1. Ce a păstrat Iehova în mod iubitor spre folosul omenirii?

IEHOVA, ‘Dumnezeul viu şi veşnic’, ne-a spus ce trebuie să facem pentru a primi viaţă veşnică. Putem fi siguri că mesajul său nu s-a schimbat, deoarece „cuvântul lui Iehova dăinuie pentru totdeauna“ (1 Pet. 1:23–25). Cât de recunoscători suntem că Iehova a păstrat în mod iubitor aceste informaţii vitale în Cuvântul său scris, Biblia!

2. Ce a păstrat Dumnezeu în Cuvântul său scris?

² În Cuvântul său, Dumnezeu a păstrat numele pe care şi l-a ales, astfel încât slujitorii săi să-l poată folosi. Scripturile menţionează prima oară numele „Iehova“ când prezintă „istoria cerurilor şi a pământului“ (Gen. 2:4). Dumnezeu şi-a scris în mod miraculos numele de mai multe ori pe tablele de piatră cu Cele zece porunci. De exemplu, prima poruncă începe astfel: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău“ (Ex. 20:1–17). Numele lui Dumnezeu dăinuie deoarece Domnul Suveran Iehova şi-a ocrotit Cuvântul şi numele în pofida tuturor eforturilor lui Satan de a le elimina (Ps. 73:28).

3. Ce a păstrat Dumnezeu în pofida învăţăturilor religioase false atât de răspândite?

³ În Cuvântul său, Iehova a păstrat şi adevărul. Deşi lumea este plină de învăţături religioase false, noi îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru că ne-a dat adevărul său şi lumina sa spirituală! (Citeşte Psalmul 43:3, 4.) În timp ce majoritatea oamenilor umblă în întuneric, noi continuăm să umblăm cu bucurie în lumina spirituală pe care ne-a dat-o Dumnezeu (1 Ioan 1:6, 7).

4, 5. Ce privilegiu special avem din anul 1931?

⁴ În calitate de creştini, noi avem o moştenire preţioasă. Noul dicţionar explicativ al limbii române defineşte cuvântul „moştenire“ drept „valorile morale, culturale,  artistice, care se transmit de la o generaţie la alta“. Moştenirea noastră spirituală include cunoştinţa exactă din Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelegerea clară a adevărului despre el şi despre scopurile sale. Ea include şi un privilegiu cu totul special.

⁵ Acest privilegiu a devenit o parte a moştenirii noastre spirituale în 1931, cu ocazia congresului de la Columbus (Ohio, SUA). Pe programul tipărit apăreau literele „JW“. O soră a spus: „S-au făcut multe speculaţii cu privire la semnificaţia acestor litere. Unii au crezut că însemnau «Continuaţi să aşteptaţi» (Just Wait), alţii «Continuaţi să vegheaţi» (Just Watch), iar unii s-au gândit la varianta corectă: Martorii lui Iehova (Jehovah’s Witnesses)“. Înainte ne numeam „Studenţi în Biblie“, însă, prin rezoluţia făcută duminică, 26 iulie 1931, am adoptat numele „Martorii lui Iehova“. Ce bucurie a fost să primim acest nume biblic! (Citeşte Isaia 43:12.) „Nu voi uita niciodată strigătul şi aplauzele puternice care au făcut ca locul de congres să vibreze“, a spus un frate. Niciun alt grup religios n-a dorit acest nume, dar Dumnezeu ne-a binecuvântat, astfel că îl purtăm de peste opt decenii. Este un privilegiu cu totul special să fim Martorii lui Iehova!

6. Ce informaţii exacte fac parte din moştenirea noastră spirituală?

⁶ Moştenirea noastră spirituală include o mulţime de informaţii valoroase şi exacte despre trecut. De exemplu, să ne gândim la Avraam, la Isaac şi la Iacob. Aceşti patriarhi au discutat probabil cu familiile lor despre modul în care puteau să-i fie plăcuţi lui Iehova. De aceea, nu este deloc surprinzător că Iosif, un bărbat integru, a respins imoralitatea sexuală ca ‘să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu’ (Gen. 39:7–9). Tradiţiile creştine au fost şi ele transmise pe cale orală sau prin propriul exemplu. Printre acestea se numără şi unele informaţii referitoare la Cina Domnului, pe care apostolul Pavel le-a transmis congregaţiilor creştine (1 Cor. 11:2, 23). În prezent, Cuvântul scris al lui Dumnezeu ne arată ce trebuie să facem ca să ne închinăm lui Dumnezeu „cu spirit şi cu adevăr“. (Citeşte Ioan 4:23, 24.) Biblia oferă lumină spirituală pentru toţi oamenii, dar noi, slujitorii lui Iehova, o apreciem în mod deosebit.

7. Ce promisiune încurajatoare face parte din moştenirea noastră?

⁷ Din moştenirea noastră spirituală fac parte şi unele relatări apărute recent în publicaţiile noastre, care dovedesc că ‘Iehova este de partea noastră’ (Ps. 118:7). Acest lucru ne ajută să ne simţim în siguranţă chiar şi când suntem persecutaţi. Din moştenirea noastră spirituală tot mai bogată face parte şi următoarea promisiune încurajatoare: „«Nicio armă pregătită împotriva ta nu va reuşi şi orice limbă care se va ridica împotriva ta la judecată o vei condamna. Aceasta este moştenirea slujitorilor  lui Iehova, iar dreptatea lor vine de la mine», zice Iehova“ (Is. 54:17). Nicio armă a lui Satan nu ne poate provoca un prejudiciu iremediabil.

8. Ce vom analiza în acest articol şi în următorul?

⁸ Satan a încercat să distrugă Cuvântul lui Dumnezeu, să elimine numele lui Iehova şi să oprească răspândirea adevărului. Însă Iehova, care, fără îndoială, este mult mai puternic, i-a zădărnicit toate eforturile. În acest articol şi în următorul vom vedea: 1) cum a păstrat, sau a ocrotit, Dumnezeu Cuvântul său scris, 2) ce a făcut Iehova pentru ca numele său să fie păstrat şi 3) în ce fel este Tatăl nostru ceresc Sursa şi Păstrătorul adevărului.

9–11. Ce exemple arată că Biblia a supravieţuit în pofida multor atacuri?

⁹ Iehova a păstrat, sau a ocrotit, Cuvântul său scris, deşi au existat multe tentative de a-l distruge. În Enciclopedia Cattolica se spune: „În 1229, Conciliul de la Toulouse le-a interzis laicilor să folosească [Biblii în limbile locale], ca măsură împotriva albigenzilor şi a valdezilor . . . Adunarea ţinută în 1234 la Tarragona, Spania, sub conducerea lui Iacob I, a emis o interdicţie similară. . . . Sfântul Scaun a intervenit prima oară în această chestiune în 1559, când Indexul publicat la ordinul papei Paul IV a interzis tipărirea şi deţinerea B[ibliilor] în limbile locale fără permisiunea Sfântului Oficiu“.

¹⁰ Chiar dacă a fost atacată în multe feluri, Biblia n-a putut fi distrusă. În jurul anului 1382, John Wycliffe şi colaboratorii săi au realizat prima traducere a Bibliei în limba engleză. Un alt traducător al Bibliei a fost William Tyndale, care, în 1536, a fost condamnat la moarte. Se spune că, după ce a fost legat de un stâlp, el a strigat: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei!“. Apoi a fost strangulat şi ars pe rug.

¹¹ Biblia a supravieţuit în pofida opoziţiei. De exemplu, în 1535 a văzut lumina tiparului traducerea în limba engleză realizată de Miles Coverdale. Coverdale s-a folosit de traducerea „Noului Testament“ şi de cea a „Vechiului Testament“, de la Geneza la Cronici, realizate de Tyndale. Pentru celelalte părţi ale Scripturilor, el s-a folosit de versiuni în latină şi de Biblia în germană a lui Martin Luther. În prezent, versiunea Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi este apreciată pentru claritatea, fidelitatea şi eficienţa ei în lucrarea de predicare. Suntem bucuroşi că nicio putere umană sau demonică n-a reuşit şi nici nu va reuşi vreodată să distrugă Cuvântul lui Iehova!

12. Ce rol are Traducerea lumii noi în păstrarea numelui divin?

¹² Iehova Dumnezeu a avut grijă ca numele lui să fie păstrat în Cuvântul său. În  această privinţă, Traducerea lumii noi are un rol foarte important. În prefaţa ei, comitetul de traducere, alcătuit din slujitori dedicaţi ai lui Dumnezeu, a scris: „Cel mai de seamă aspect al acestei traduceri este restabilirea numelui divin la locul cuvenit în textul biblic. În acest sens, s-a folosit forma cel mai des întâlnită în limba română, şi anume «Iehova». Numele divin apare de 6 973 de ori în Scripturile ebraice şi de 237 de ori în Scripturile greceşti creştine“. În prezent, Traducerea lumii noi este disponibilă, în întregime sau parţial, în peste 116 limbi şi a fost tipărită în mai mult de 178 545 862 de exemplare.

13. De unde ştim că numele lui Dumnezeu a fost cunoscut încă de la crearea omului?

¹³ Numele lui Dumnezeu a fost cunoscut încă de la crearea omului. Adam şi Eva au ştiut acest nume şi l-au folosit. După Potop, când Ham a dat dovadă de lipsă de respect faţă de tatăl său, Noe a zis: „Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul lui Sem, şi Canaan [fiul lui Ham] să-i fie sclav!“ (Gen. 4:1; 9:26). Mai târziu, însuşi Dumnezeu a spus: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu şi gloria mea n-o voi da altuia“. Dumnezeu a mai zis: „Eu sunt Iehova şi nu este altul. În afară de mine nu există alt Dumnezeu“ (Is. 42:8; 45:5). Iehova a avut grijă ca numele său să fie păstrat şi să fie cunoscut de oameni de pe tot pământul. Ce privilegiu este să folosim numele lui Iehova şi să slujim ca Martori ai săi! Este ca şi cum am striga: „Ne vom ridica stindardele în numele Dumnezeului nostru“! (Ps. 20:5)

14. Unde mai poate fi găsit numele lui Dumnezeu?

¹⁴ Numele lui Dumnezeu nu apare numai în Biblie. Să luăm ca exemplu Piatra moabită, găsită la Dhiban (Dibon), la 21 de kilometri est de Marea Moartă. Pe această piatră apare numele lui Omri, regele Israelului, şi este prezentată versiunea regelui moabit Meşa despre răscoala sa împotriva Israelului (1 Regi 16:28; 2 Regi 1:1; 3:4, 5). Însă Piatra moabită prezintă un interes deosebit deoarece pe ea apare numele lui Dumnezeu sub forma tetragramei. Tetragrama apare de mai multe ori şi în Scrisorile din Lachiş, nişte fragmente de ceramică găsite în Israel.

15. Ce este Septuaginta şi cum a apărut această traducere?

¹⁵ Primii traducători ai Bibliei au avut un rol important în păstrarea numelui divin. După exilul lor în Babilon, care a durat din 607 î.e.n. până în 537 î.e.n., mulţi iudei nu s-au mai întors în Iuda şi în Israel. În secolul al III-lea î.e.n., în Alexandria (Egipt) locuiau deja mulţi iudei, iar ei aveau nevoie de o traducere a Scripturilor ebraice în greacă, o limbă de circulaţie internaţională la acea vreme. Această traducere este cunoscută sub numele de Septuaginta. Ea a fost încheiată în secolul al II-lea î.e.n. Unele copii ale Septuagintei conţin numele „Iehova“ în ebraică.

16. Cum este folosit numele lui Dumnezeu într-o carte publicată în 1640?

¹⁶ Numele divin se găseşte în prima operă literară publicată în coloniile engleze din America (Bay Psalm Book). Prima ediţie a acestei cărţi, tipărită în 1640, conţine Psalmii, traduşi din ebraică în engleză. Ea foloseşte numele lui Dumnezeu în pasaje precum Psalmul 1:1, 2, unde se spune că un om „binecuvântat“ nu urmează sfatul celor răi, ci „în legea lui Iehova îşi găseşte plăcerea“. Mai multe informaţii despre numele lui Dumnezeu găsim în broşura Numele divin care va dăinui pentru totdeauna.

17, 18. a) Cum poate fi definit termenul „adevăr“? b) Ce reprezintă „adevărul veştii bune“?

¹⁷ Noi îi slujim cu bucurie lui „Iehova, Dumnezeul adevărului“ (Ps. 31:5). Potrivit  Dicţionarului explicativ al limbii române, adevărul este „ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate“. În ebraica biblică, termenul tradus adesea prin „adevăr“ se referă la ceva adevărat, demn de încredere, fidel sau real. Cuvântul grecesc redat prin „adevăr“ defineşte un lucru care corespunde realităţii sau care este corect şi drept.

¹⁸ Iehova a păstrat adevărul spiritual şi i-a ajutat pe oameni să-l cunoască din ce în ce mai bine (2 Ioan 1, 2). Înţelegerea adevărului devine tot mai clară deoarece „cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor a cărei strălucire creşte până la miezul zilei“ (Prov. 4:18). Noi suntem întru totul de acord cu Isus, care s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Sfinţeşte-i prin adevăr: cuvântul tău este adevărul“ (Ioan 17:17). Cuvântul scris al lui Dumnezeu conţine „adevărul veştii bune“, care reprezintă ansamblul învăţăturilor creştine (Gal. 2:14). Unele dintre aceste învăţături se referă la numele lui Iehova, la suveranitatea sa, la jertfa de răscumpărare a lui Isus, la înviere şi la Regat. Să vedem cum a păstrat Dumnezeu adevărul în pofida încercărilor lui Satan de a-l ascunde.

19, 20. Cine a fost Nimrod şi ce plan a eşuat în zilele sale?

¹⁹ După Potop a trăit un bărbat pe nume Nimrod, despre care Biblia spune că era „un vânător puternic în opoziţie cu Iehova“ (Gen. 10:9). Întrucât era un împotrivitor al lui Iehova Dumnezeu, se poate spune că Nimrod se închina lui Satan şi era asemenea acelor împotrivitori cărora Isus le-a spus: „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El . . . n-a rămas ferm în adevăr“ (Ioan 8:44).

²⁰ Nimrod stăpânea peste Babel şi peste alte oraşe situate între Tigru şi Eufrat (Gen. 10:10). Se pare că el a fost cel care a iniţiat construirea Babelului şi a turnului său în jurul anului 2269 î.e.n. Contrar voinţei lui Iehova ca oamenii să se răspândească pe tot pământul, acei constructori au zis: „Hai să ne construim un oraş şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului“. Dar acest plan a trebuit să fie abandonat când Dumnezeu ‘a încurcat limba întregului pământ’ şi i-a împrăştiat pe constructori (Gen. 11:1–4, 8, 9). Aşadar, dacă Satan plănuise să instituie o singură religie în care toţi oamenii să i se închine lui, planul său a eşuat în mod lamentabil. De-a lungul istoriei, închinarea la Iehova a triumfat şi, în prezent, ea este în plin avânt.

21, 22. a) De ce religia falsă n-a constituit niciodată o ameninţare serioasă pentru închinarea adevărată? b) Ce vom analiza în articolul următor?

²¹ Religia falsă n-a constituit niciodată o ameninţare serioasă pentru închinarea adevărată. De ce? Deoarece Marele nostru Instructor a avut grijă ca noi să avem Cuvântul său scris, să cunoaştem numele său şi să cunoaştem adevărul (Is. 30:20, 21). Închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu în armonie cu adevărul ne face fericiţi. Însă ea pretinde să rămânem vigilenţi din punct de vedere spiritual, să ne bazăm întru totul pe Iehova şi să urmăm îndrumarea spiritului sfânt.

²² În articolul următor, vom vedea cum au apărut şi cum s-au răspândit unele doctrine false. Vom observa că, atunci când sunt analizate în lumina Scripturilor, ele arată ce sunt în realitate: nişte minciuni. Mai mult decât atât, vom vedea cum ne-a binecuvântat Iehova, Păstrătorul adevărului, cu învăţături adevărate, pe care le preţuim ca parte a moştenirii noastre spirituale.