarte (Gen. 3:16-19; Rom. 5:12). Dumnezeu nu mai avea supuşi ascultători pe pământ. Însemna aceasta că pierduse controlul, că renunţase la suveranitatea sa asupra pământului şi a oamenilor? Absolut deloc! El şi-a exercitat autoritatea izgonindu-i pe Adam şi Eva din grădina Edenului. Iar pentru a-i împiedica să se întoarcă, el a pus heruvimi să păzească intrarea (Gen. 3:23, 24). În acelaşi timp, arătându-şi iubirea părintească, Dumnezeu a confirmat că urma să-şi împlinească scopul de a avea o familie universală, formată din fii spirituali devotaţi şi din oameni loiali. El a promis o ‘sămânţă’ care avea să-l distrugă pe Satan şi să anuleze efectele păcatului lui Adam. (Citeşte Geneza 3:15.)

7, 8. a) Cât de mult se înrăutăţise situaţia în zilele lui Noe? b) Ce a făcut Iehova pentru a curăţa pământul şi a păstra în viaţă familia umană?

 ⁷ În secolele care au urmat, unii oameni au ales să-i fie loiali lui Iehova. Printre ei s-au numărat Abel şi Enoh. Totuşi, majoritatea oamenilor l-au respins pe Iehova ca Tată şi Rege. În zilele lui Noe, pământul ‘se umpluse de violenţă’ (Gen. 6:11). Însemna aceasta că Iehova pierduse controlul asupra pământului? Ce dezvăluie Biblia?

⁸ Să analizăm relatarea despre Noe. Iehova i-a dat lui Noe instrucţiuni şi planuri arhitecturale detaliate ca să construiască o arcă imensă, în care el şi familia sa aveau să fie salvaţi. De asemenea, Dumnezeu şi-a arătat marea iubire faţă de întreaga familie umană poruncindu-i lui Noe să fie „un predicator al dreptăţii” (2 Pet. 2:5). Fără îndoială, mesajul lui Noe a inclus îndemnuri la căinţă şi avertismente cu privire la distrugerea ce avea să vină. Însă oamenii l-au ignorat. Timp de decenii, Noe şi familia sa au trăit în mijlocul unei lumi violente şi foarte imorale. Ca Tată iubitor, Iehova i-a ocrotit şi i-a binecuvântat pe aceşti opt oameni loiali. Aducând un Potop mondial, Iehova şi-a exercitat autoritatea asupra oamenilor răzvrătiţi şi a îngerilor răi. Într-adevăr, Iehova deţinea controlul (Gen. 7:17-24).

9. Ce posibilitate le-a acordat Iehova oamenilor după Potop?

⁹ Când au făcut primii paşi pe pământul curăţat şi au inspirat aerul proaspăt, Noe şi familia sa au fost, fără îndoială, plini de recunoştinţă pentru grija şi ocrotirea lui Iehova. Imediat, Noe a construit un altar şi a adus jertfe pentru a i se închina lui Iehova. Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe familia sa şi le-a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul” (Gen. 8:20-9:1). Oamenii aveau din nou posibilitatea să i se închine în unitate lui Dumnezeu şi să umple pământul.

10. a) Unde şi cum a izbucnit după Potop răzvrătirea împotriva lui Iehova? b) Ce acţiune a întreprins Iehova pentru a se asigura că scopul său se va împlini?

¹⁰ Însă Potopul n-a înlăturat imperfecţiunea, iar oamenii au trebuit să lupte în continuare împotriva influenţei invizibile a lui Satan şi a îngerilor răzvrătiţi. N-a trecut mult şi răzvrătirea împotriva conducerii iubitoare a lui Iehova a izbucnit din nou. Un om care s-a răzvrătit a fost Nimrod, un strănepot al lui Noe. Nimrod este descris drept „un vânător puternic în opoziţie cu Iehova”. El a construit oraşe mari, cum ar fi Babelul, şi a devenit rege „în ţara Şinearului” (Gen. 10:8-12). Ce acţiune avea să întreprindă Regele eternităţii împotriva acestui rege răzvrătit şi a eforturilor lui de a zădărnici scopul Său de ‘a umple pământul’? Dumnezeu a încurcat limba oamenilor, obligându-i astfel pe supuşii lui Nimrod să se împrăştie „pe toată faţa pământului”. În felul acesta, închinarea lor falsă şi modul lor de guvernare s-au răspândit (Gen. 11:1-9).

11. Cum a manifestat Iehova loialitate faţă de prietenul său Avraam?

¹¹ Chiar dacă după Potop mulţi s-au închinat la dumnezei falşi, unii oameni fideli au continuat să-l onoreze pe Iehova. Unul dintre ei a fost Avraam, care, ascultând de Iehova, a părăsit confortul locuinţei sale din Ur şi a locuit ani de zile în corturi (Gen. 11:31; Evr. 11:8, 9). În timpul vieţii sale de nomad, Avraam a fost deseori înconjurat de regi umani, dintre care mulţi locuiau în oraşe fortificate. Însă Iehova i-a ocrotit pe Avraam şi pe familia sa. Făcând referire la ocrotirea  părintească a lui Iehova, psalmistul a spus: „[Dumnezeu] nu i-a permis niciunui om să-i jefuiască, ci a mustrat regi pentru ei” (Ps. 105:13, 14). Manifestând loialitate faţă de prietenul său, Iehova i-a promis lui Avraam: „Din tine vor ieşi regi” (Gen. 17:6; Iac. 2:23).

12. Cum şi-a exercitat Iehova suveranitatea asupra Egiptului şi ce efect a avut acest lucru asupra poporului său?

¹² Dumnezeu i-a repetat lui Isaac, fiul lui Avraam, şi lui Iacob, nepotul acestuia, promisiunea că-i va binecuvânta, ceea ce însemna, printre altele, că unii dintre urmaşii lor aveau să fie regi (Gen. 26:3-5; 35:11). Totuşi, urmaşii lui Iacob au ajuns sclavi în Egipt. Însemna oare că Iehova nu avea să-şi împlinească promisiunea sau că renunţase la suveranitatea sa asupra pământului? Nicidecum! La timpul stabilit de el, Iehova şi-a arătat puterea şi şi-a exercitat suveranitatea asupra încăpăţânatului faraon. Israeliţii aflaţi în sclavie şi-au pus încrederea în Iehova, care i-a eliberat într-un mod extraordinar conducându-i prin Marea Roşie. Evident, Iehova a continuat să fie Suveranul Universului şi, ca Tată plin de grijă, el şi-a folosit marea putere pentru a-şi ocroti poporul. (Citeşte Exodul 14:13, 14.)

13, 14. a) Ce au spus israeliţii despre Iehova în cântarea pe care au intonat-o? b) Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui David?

¹³ Imediat după ce au fost eliberaţi în mod miraculos din Egipt, israeliţii l-au lăudat pe Iehova intonând un cântec de biruinţă. Acest cântec, consemnat în Exodul, capitolul 15, conţine în versetul 18 următoarea declaraţie: „Iehova va domni veşnic, da, pentru totdeauna”. Într-adevăr, Iehova devenise Regele acelei noi naţiuni (Deut. 33:5). Însă, după aproximativ 400 de ani de la eliberarea lor din Egipt, israeliţii n-au mai dorit ca Iehova să fie Conducătorul lor invizibil. Ei i-au cerut lui Dumnezeu să pună peste ei un rege uman, aşa cum aveau naţiunile păgâne din jur (1 Sam. 8:5). Cu toate acestea, Iehova a continuat să fie Rege. Acest lucru a fost evident în timpul domniei lui David, al doilea rege uman al Israelului.

¹⁴ David a adus arca sacră a legământului la Ierusalim. În timpul acelei ocazii de bucurie, leviţii au intonat o cântare de  laudă ce conţinea o declaraţie remarcabilă: „Să se spună printre naţiuni: «Iehova a devenit rege!»” (1 Cron. 16:31). Însă cineva s-ar putea întreba: Din moment ce Iehova este Regele eternităţii, cum a fost posibil ca el să devină Rege la data aceea? Iehova devine Rege când îşi exercită conducerea sau când numeşte pe cineva care să-l reprezinte la un moment dat ori care să rezolve o anumită situaţie. Acest aspect al conducerii lui Iehova este deosebit de important. Înainte ca David să moară, Iehova i-a promis că domnia lui avea să continue pe timp indefinit: „Voi ridica sămânţa ta după tine, pe acela care va ieşi din coapsele tale, şi-i voi întări regatul” (2 Sam. 7:12, 13). Această promisiune s-a împlinit după mai bine de 1 000 de ani. Cine s-a dovedit a fi această ‘sămânţă’ şi când avea să devină Rege?

15, 16. a) Când a fost uns Isus ca viitor Rege? b) Ce a făcut Isus cât timp a fost pe pământ?

¹⁵ În anul 29 e.n., Ioan Botezătorul a început să predice că ‘regatul cerurilor se apropiase’ (Mat. 3:2). Când Isus a fost botezat de Ioan, Iehova l-a uns ca promisul Mesia şi ca viitor Rege al Regatului Său. Iehova şi-a exprimat afecţiunea părintească faţă de Isus spunând: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat” (Mat. 3:17).

¹⁶ Pe parcursul serviciului său pământesc, Isus l-a glorificat pe Tatăl său (Ioan 17:4). El a făcut lucrul acesta predicând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Luca 4:43). El chiar şi-a învăţat continuatorii să se roage pentru venirea acestui Regat (Mat. 6:10). Ca viitor rege, Isus le-a putut spune împotrivitorilor săi: „Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru” (Luca 17:21). Mai târziu, în seara dinaintea morţii sale, Isus a încheiat cu continuatorii săi ‘un legământ pentru un regat’. În felul acesta, el le-a dat unora dintre discipolii săi fideli perspectiva de a fi regi împreună cu el în Regatul lui Dumnezeu. (Citeşte Luca 22:28-30.)

17. a) În ce sens a început Isus să domnească în secolul I? b) Ce trebuia să aştepte Isus?

¹⁷ Când avea Isus să înceapă să domnească în calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu? El nu putea să facă aceasta imediat. Chiar în după-amiaza următoare, Isus a fost executat, iar discipolii săi s-au împrăştiat (Ioan 16:32). Însă, la fel ca în trecut, Iehova avea totul sub control. A treia zi, el l-a înviat pe Fiul său, iar, la Penticosta din 33 e.n., Isus a instituit un regat spiritual peste congregaţia fraţilor săi unşi (Col. 1:13). Totuşi, Isus, „sămânţa” promisă, trebuia să mai aştepte până avea să primească putere regală deplină asupra pământului. Iehova i-a spus Fiului său: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe duşmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale” (Ps. 110:1).

18, 19. a) Ce ne simţim îndemnaţi să facem? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁸ Mii de ani, domnia lui Iehova a fost contestată în cer şi pe pământ. Însă Iehova n-a renunţat niciodată la suveranitatea sa; el a continuat să ţină lucrurile sub control. Ca Tată iubitor, el i-a ocrotit pe slujitorii săi loiali, cum au fost Noe, Avraam şi David, şi le-a purtat de grijă. Nu ne îndeamnă lucrul acesta să-i fim supuşi Regelui nostru şi să ne apropiem şi mai mult de el?

¹⁹ Dar poate ne întrebăm: Cum a devenit Iehova Rege în zilele noastre? Cum putem să ne dovedim supuşi loiali ai Regatului lui Iehova şi să devenim fii perfecţi în familia sa universală? La ce ne referim când ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.