„Ascultarea este mai bună decât jertfele“

SAUL a fost primul rege al Israelului antic. Deşi a fost ales de adevăratul Dumnezeu, el a devenit în cele din urmă neascultător.

Ce lucruri rele a comis Saul? Ar fi putut el să le evite? Ce învăţăminte putem desprinde din exemplul lui negativ?

Regele ales de Iehova

Când Saul a fost ales rege, în Israel slujea ca reprezentant al lui Dumnezeu profetul Samuel. Acesta era înaintat în vârstă, iar fiii lui nu urmau exemplul său de fidelitate. În acelaşi timp, Israelul era ameninţat de naţiuni duşmane. Când bătrânii Israelului i-au cerut lui Samuel să pună un rege peste ei, care să le fie judecător şi să-i conducă în bătălii, Iehova l-a îndrumat pe profet să-l ungă pe Saul şi a spus: „El va salva poporul meu din mâna filistenilor“ (1 Sam. 8:4–7, 20; 9:16).

Saul era „tânăr şi chipeş“. Însă frumuseţea fizică nu era singura lui calitate. El era şi un om umil. De exemplu, Saul i-a spus lui Samuel: „Nu sunt eu oare un beniaminit din cel mai mic dintre triburile lui Israel şi nu este familia mea cea mai neînsemnată dintre toate familiile tribului lui Beniamin? De ce-mi spui lucrul acesta?“. Saul avea o părere modestă despre el şi despre familia lui, chiar dacă tatăl său, Chiş, era „foarte bogat“ (1 Sam. 9:1, 2, 21).

De asemenea, să observăm ce a făcut Saul când Samuel a anunţat public pe cine desemnase Iehova ca rege al Israelului. Mai înainte, când fuseseră numai ei doi, Samuel îl unsese pe Saul şi îi spusese: „Să faci ce va putea mâna ta, căci adevăratul Dumnezeu este cu tine“. Apoi, profetul a convocat poporul pentru a anunţa public cine era cel ales de Iehova. Totuşi, când a fost indicat drept regele ales, Saul n-a putut fi găsit. Fiind timid, se ascunsese. Iehova a dezvăluit unde se afla, astfel că, în cele din urmă, Saul a fost proclamat rege (1 Sam. 10:7, 20–24).

Pe câmpul de luptă

În scurt timp, Saul a dovedit că aceia care poate se îndoiseră de competenţa lui se înşelau. Când amoniţii au ameninţat un oraş israelit, „spiritul lui Dumnezeu a început să acţioneze asupra lui [Saul]“. Acesta i-a convocat în mod autoritar pe războinicii naţiunii, i-a organizat şi apoi i-a condus la victorie. Saul i-a atribuit victoria lui Dumnezeu, spunând:  „Astăzi Iehova a înfăptuit o salvare în Israel“ (1 Sam. 11:1–13).

Saul avea calităţi frumoase şi se bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai mult, el recunoştea că totul se făcea prin puterea lui Iehova. Totuşi, succesul pe mai departe al israeliţilor şi al regelui lor depindea de un lucru foarte important. Samuel le-a spus israeliţilor: „Dacă vă veţi teme de Iehova şi îi veţi sluji şi veţi asculta de glasul său şi nu vă veţi răzvrăti împotriva poruncii lui Iehova, atunci atât voi, cât şi regele care va domni peste voi veţi dovedi că-l urmaţi într-adevăr pe Iehova, Dumnezeul vostru“. De ce anume puteau fi siguri israeliţii dacă îi rămâneau fideli lui Dumnezeu? Samuel le-a dat asigurarea: „De dragul numelui său cel mare, Iehova nu-şi va părăsi poporul, fiindcă Iehova a hotărât să facă din voi poporul său“ (1 Sam. 12:14, 22).

Aprobarea din partea lui Dumnezeu era condiţionată de ascultare, iar acest lucru este valabil şi în prezent. Iehova îi binecuvântează pe slujitorii săi când aceştia ascultă de poruncile sale. Dar ce se întâmplă când devin neascultători?

„Ai lucrat nebuneşte“

Următoarea acţiune întreprinsă de Saul împotriva filistenilor a stârnit mânia acestora. Drept urmare, o armată „ca firele de nisip de pe ţărmul mării“ a venit să lupte împotriva lui Saul. „Bărbaţii lui Israel au văzut că erau în mare strâmtorare, fiindcă poporul era greu apăsat. Poporul se ascundea în peşteri, în grote, în stânci, în pivniţe şi în gropi de apă“ (1 Sam. 13:5, 6). Ce avea să facă Saul?

Samuel stabilise cu Saul să se întâlnească la Ghilgal, unde profetul urma să aducă jertfe. Saul l-a aşteptat pe Samuel, însă acesta întârzia să vină, iar armata lui Saul începuse să se împrăştie. De aceea, Saul şi-a luat libertatea de a aduce el însuşi jertfele. Imediat ce a terminat de adus jertfele, a sosit Samuel. Când a auzit ce făcuse Saul, Samuel i-a spus: „Ai lucrat nebuneşte. N-ai respectat porunca lui Iehova, Dumnezeul tău, pe care ţi-a poruncit-o. Dacă ai fi respectat-o, cu siguranţă Iehova ţi-ar fi întărit domnia peste Israel pe timp indefinit. Dar acum domnia ta nu va dura. Iehova îşi va găsi un om după inima lui şi Iehova îl va numi conducător peste poporul său, fiindcă tu n-ai respectat ce ţi-a poruncit Iehova“ (1 Sam. 10:8; 13:8, 13, 14).

Întrucât îi lipsea credinţa, Saul decisese cu înfumurare să nu asculte de porunca lui Dumnezeu şi nu aşteptase ca Samuel să ofere jertfa. Cât de diferit a acţionat Saul faţă de Ghedeon, un fost conducător al armatelor israelite! Iehova îi poruncise lui Ghedeon să-şi reducă armata de la 32 000 de soldaţi la 300, iar Ghedeon a ascultat. El a avut credinţă în Iehova şi, astfel, cu ajutorul lui Iehova, a înfrânt 135 000 de invadatori (Jud. 7:1–7, 17–22; 8:10). Iehova l-ar fi ajutat şi pe Saul. Saul însă a fost neascultător, astfel că filistenii au prădat Israelul (1 Sam. 13:17, 18).

Dar noi? Cum luăm decizii când ne confruntăm cu dificultăţi? Din punctul de vedere al celor lipsiţi de credinţă, ar putea părea practic să ignorăm principiile divine. Probabil că şi Saul, văzând că Samuel nu venea, s-a gândit că modul său de acţiune era înţelept. Însă cei ce sunt hotărâţi să obţină aprobarea lui Dumnezeu sunt convinşi că singura cale înţeleaptă este respectarea principiilor biblice care se aplică în situaţia respectivă.

Iehova îl respinge pe Saul

În timpul unei campanii împotriva amaleciţilor, Saul s-a făcut vinovat de un alt păcat grav. Dumnezeu îi condamnase pe amaleciţi deoarece aceştia îi atacaseră fără motiv pe israeliţi după ieşirea din Egipt (Ex. 17:8; Deut. 25:17, 18). În plus, în perioada judecătorilor, amaleciţii se aliaseră cu alte naţiuni care au  atacat poporul ales al lui Dumnezeu (Jud. 3:12, 13; 6:1–3, 33). Din acest motiv, Iehova a hotărât să-i tragă la răspundere pe amaleciţi şi i-a poruncit lui Saul să execute judecata asupra lor (1 Sam. 15:1–3).

În loc să dea ascultare poruncii lui Iehova de a-i nimici pe amaleciţii plini de ură şi de a distruge tot ce era al lor, Saul l-a luat prizonier pe regele acestora şi a cruţat cele mai bune animale. Ce s-a întâmplat când Samuel i-a cerut explicaţii lui Saul? Acesta a încercat să dea vina pe popor, spunând: „Poporul a avut milă de ce era mai bun în turmă şi în cireadă, ca să-i aducă jertfă lui Iehova“. Indiferent care fuseseră intenţiile lui Saul, de a jertfi sau nu acele animale, el se dovedise neascultător. Saul nu mai era ‘mic în propriii săi ochi’. Astfel, profetul lui Dumnezeu i-a spus clar lui Saul că încălcase porunca lui Iehova şi a adăugat: „Îi plac lui Iehova ofrandele arse şi jertfele la fel de mult ca ascultarea de glasul lui Iehova? Iată că ascultarea este mai bună decât jertfele . . . Fiindcă ai respins cuvântul lui Iehova, şi el te respinge ca rege“ (1 Sam. 15:15, 17, 22, 23).

Când Iehova şi-a retras spiritul sfânt şi binecuvântarea de la Saul, acesta a început să fie dominat de „un spirit rău“. El a ajuns să fie măcinat de suspiciune şi gelozie faţă de David, un om căruia Iehova avea să-i dea mai târziu domnia. De câteva ori, Saul a încercat să-l omoare. Văzând că „Iehova era cu David“, spune Biblia, „Saul a fost toată viaţa duşmanul lui“. El l-a urmărit fără încetare şi chiar a ordonat uciderea unor oameni, inclusiv a 85 de preoţi. Nu e de mirare că Saul a pierdut favoarea lui Iehova! (1 Sam. 16:14; 18:11, 25, 28, 29; 19:10, 11; 20:32, 33; 22:16–19)

Când filistenii au atacat din nou Israelul, Saul a apelat la spiritism în încercarea zadarnică de a găsi ajutor. Ziua următoare, a fost rănit grav în bătălie şi s-a sinucis (1 Sam. 28:4–8; 31:3, 4). Despre acest rege al Israelului, care s-a dovedit neascultător, Scripturile spun: „Saul a murit din cauza infidelităţii lui, fiindcă acţionase infidel faţă de Iehova, nerespectând cuvântul lui Iehova, şi fiindcă se dusese să întrebe un medium şi nu-l întrebase pe Iehova“ (1 Cron. 10:13, 14).

Exemplul negativ al lui Saul arată clar că ascultarea de Iehova este mai bună decât orice jertfă i-am putea oferi. „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu“, a scris apostolul Ioan, „să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3). Aşadar, să nu pierdem niciodată din vedere acest adevăr fundamental: Nimeni nu poate rămâne prieten cu Dumnezeu dacă nu ascultă de el!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

La început, Saul a fost un conducător umil

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

De ce i-a spus Samuel lui Saul că „ascultarea este mai bună decât jertfele“?