‘Dumnezeu face să crească’!

„Nici cel ce plantează nu este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, care face să crească.“ (1 COR. 3:7)

1. În ce activitate putem fi „colaboratori ai lui Dumnezeu“?

 „COLABORATORI ai lui Dumnezeu.“ Aşa a descris apostolul Pavel privilegiul de care ne putem bucura cu toţii. (Citeşte 1 Corinteni 3:5–9.) Dar în ce activitate putem colabora cu Dumnezeu? Pavel s-a referit la lucrarea de facere de discipoli pe care a comparat-o cu semănatul şi udatul seminţelor. Dacă vrem să avem succes în această lucrare de importanţă vitală, avem nevoie de ajutorul lui Iehova. Căci ‘Dumnezeu face să crească’, ne aminteşte Pavel!

2. Cum ne ajută înţelegerea faptului că ‘Dumnezeu face să crească’ să privim corect serviciul nostru?

² Acest adevăr ne ajută să fim umili şi să privim corect serviciul nostru. Chiar dacă suntem conştiincioşi în predicare şi predare, toate laudele i se cuvin lui Iehova când cineva devine discipol. De ce? Deoarece, oricât ne-am strădui, niciunul dintre noi nu poate să înţeleagă pe deplin procesul creşterii, cu atât mai puţin să aibă control asupra lui. Regele Solomon a exprimat acest adevăr astfel: „Nu cunoşti . . . lucrarea adevăratului Dumnezeu, care face totul“ (Ecl. 11:5).

3. Ce asemănări există între semănat şi facerea de discipoli?

³ Dar oare ne aduce dezamăgire lucrarea fiindcă nu înţelegem cum are loc creşterea spirituală? Nicidecum! De fapt, tocmai acest lucru face lucrarea frumoasă şi captivantă. Regele Solomon a spus: „Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii unde va reuşi ea, aici sau acolo, sau dacă amândouă vor fi la fel de bune“ (Ecl. 11:6). E adevărat, un semănător nu ştie dacă sămânţa va încolţi. Nu ştie nici unde va răsări noua plantă. Sunt mulţi factori asupra cărora nu are niciun control. La fel stau lucrurile şi cu facerea de discipoli. Isus a subliniat acest adevăr în două ilustrări consemnate spre folosul nostru în capitolul 4 al evangheliei după Marcu. Ce putem învăţa din ele?

Diferite tipuri de pământ

4, 5. Rezumaţi ilustrarea lui Isus din Marcu 4:1–9.

⁴ În Marcu 4:1–9, Isus vorbeşte despre un semănător care aruncă, sau împrăştie, sămânţă, iar aceasta cade în diferite locuri: „Ascultaţi! Iată că semănătorul a ieşit să semene şi, în timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe loc stâncos, unde n-avea mult pământ, şi imediat a încolţit, pentru că pământul ei nu era adânc. Dar, când a răsărit soarele, a fost arsă şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o, iar ea n-a dat rod. Dar altele au căzut pe pământ bun, au ieşit, au crescut şi au început să dea rod, producând: treizeci, şaizeci şi o sută“.

⁵ De obicei, semănătorul din timpurile biblice punea seminţele într-un fald al veşmântului sau într-o traistă şi le împrăştia cu o mişcare largă a mâinii. În ilustrarea lui Isus, semănătorul nu seamănă intenţionat în diferite feluri de pământ; sămânţa ajunge sau cade în diferite locuri.

6. Cum a explicat Isus ilustrarea despre semănător?

 ⁶ Nu trebuie să deducem ce a vrut să spună Isus prin această ilustrare deoarece în Marcu 4:14–20 el a şi explicat-o: „Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de-a lungul drumului sunt cei în care este semănat cuvântul, dar, de îndată ce îl aud, vine Satan şi ia cuvântul care a fost semănat în ei. Şi, tot aşa, aceştia sunt cele semănate pe locuri stâncoase: îndată ce aud cuvântul, îl primesc cu bucurie. Totuşi, n-au rădăcină în ei, dar rămân un timp. Apoi, îndată ce vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se poticnesc. Mai sunt unele semănate printre spini: acestea sunt cei care au auzit cuvântul, dar îngrijorările acestui sistem, puterea amăgitoare a bogăţiilor şi dorinţele după celelalte lucruri pătrund în ei şi înăbuşă cuvântul, iar el ajunge neroditor. Iar cele semănate în pământ bun sunt cei care ascultă cuvântul şi îl primesc cu plăcere şi dau rod de treizeci de ori, de şaizeci de ori şi de o sută de ori mai mult“.

7. Ce reprezintă sămânţa şi diferitele tipuri de pământ?

⁷ Isus nu spune că semănătorul are mai multe feluri de seminţe. El vorbeşte despre un singur fel de sămânţă care cade pe diferite tipuri de pământ, cu rezultate diferite. Mai întâi se vorbeşte despre un pământ tare şi bătătorit, apoi despre un pământ fără adâncime, după aceea despre unul acoperit de spini şi, în final, despre un pământ bun, fertil (Luca 8:8). Ce este sămânţa? Mesajul despre Regat din Cuvântul lui Dumnezeu (Mat. 13:19). Ce reprezintă diferitele feluri de pământ? Stări diferite ale inimii. (Citeşte Luca 8:12, 15.)

8. a) Pe cine reprezintă semănătorul? b) De ce oamenii reacţionează diferit la lucrarea de predicare a Regatului?

⁸ Dar pe cine reprezintă semănătorul? Pe colaboratorii lui Dumnezeu, cei care anunţă vestea bună despre Regat. Asemenea lui Pavel şi Apolo, ei plantează şi udă. Dar, chiar dacă muncesc din greu, rezultatele diferă de la caz la caz. De ce? Deoarece starea inimii celor ce aud mesajul este diferită. În ilustrare, rezultatele nu depind de semănător. Ştiind aceasta, cât de încurajaţi trebuie să se simtă surorile şi fraţii noştri fideli care lucrează de mulţi ani, poate chiar de zeci de ani, în aparenţă fără prea mult succes! a De ce putem trage această concluzie?

9. Ce adevăr încurajator au subliniat Isus şi apostolul Pavel?

⁹ Fidelitatea semănătorului nu este evaluată în funcţie de rezultatele muncii sale. Pavel  a transmis această idee spunând: „Fiecare îşi va primi răsplata după truda sa“ (1 Cor. 3:8). Semănătorul îşi primeşte răsplata după truda sa, nu după rezultatele muncii sale. Isus însuşi a subliniat această idee când discipolii s-au întors odată din predicare. Ei erau foarte bucuroşi deoarece chiar şi demonii le erau supuşi când foloseau numele lui Isus. Însă, deşi acest lucru era extraordinar, Isus le-a spus: „Să nu vă bucuraţi că spiritele vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“ (Luca 10:17–20). Chiar dacă un semănător nu vede prea mari rezultate în urma muncii sale, asta nu înseamnă neapărat că a fost mai puţin sârguincios decât alţii sau că nu a fost fidel. Rezultatele depind în mare măsură de starea inimii celui ce aude mesajul. Dar, până la urmă, cel ce face să crească este Dumnezeu!

Responsabilitatea celor care aud cuvântul

10. Cum se stabileşte dacă cel ce aude cuvântul este sau nu asemenea pământului bun?

¹⁰ Dar ce se poate spune despre cei care aud cuvântul? Este reacţia lor la mesaj prestabilită? În niciun caz. Numai de ei depinde dacă vor fi sau nu asemenea pământului cel bun. De fapt, starea inimii unui om se poate schimba în bine sau în rău (Rom. 6:17). Isus a spus în ilustrare că, „de îndată ce [unii] aud“ cuvântul, Satan vine şi îl ia. Dar acest lucru nu este inevitabil. În Iacov 4:7, creştinii sunt îndemnaţi ‘să se împotrivească Diavolului’, iar el va fugi de la ei. Despre alţii, Isus a spus că la început primesc cu bucurie cuvântul, însă apoi se poticnesc deoarece „n-au rădăcină în ei“. Dar slujitorii lui Dumnezeu sunt îndemnaţi să fie „înrădăcinaţi şi tari pe temelie“ ca să poată înţelege ‘lăţimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea [adevărului] şi să cunoască iubirea lui Cristos, care întrece cunoştinţa’ (Ef. 3:17–19; Col. 2:6, 7).

11. Ce ar putea face un om pentru ca îngrijorările şi bogăţiile să nu înăbuşe cuvântul?

¹¹ Despre alţii care aud cuvântul Isus spune că permit ‘îngrijorărilor acestui sistem [şi] puterii amăgitoare a bogăţiilor’ să pătrundă în ei şi să-l înăbuşe (1 Tim. 6:9, 10). Cum ar putea evita această situaţie? Apostolul Pavel răspunde: „Felul vostru de viaţă să fie fără iubire de bani, fiind mulţumiţi cu ce aveţi. Căci el a zis: «Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi»“ (Evr. 13:5).

12. De ce oamenii asemănători pământului bun dau rod în diferite cantităţi?

¹² În final, Isus spune că seminţele semănate în pământ bun „dau rod de treizeci de ori, de şaizeci de ori şi de o sută de ori mai mult“. Chiar dacă unii care primesc cuvântul au o inimă bună şi dau rod, ceea ce reuşesc să facă în lucrarea de predicare a veştii bune variază în funcţie de situaţia fiecăruia dintre ei. De pildă, din cauza vârstei înaintate sau a unei boli grave, unii nu pot face atât de mult în lucrarea de predicare (compară cu Marcu 12:43, 44). Şi în acest caz, semănătorul nu poate controla decât în mică măsură situaţia sau chiar deloc. Dar se bucură când vede că Iehova face să crească! (Citeşte Psalmul 126:5, 6.)

Semănătorul care doarme

13, 14. a) Rezumaţi ilustrarea lui Isus din Marcu 4:26–29. b) Pe cine reprezintă semănătorul, şi ce este sămânţa?

¹³ În Marcu 4:26–29 găsim o altă ilustrare despre semănător: „Astfel, cu regatul lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă sămânţa pe pământ şi noaptea doarme, se scoală ziua, iar sămânţa încolţeşte şi creşte, fără ca el să ştie cum. Pământul rodeşte de la sine încet-încet: mai întâi firul de iarbă, apoi spicul şi, în cele din urmă, bobul plin în spic. Dar, de îndată ce rodul este copt, el înfige secera, pentru că a venit timpul secerişului“.

 ¹⁴ Cine este acest semănător? Unii membri ai creştinătăţii cred că este chiar Isus. Dar oare s-ar putea spune despre Isus că doarme şi că nu ştie cum creşte sămânţa? Nicidecum, Isus ştie cum are loc creşterea! Prin urmare, acest semănător, asemenea celui din parabola precedentă, îl reprezintă pe fiecare vestitor care seamănă sămânţa Regatului, predicând cu zel. Sămânţa aruncată pe pământ este cuvântul predicat de ei. b

15, 16. Ce adevăr despre creşterea fizică şi spirituală a prezentat Isus în ilustrarea despre semănător?

¹⁵ Isus spune că semănătorul „noaptea doarme [şi] se scoală ziua“. Aici nu este vorba despre vreo neglijenţă a semănătorului, ci pur şi simplu despre rutina zilnică a majorităţii oamenilor. Cuvintele folosite în acest verset descriu un proces neîntrerupt care are loc de-a lungul unei perioade: ziua — muncă, noaptea — somn. Isus a explicat ce se întâmplă în acest timp: „Sămânţa încolţeşte şi creşte“. El a adăugat: „Fără ca [semănătorul] să ştie cum“. Aşadar, Isus subliniază că dezvoltarea sau creşterea are loc „de la sine“. c

¹⁶ Ce idee a transmis Isus prin această parabolă? Să observăm că accentul se pune pe creştere şi pe faptul că ea are loc încet-încet. „Pământul rodeşte de la sine încet-încet: mai întâi firul de iarbă, apoi spicul şi, în cele din urmă, bobul plin în spic“ (Mar. 4:28). Creşterea are loc treptat, în etape, şi nu poate fi forţată sau grăbită. Acelaşi lucru se poate spune şi despre creşterea spirituală. Ea are loc treptat, pe măsură ce Iehova permite ca adevărul să se dezvolte în inima celui cu o dispoziţie corectă (Fap. 13:48; Evr. 6:1).

17. Cine se bucură când sămânţa adevărului dă rod?

¹⁷ Dar cum participă semănătorul la seceriş „de îndată ce rodul este copt“? Când Iehova face ca adevărul despre Regat să crească în inima noilor discipoli, la un moment dat iubirea pentru Dumnezeu îi îndeamnă să i se dedice şi să-şi simbolizeze dedicarea prin  botez. Fraţii care continuă să progreseze spre maturitate pot, cu timpul, să-şi asume mai multe responsabilităţi în congregaţie. Rodul Regatului este secerat de semănător, dar şi de alţi vestitori care poate că nu au participat direct la semănarea seminţei ce a dus la formarea acelui discipol. (Citeşte Ioan 4:36–38.) Într-adevăr ‘semănătorul şi secerătorul se bucură împreună’.

Învăţăminte pentru noi

18, 19. a) Cum v-a încurajat analiza ilustrărilor lui Isus? b) Ce vom dezbate în articolul următor?

¹⁸ Ce am învăţat din cele două ilustrări consemnate în capitolul 4 din Marcu? Am înţeles că avem de făcut o lucrare de semănare. Nu trebuie să căutăm scuze ca să nu mai facem această lucrare şi nu trebuie să permitem problemelor sau dificultăţilor care s-ar putea ivi să ne facă să ne oprim (Ecl. 11:4). Suntem conştienţi că avem un privilegiu minunat: să fim colaboratori ai lui Dumnezeu. Dar Iehova este cel ce dă creşterea spirituală, binecuvântând eforturile noastre şi ale celor ce primesc mesajul. Ne dăm seama că nu putem obliga pe nimeni să devină discipol. Şi n-ar trebui să ne descurajăm sau să ne pierdem bucuria dacă cineva progresează încet sau nu progresează deloc. Cât de încurajator este să ştim că succesul în această lucrare se evaluează în funcţie de fidelitatea faţă de Iehova şi faţă de privilegiul pe care ni l-a încredinţat, acela de a predica ‘vestea bună despre regat ca mărturie pentru toate naţiunile’! (Mat. 24:14)

¹⁹ Ce ne-a mai învăţat Isus despre creşterea spirituală a noilor discipoli şi despre lucrarea Regatului? Răspunsul la această întrebare îl găsim în alte ilustrări din evanghelii. Unele dintre ele le vom analiza în articolul următor.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce asemănări există între semănarea seminţei şi predicarea mesajului despre Regat?

• Cum evaluează Iehova fidelitatea vestitorilor Regatului?

• Ce asemănare între creşterea fizică şi cea spirituală a subliniat Isus?

• În ce sens ‘semănătorul şi secerătorul se bucură împreună’?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 13]

De ce l-a comparat Isus pe vestitorul Regatului lui Dumnezeu cu un semănător?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Cei reprezentaţi de pământul bun participă din toată inima la predicarea Regatului, în funcţie de situaţia lor

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Dumnezeu face să crească!