De ce este important ‘să veghem’?

„CARE va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?“ (Mat. 24:3) Ca răspuns la această întrebare, Isus le-a vorbit discipolilor în mod detaliat despre un semn clar şi inconfundabil, după cum este consemnat în Matei, capitolul 24, Marcu, capitolul 13, şi Luca, capitolul 21. Apoi a adăugat: „Vegheaţi“ (Mat. 24:42).

De ce a fost nevoie de acest avertisment, de vreme ce semnul avea să fie atât de clar? Să examinăm două posibile motive. Un creştin ar putea fi distras de unele lucruri, ajungând astfel să ignore semnul, să slăbească din punct de vedere spiritual şi să-şi piardă vigilenţa. Sau poate că un creştin recunoaşte anumite particularităţi ale semnului prezis de Isus, dar, din cauza împrejurărilor în care se află, consideră că nu este direct afectat de acesta. El s-ar putea gândi deci că necazul cel mare, punctul culminant al profeţiei lui Isus, va avea loc în viitorul îndepărtat şi că nu mai trebuie ‘să vegheze’ (Mat. 24:21).

„N-au dat atenţie“

Isus le-a reamintit continuatorilor săi de contemporanii lui Noe. Deşi au auzit mesajul predicat de Noe, l-au văzut construind uriaşa arcă şi au fost martori la actele de violenţă din acele timpuri, ei „n-au dat atenţie“ (Mat. 24:37–39). În prezent, oamenii au o atitudine asemănătoare faţă de avertismente. De exemplu, indicatoarele de limitare a vitezei transmit un mesaj clar. Totuşi, mulţi şoferi le ignoră, fapt pentru care autorităţile se văd nevoite să monteze pe străzi dispozitive care să-i oblige să reducă viteza. În mod asemănător, poate că un creştin vede semnul zilelor din urmă, dar îl ignoră, implicându-se în activităţi care îl distrag. Arielle, o adolescentă din vestul Africii, s-a aflat într-o astfel de situaţie.

Lui Arielle îi plăcea să urmărească la televizor meciuri de handbal feminin. Când şcoala ei a format o echipă de handbal, perspectiva de a juca în această echipă a atras-o atât de mult, încât a ignorat pericolele care îi ameninţau spiritualitatea. Prin urmare, Arielle s-a înscris ca portar. Ce s-a întâmplat apoi? Iată ce ne povesteşte ea: „Unii dintre prietenii coechipierelor mele fumau şi se drogau. Pentru că eram diferită, îşi băteau joc de mine. Credeam însă că toate astea nu mă vor afecta. Fără să-mi dau seama, am început să slăbesc din punct de vedere spiritual. În mintea şi în inima mea nu mai era loc decât pentru handbal. În timpul întrunirilor, gândul îmi zbura deseori la handbal. Şi personalitatea mea creştină a fost afectată. Plăcerea de a juca handbal s-a transformat într-o dorinţă puternică de a câştiga. Mă antrenam din greu şi eram foarte stresată. De dragul handbalului am sacrificat chiar şi unele prietenii.

Apoi, în timpul unui meci s-a întâmplat ceva ce m-a pus pe gânduri. Echipei adverse i s-a  acordat penalty, iar eu eram pregătită să apăr. Fără să-mi dau seama ce făceam, l-am rugat pe Iehova să mă ajute să parez. Această întâmplare m-a conştientizat cât de mult slăbisem pe plan spiritual“. Ce a ajutat-o pe Arielle să-şi revină?

„Mai demult urmărisem DVD-ul Tinerii se întreabă — Ce voi face în viaţă?. * M-am hotărât să-l vizionez din nou, de data asta cu toată seriozitatea. La urma urmei, mă aflam în aceeaşi situaţie ca Andrei, tânărul din dramă. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost sfatul pe care un bătrân de congregaţie i l-a dat lui Andrei: să citească şi să mediteze la textul din Filipeni 3:8. Aşa am făcut şi eu. În cele din urmă am decis să mă retrag din echipă.

Apoi totul a început să se schimbe. N-am mai fost dominată de spiritul de competiţie, iar stresul a dispărut. Mi-am redobândit bucuria şi m-am apropiat mai mult de prietenii din congregaţie. Activităţile spirituale au ajuns să aibă din nou însemnătate pentru mine. Mă concentram la întruniri şi îmi făcea plăcere să asist la ele. Am făcut îmbunătăţiri şi în ce priveşte lucrarea de predicare, astfel că, din când în când, reuşesc să fac pionierat auxiliar.“

Dacă o anumită activitate îţi distrage atenţia de la semnul prezentat de Isus, treci imediat la acţiune, asemenea lui Arielle. Iată câteva sugestii. Consultă Indexul publicaţiilor Watch Tower, care a mai fost numit „o hartă spre comori ascunse“. Cu ajutorul lui poţi găsi articole ce conţin sfaturi utile şi relatări ale unor fraţi şi surori care au reuşit să se împotrivească tentaţiilor. De asemenea, profită la maximum de întrunirile creştine pregătindu-te bine şi luând notiţe. Unii au constatat că se pot concentra mai bine dacă se aşază în primele rânduri. Când este solicitată participarea celor din auditoriu, încearcă să răspunzi încă de la început. Mai mult, rămâi treaz din punct de vedere spiritual comparând evenimentele mondiale cu aspectele semnului prezentat de Isus şi cu alte profeţii despre „zilele din urmă“ (2 Tim. 3:1–5; 2 Pet. 3:3, 4; Rev. 6:1–8).

‘Fiţi gata’

Semnul zilelor din urmă are loc la scară mondială şi poate fi observat pe „tot pământul locuit“ (Mat. 24:7, 14). Milioane de oameni trăiesc în zone afectate de epidemii, foamete, cutremure şi alte evenimente care au fost prezise. Mulţi alţii, în schimb, duc o viaţă relativ liniştită. Dacă nu ai fost afectat personal de unele elemente ale semnului, ar trebui să tragi concluzia că va mai trece încă mult timp până la declanşarea necazului celui mare? Un asemenea mod de gândire ar dovedi lipsă de înţelepciune.

Să ne gândim, de exemplu, la ce a prezis Isus cu privire la „epidemii şi lipsuri de alimente“ (Luca 21:11). El nu a spus că acestea vor afecta toate zonele pământului în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură, ci a arătat că vor fi „dintr-un loc în altul“. Prin urmare, nu ar trebui să ne aşteptăm ca un anumit eveniment să aibă loc simultan peste tot în lume. În plus, după ce a menţionat lipsurile de alimente, Isus a spus că unii dintre continuatorii săi vor trebui să aibă grijă să nu mănânce în exces: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces“ (Luca 21:34). Prin  urmare, n-ar trebui să ne aşteptăm să fim afectaţi de fiecare element al semnului. Isus a spus: „Când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că regatul lui Dumnezeu este aproape“ (Luca 21:31). Datorită mijloacelor moderne de comunicare putem vedea toate elementele semnului, chiar dacă acestea nu au loc în zona în care trăim.

Să nu uităm că Iehova a fixat deja „ziua şi ora“ când va începe necazul cel mare (Mat. 24:36). Nimic din ceea ce se întâmplă pe pământ nu poate schimba „ziua şi ora“ fixate de Iehova.

Isus i-a îndemnat pe toţi creştinii: ‘Fiţi gata’! (Mat. 24:44) Aşadar, trebuie să fim mereu gata. Bineînţeles, aceasta nu înseamnă să fim ocupaţi tot timpul numai cu activităţi spirituale. În plus, niciunul dintre noi nu ştie ce va face în momentul în care va începe necazul cel mare. Poate că unii vor fi la locul de muncă sau vor fi ocupaţi cu treburile gospodăreşti (Mat. 24:40, 41). Prin urmare, cum putem dovedi că suntem gata?

Emmanuel, Victorine şi cele şase fiice ale lor locuiesc într-o regiune din Africa unde nu se fac simţite toate elementele semnului dat de Isus. Pentru a fi totuşi „gata“, ei s-au hotărât să discute în fiecare zi un subiect biblic. Emmanuel spune: „A fost greu să găsim o oră potrivită pentru toţi. În cele din urmă am decis să studiem în fiecare zi, de la şase la şase şi jumătate. După ce analizăm textul zilei, pregătim câteva paragrafe dintr-o publicaţie analizată la întruniri în săptămâna în curs“. I-a ajutat acest program să rămână treji? Fără îndoială! Emmanuel este coordonatorul corpului de bătrâni din congregaţia sa, iar Victorine face deseori pionierat auxiliar şi a ajutat multe persoane să înveţe adevărul. De asemenea, fiicele lor fac progrese spirituale frumoase.

Isus ne-a îndemnat: „Fiţi atenţi, rămâneţi treji“ (Mar. 13:33). Aşadar, să nu permitem niciunui lucru să ne slăbească vigilenţa! Asemenea lui Arielle, să acordăm atenţie sfaturilor excelente date în publicaţiile noastre şi la întruniri. În plus, la fel ca Emmanuel şi familia lui, să demonstrăm în fiecare zi prin acţiunile noastre că ‘veghem’ şi că ‘suntem gata’!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Discuţiile zilnice pe baza Bibliei îi ajută pe Emmanuel şi familia sa ‘să fie gata’