Trăim în perioada ‘primei învieri’!
Trăim în perioada ‘primei învieri’!
„Cei morţi în unitate cu Cristos se vor scula primii.“ — 1 TESALONICENI 4:16.
1, 2. a) Ce speranţă există pentru cei care au murit? b) De ce credeţi în înviere (vezi şi nota de subsol)?
„CEI vii sunt conştienţi că vor muri.“ Iată un adevăr valabil încă de când Adam a păcătuit. De-a lungul istoriei, toţi cei ce s-au născut au ştiut că vor muri, iar mulţi s-au întrebat: Ce urmează după aceea? Care este starea morţilor? Biblia răspunde: „Cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“. — Eclesiastul 9:5.
2 Mai există vreo speranţă pentru cei care au murit? Cu siguranţă. De fapt, pentru ca scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la omenire să se împlinească, trebuie să existe o astfel de speranţă. De-a lungul veacurilor, slujitorii loiali ai lui Dumnezeu au manifestat credinţă în promisiunea lui Iehova referitoare la o Sămânţă care îl va distruge pe Satan şi va înlătura tot răul făcut de el (Geneza 3:15). Majoritatea au murit. Pentru a vedea împlinirea acestei promisiuni şi a altor promisiuni ale lui Iehova, aceşti oameni loiali trebuie să fie sculaţi din morţi (Evrei 11:13). E posibil aşa ceva? Fără îndoială! Apostolul Pavel a spus: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Biblia arată că Pavel l-a înviat pe un tânăr numit Eutih, care a căzut de la o fereastră de la etajul al doilea şi pe care „l-au ridicat mort“. Aceasta este ultima dintre cele nouă învieri despre care vorbeşte Biblia. — Faptele 20:7-12. *
3. Ce efect au asupra voastră cuvintele lui Isus din Ioan 5:28, 29, şi de ce?
3 Aceste nouă învieri ne dau motive să credem ceea ce a spus Pavel. Ele ne întăresc încrederea în asigurarea dată de Isus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul [lui Isus] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Ce cuvinte emoţionante! Şi câtă mângâiere le aduc ele milioanelor de oameni cărora le-a murit cineva drag!
4, 5. Despre ce învieri vorbeşte Biblia, şi ce înviere va fi analizată în acest articol?
4 Majoritatea oamenilor vor fi readuşi la viaţă pe un pământ pe care va domni pacea sub Regatul lui Dumnezeu (Psalmul 37:10, 11, 29; Isaia 11:6-9; 35:5, 6; 65:21-23). Însă înainte de aceasta trebuiau să aibă loc alte învieri. Mai întâi a trebuit să fie înviat Isus Cristos pentru a-i prezenta lui Dumnezeu valoarea jertfei sale în folosul nostru. Isus a murit şi a fost înviat în 33 e.n.
5 Apoi, membrii unşi ai ‘Israelului lui Dumnezeu’ trebuie să i se alăture Domnului Isus Cristos în glorie cerească, unde vor fi „întotdeauna cu Domnul“ (Galateni 6:16; 1 Tesaloniceni 4:17). Acest eveniment este numit „învierea timpurie“ sau „prima înviere“ (Filipeni 3:10, 11; Revelaţia 20:6). Când această înviere se va încheia, va veni timpul ca milioane de oameni să fie readuşi la viaţă pe pământ cu perspectiva de a trăi veşnic în Paradis. Indiferent de speranţa noastră, cerească sau pământească, merită să ştim mai multe despre „prima înviere“. Ce fel de înviere este aceasta? Când are loc?
„Cu ce fel de corp?“
6, 7. a) Înainte să meargă la cer, ce trebuie să se întâmple cu creştinii unşi? b) Cu ce fel de corp sunt înviaţi?
6 Vorbind despre prima înviere, Pavel întreabă în prima scrisoare adresată corintenilor: „Cum vor fi sculaţi morţii? Şi cu ce fel de corp vor veni?“ Apoi tot el dă şi răspunsul: „Ce semeni tu nu prinde viaţă dacă nu moare mai întâi. . . . Dar Dumnezeu îi dă un corp aşa cum a vrut el. . . . Una este gloria corpurilor cereşti, şi alta a corpurilor pământeşti“. — 1 Corinteni 15:35-40.
7 Potrivit cuvintelor lui Pavel, creştinii unşi cu spirit sfânt trebuie să moară ca să-şi poată primi răsplata cerească. Când mor, corpul lor pământesc se întoarce în ţărână (Geneza 3:19). La momentul stabilit de Dumnezeu, sunt înviaţi cu un corp potrivit pentru viaţa cerească (1 Ioan 3:2). De asemenea, Dumnezeu le acordă nemurirea. Ei nu se nasc cu acest dar, nu li s-a dat un aşa-numit suflet nemuritor. Pavel spune că „ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire“. Nemurirea este un dar de la Dumnezeu, cu care „se îmbracă“ cei care au parte de prima înviere. — 1 Corinteni 15:50, 53; Geneza 2:7; 2 Corinteni 5:1, 2, 8.
8. De unde ştim că Dumnezeu nu-i alege pe cei 144 000 dintre membrii mai multor religii?
8 Doar 144 000 de oameni au parte de prima înviere. Iehova a început să-i aleagă la Penticosta din 33 e.n., la scurt timp după ce l-a înviat pe Isus. Toţi aceştia au „scrise pe frunte numele [lui Isus] şi numele Tatălui său“ (Revelaţia 14:1, 3). Aşadar, ei nu sunt aleşi din mai multe religii. Sunt cu toţii continuatori ai lui Cristos şi poartă cu mândrie numele Tatălui, Iehova. La înviere li se repartizează o activitate în ceruri. Perspectiva de a sluji chiar în prezenţa lui Dumnezeu le produce o imensă bucurie.
Are deja loc?
9. Cum ne ajută textele din Revelaţia 12:7 şi 17:14 să calculăm cu aproximaţie când începe prima înviere?
9 Când are loc prima înviere? Există dovezi convingătoare că ea are deja loc. Să comparăm, de pildă, două capitole din Revelaţia. Să ne uităm mai întâi în capitolul 12. Citim aici că, imediat după întronarea sa, Isus Cristos, împreună cu îngerii săi sfinţi, poartă război împotriva lui Satan şi a demonilor lui (Revelaţia 12:7-9). Revista Turnul de veghe a arătat deseori că acest război a început în 1914. * Să observăm însă că despre niciunul dintre continuatorii unşi ai lui Cristos nu se spune că ar fi participat alături de Isus la acel război ceresc. Să ne uităm acum în capitolul 17 al cărţii Revelaţia. Aici citim că, după distrugerea ‘Babilonului cel Mare’, Mielul va învinge naţiunile. Biblia mai spune: „Şi, împreună cu el, vor învinge şi cei care sunt chemaţi, aleşi şi fideli“ (Revelaţia 17:5, 14). Cei „chemaţi, aleşi şi fideli“ trebuie să fi înviat deja pentru a fi alături de Isus când va învinge definitiv lumea lui Satan. Este deci logic să conchidem că cei unşi care mor înainte de Armaghedon sunt înviaţi la un moment dat între 1914 şi Armaghedon.
10, 11. a) Cine sunt cei 24 de bătrâni, şi ce i-a dezvăluit unul dintre ei lui Ioan? b) Ce putem deduce de aici?
10 Putem spune mai precis când începe prima înviere? Un indiciu interesant se găseşte în Revelaţia 7:9-15, unde apostolul Ioan descrie viziunea sa despre „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere“. Ioan află cine este această mare mulţime de la unul dintre cei 24 de bătrâni, iar aceşti bătrâni îi reprezintă pe cei 144 000 de comoştenitori cu Cristos în gloria lor cerească * (Luca 22:28-30; Revelaţia 4:4). Ioan însuşi avea speranţă cerească. Dar, când bătrânul respectiv a vorbit cu el, Ioan era încă pe pământ. Astfel, în viziune, Ioan trebuie să-i reprezinte pe creştinii unşi de pe pământ care nu şi-au primit încă răsplata cerească.
11 Ce ne sugerează faptul că unul dintre cei 24 de bătrâni îi dezvăluie lui Ioan identitatea marii mulţimi? Se pare că membrii înviaţi ai grupului celor 24 de bătrâni iau parte în prezent la transmiterea adevărurilor divine. De ce este important acest lucru? Deoarece adevărata identitate a marii mulţimi le-a fost dezvăluită slujitorilor unşi de pe pământ ai lui Dumnezeu în 1935. Dacă acest adevăr important a fost transmis printr-unul dintre cei 24 de bătrâni înseamnă că el trebuie să fi fost înviat în cer cel târziu în 1935. De aici deducem că prima înviere a început undeva între 1914 şi 1935. Putem spune mai exact când?
12. Arătaţi de ce primăvara anului 1918 ar putea fi considerată o posibilă dată de început a primei învieri.
12 Ajunşi în acest punct al analizei noastre, ar fi util să privim cu atenţie ceea ce putem numi o analogie biblică. Isus Cristos a fost uns ca viitor Rege al Regatului lui Dumnezeu în toamna anului 29 e.n. Trei ani şi jumătate mai târziu, în primăvara lui 33 e.n., el a fost înviat ca persoană spirituală puternică. Întrucât Isus a fost întronat în toamna anului 1914, să fi început învierea continuatorilor săi unşi fideli trei ani şi jumătate mai târziu, în primăvara lui 1918? E posibil. Deşi nu putem susţine această idee cu dovezi biblice directe, ea nu vine în contradicţie cu alte texte biblice care lasă să se înţeleagă că prima înviere a început la scurt timp după începerea prezenţei lui Cristos.
13. Cum sugerează 1 Tesaloniceni 4:15-17 că prima înviere a început la scurt timp de la începerea prezenţei lui Cristos?
13 De pildă, Pavel a scris: „Noi, cei vii, care vom rămâne până la prezenţa Domnului [nu până la sfârşitul prezenţei sale] nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit în moarte, pentru că însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor, cu glas de arhanghel şi cu trompeta lui Dumnezeu, iar cei morţi în unitate cu Cristos se vor scula primii. Apoi, noi, cei vii, care vom rămâne vom fi luaţi împreună cu ei în nori ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi, astfel, vom fi întotdeauna cu Domnul“ (1 Tesaloniceni 4:15-17). Prin urmare, creştinii unşi care au murit înainte de prezenţa lui Cristos au fost sculaţi la viaţă cerească înaintea celor care erau în viaţă în timpul prezenţei lui Cristos. Aceasta înseamnă că prima înviere trebuie să fi început la scurt timp de la începerea prezenţei lui Cristos şi continuă „în timpul prezenţei sale“ (1 Corinteni 15:23). Aşadar, cei care au parte de prima înviere nu sunt înviaţi toţi odată; prima înviere are loc de-a lungul unei perioade de timp.
„Fiecăruia dintre ei i s-a dat o robă albă“
14. a) Când se împlinesc viziunile consemnate în Revelaţia, capitolul 6? b) Ce descrie Revelaţia 6:9?
14 Să analizăm, de asemenea, dovezile care se găsesc în Revelaţia, capitolul 6. Aici Isus este înfăţişat pe un cal, în calitate de Rege victorios (Revelaţia 6:2). Naţiunile sunt implicate într-un război de proporţii (Revelaţia 6:4). Foametea este larg răspândită (Revelaţia 6:5, 6). Boli ucigătoare fac ravagii (Revelaţia 6:8). Toate aceste evenimente profeţite corespund cu exactitate situaţiei mondiale existente începând din 1914. Dar se mai întâmplă ceva. Ni se îndreaptă atenţia spre un altar pentru jertfe. La baza lui sunt „sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza lucrării de mărturie pe care o făcuseră“ (Revelaţia 6:9). Întrucât „sufletul [sau viaţa] cărnii este în sânge“, la baza altarului se află, de fapt, sângele slujitorilor fideli ai lui Isus care au fost „înjunghiaţi“ din cauza predicării lor pline de curaj şi de zel. — Leviticul 17:11.
15, 16. Cum face referire Revelaţia 6:10, 11 la prima înviere?
15 La fel ca sângele dreptului Abel, sângele acestor martiri creştini strigă să se facă dreptate (Geneza 4:10). „Ei au strigat cu glas tare, zicând: «Până când, Domn Suveran sfânt şi adevărat, te vei reţine să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?»“ Ce se întâmplă după aceea? „Fiecăruia dintre ei i s-a dat o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţin timp, până se va completa şi numărul tovarăşilor lor de sclavie şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi aşa cum fuseseră omorâţi ei.“ — Revelaţia 6:10, 11.
16 Cui au fost date robele albe? Sângelui de la baza altarului? Bineînţeles că nu. Ele au fost date oamenilor al căror sânge a fost vărsat, în sens simbolic, pe altar. Ei şi-au jertfit viaţa în numele lui Isus şi acum sunt înviaţi ca persoane spirituale. De unde ştim acest lucru? Iată ce citim tot în cartea Revelaţia: „Cel care învinge va fi îmbrăcat în mantii albe şi eu nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii“. Să ne amintim şi că cei 24 de bătrâni erau „îmbrăcaţi cu mantii albe şi [aveau] coroane de aur pe cap“ (Revelaţia 3:5; 4:4). Aşadar, după ce războiul, foametea şi epidemiile au început să facă ravagii pe pământ, acei membri ai clasei celor 144 000 care au murit, reprezentaţi prin sângele de la baza altarului, au fost sculaţi la viaţă cerească şi îmbrăcaţi în robe albe simbolice.
17. În ce sens trebuie ‘să se odihnească’ cei care primesc robe albe?
17 Creştini care au fost înviaţi trebuie ‘să se odihnească’. Ei trebuie să aştepte cu răbdare ziua de răzbunare a lui Dumnezeu. ‘Tovarăşii lor de sclavie’, creştinii unşi care sunt încă pe pământ, trebuie să-şi dovedească integritatea în încercări. „Odihna“ se va termina când va veni ceasul executării sentinţei divine (Revelaţia 7:3). În acel moment, cei înviaţi vor participa alături de Domnul Isus Cristos la distrugerea celor răi, inclusiv a celor care au vărsat sângele creştinilor nevinovaţi. — 2 Tesaloniceni 1:7-10.
Ce înseamnă acest lucru pentru noi
18, 19. a) De ce putem trage concluzia că trăim în perioada primei învieri? b) Ce efect are asupra voastră ceea ce aţi înţeles despre prima înviere?
18 Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dezvăluie o dată exactă a primei învieri, dar ne arată că aceasta se desfăşoară pe o perioadă de timp, pe parcursul prezenţei lui Cristos. Sunt înviaţi mai întâi creştinii unşi care au murit înainte să înceapă prezenţa lui Cristos. Pe măsură ce prezenţa lui Cristos continuă, creştinii unşi care îşi termină cu fidelitate cursa pământească sunt schimbaţi „într-o clipeală de ochi“ în fiinţe spirituale puternice (1 Corinteni 15:52). Îşi vor primi toţi creştinii unşi răsplata cerească înainte de războiul de la Armaghedon? Nu ştim. Ştim însă că la momentul stabilit de Dumnezeu toţi cei 144 000 vor sta pe muntele Sion ceresc.
19 Ştim şi că majoritatea celor 144 000 sunt deja alături de Cristos. Puţini mai sunt pe pământ. Iată un indiciu clar că timpul când Dumnezeu îşi va executa sentinţa se apropie cu repeziciune! În curând, întregul sistem al lui Satan va fi distrus. Satan însuşi va fi aruncat în abis. Apoi va putea începe învierea celorlalţi oameni, iar cei fideli vor putea, în virtutea jertfei de răscumpărare a lui Isus, să fie aduşi la perfecţiune, la acea stare pierdută de Adam. Profeţia lui Iehova consemnată în Geneza 3:15 se împlineşte în mod extraordinar. Ce măreţ privilegiu avem să trăim în aceste timpuri!
[Note de subsol]
^ par. 2 Pentru celelalte opt învieri, vezi 1 Regi 17:21-23; 2 Regi 4:32-37; 13:21; Marcu 5:35, 41-43; Luca 7:11-17; 24:34; Ioan 11:43-45; Faptele 9:36-42.
^ par. 9 În cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia, paginile 215-218, publicată de Martorii lui Iehova, găsim dovezi biblice că prezenţa lui Cristos a început în 1914.
^ par. 10 În cartea Revelaţia — grandiosul deznodământ se apropie!, publicată de Martorii lui Iehova, la pagina 77, se arată de unde ştim că cei 24 de bătrâni îi reprezintă pe creştinii unşi în poziţia lor cerească.
Puteţi să explicaţi?
Cum ne ajută următoarele texte biblice să înţelegem când are loc „prima înviere“?
• 1 Corinteni 15:23; 1 Tesaloniceni 4:15-17
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 26]
Ce învieri au loc înainte de readucerea la viaţă a celorlalţi oameni?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]
În ce sens li s-a dat o robă albă unora care dormeau în moarte?