Priviţi lucrurile sacre la fel ca Iehova?

‘Vegheaţi cu atenţie ca să nu fie vreun fornicator sau cineva care nu apreciază lucrurile sacre.’ — EVREI 12:15, 16.

1. Ce atitudine larg răspândită în prezent resping slujitorii lui Iehova?

 LUMEA în general acordă tot mai puţină atenţie lucrurilor sacre. Iată ce a afirmat sociologul francez Edgar Morin: „Toate elementele pe care este clădită morala — Dumnezeu, natura, patria, istoria, raţiunea — şi-au pierdut caracterul absolut. . . . Oamenii îşi stabilesc singuri valorile“. Aceasta este o reflectare a ‘spiritului lumii’, sau „spiritul care operează acum în fiii neascultării“ (1 Corinteni 2:12; Efeseni 2:2). Cei care s-au dedicat lui Iehova şi se supun cu bucurie suveranităţii sale legitime nu-şi însuşesc acest spirit ireverenţios (Romani 12:1, 2). Dimpotrivă, slujitorii lui Dumnezeu înţeleg rolul vital pe care îl are sfinţenia în închinarea la Iehova. Ce lucruri din viaţă trebuie considerate sacre, sau sfinte? Articolul de faţă va analiza cinci lucruri care sunt sfinte pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu. Următorul articol se va concentra asupra caracterului sacru al întrunirilor noastre creştine. Dar care este semnificaţia cuvântului „sfânt“?

2, 3. a) Cum subliniază Scripturile sfinţenia lui Iehova? b) În ce fel arătăm că, pentru noi, numele lui Iehova este sfânt?

² În ebraica biblică, cuvântul „sfânt“ transmite ideea de separare. Când este folosit cu privire la închinare, cuvântul „sfânt“ se referă la ceva pus deoparte pentru o întrebuinţare specială, ceva ce este considerat sacru. Iehova este sfânt în cel mai deplin sens al cuvântului. El este numit „Cel Preasfânt“ (Proverbele 9:10, NW; 30:3, NW). Pe o placă de aur de pe turbanul marelui preot din Israelul antic erau gravate cuvintele: „Sfinţenia este a lui Iehova“ (Exodul 28:36, 37, NW). Scripturile afirmă că heruvimii şi serafimii, care stau în jurul tronului lui Iehova, proclamă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova“ (Revelaţia 4:6-8; Isaia 6:2, 3). Această repetiţie accentuează faptul că Iehova este sfânt, curat şi pur în sens absolut. El este, de fapt, Sursa a tot ce este sfânt.

³ Numele lui Iehova este sacru, sau sfânt. Psalmistul a exclamat: „Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşător, căci este sfânt!“ (Psalmul 99:3). Iar Isus ne-a învăţat să ne rugăm: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit [adică să fie considerat sacru, sau privit ca sfânt] numele tău“ (Matei 6:9). Maria, mama lui Isus, a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Iehova pentru că Cel puternic a făcut fapte mari pentru mine, şi sfânt este numele său“ (Luca 1:46, 49). Noi, slujitorii lui Iehova, considerăm sfânt numele său şi nu dorim să facem ceva ce ar aduce oprobriu asupra lui. În plus, ne-am însuşit punctul de vedere al lui Iehova cu privire la sfinţenie, cu alte cuvinte, considerăm sacre lucrurile pe care el le consideră sacre. — Amos 5:14, 15.

De ce îl respectăm mult pe Isus

4. De ce este numit Isus în Biblie „Sfântul“?

⁴ În calitate de „fiu unic-născut“ al Dumnezeului cel sfânt, Iehova, Isus a fost creat sfânt (Ioan 1:14; Coloseni 1:15; Evrei 1:1-3). El este  numit deci „Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6:69). El a rămas sfânt când viaţa i-a fost transferată din cer pe pământ, întrucât Maria l-a născut pe Isus prin puterea spiritului sfânt. Un înger i-a spus Mariei: „Spiritul sfânt va veni asupra ta . . . şi ceea ce se va naşte va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu“ (Luca 1:35). Într-o rugăciune adresată lui Iehova, creştinii din Ierusalim l-au numit de două ori pe Fiul lui Dumnezeu ‘sfântul tău slujitor, Isus’. — Faptele 4:27, 30.

5. Ce misiune sacră a îndeplinit Isus pe pământ, şi de ce este preţios sângele său?

⁵ Când a fost pe pământ, Isus a avut de îndeplinit o misiune sacră. În anul 29 e.n., când s-a botezat, Isus a fost uns ca Mare Preot al marelui templu spiritual al lui Iehova (Luca 3:21, 22; Evrei 7:26; 8:1, 2). În plus, el trebuia să-şi dea viaţa ca jertfă. Sângele său vărsat avea să furnizeze răscumpărarea prin care oamenii păcătoşi puteau fi salvaţi (Matei 20:28; Evrei 9:14). Iată de ce considerăm sacru şi „preţios“ sângele lui Isus. — 1 Petru 1:19.

6. Ce atitudine avem faţă de Cristos Isus, şi de ce?

⁶ Apostolul Pavel a arătat că noi îl respectăm mult pe Cristos Isus, Regele şi Marele nostru Preot, spunând: „Dumnezeu l-a înălţat [pe Fiul său] într-o poziţie superioară şi i-a dat cu bunătate numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din cer şi al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să recunoască în mod deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“ (Filipeni 2:9-11). Noi demonstrăm că privim lucrurile sacre la fel ca Iehova dacă ne supunem cu bucurie Conducătorului şi Regelui nostru în exerciţiu, Cristos Isus, Capul congregaţiei creştine. — Matei 23:10; Coloseni 1:18.

7. Cum arătăm că ne supunem lui Cristos?

⁷ Arătăm că ne supunem lui Cristos şi dacă îi respectăm pe bărbaţii folosiţi de el în fruntea lucrării pe care o conduce în prezent. Responsabilitatea creştinilor unşi cu spirit care alcătuiesc Corpul de Guvernare şi a supraveghetorilor numiţi de ei în filiale, districte, circumscripţii şi congregaţii trebuie considerată sacră. Este deci absolut necesar să respectăm acest mod de organizare şi să fim supuşi. — Evrei 13:7, 17.

Un popor sfânt

8, 9. a) În ce sens au fost israeliţii un popor sfânt? b) Cum i-a învăţat Iehova pe israeliţi principiul sfinţeniei?

⁸ Iehova a încheiat un legământ cu Israelul. În virtutea acestor relaţii, noua naţiune a primit un statut special. Membrii ei au fost sfinţiţi, sau puşi deoparte. Iehova însuşi le-a spus: „Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, DOMNUL; Eu v-am pus deoparte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei“. — Leviticul 19:2; 20:26.

⁹ Chiar de la naşterea Israelului ca naţiune, Iehova i-a învăţat pe israeliţi principiul  sfinţeniei. Ei nu trebuiau nici măcar să atingă muntele de unde s-au dat Cele zece porunci, pentru a nu fi pedepsiţi cu moartea. Deci, într-un fel, muntele Sinai era considerat sacru (Exodul 19:12, 23). Preoţia, tabernacolul şi mobilierul din acesta trebuiau, de asemenea, considerate sfinte (Exodul 30:26-30). Dar cum stau lucrurile în congregaţia creştină?

10, 11. De ce se poate spune că congregaţia creştină a celor unşi este sacră, şi ce efect are acest lucru asupra ‘altor oi’?

¹⁰ Congregaţia creştină a celor unşi este sacră în ochii lui Iehova (1 Corinteni 1:2). De fapt, întregul grup de creştini unşi care se află pe pământ la un moment dat este comparat cu un templu sfânt (deşi ei nu constituie marele templu spiritual al lui Iehova). Iehova locuieşte în acest templu prin spiritul său sfânt. Apostolul Pavel a scris: „În comuniune cu [Cristos Isus], întreaga clădire, fiind armonios asamblată, creşte ca să fie un templu sfânt pentru Iehova. În comuniune cu el, şi voi sunteţi zidiţi împreună ca loc în care Dumnezeu să locuiască prin spirit“. — Efeseni 2:21, 22; 1 Petru 2:5, 9.

¹¹ Pavel le-a mai scris creştinilor unşi: „Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi? . . . Templul lui Dumnezeu este sfânt, templu care sunteţi voi“ (1 Corinteni 3:16, 17). Prin intermediul spiritului său, Iehova ‘locuieşte’ în mijlocul celor unşi şi ‘umblă printre ei’ (2 Corinteni 6:16). El îndrumă în permanenţă „sclavul“ său fidel (Matei 24:45-47). „Alte oi“ preţuiesc privilegiul de a se asocia cu clasa templului. — Ioan 10:16; Matei 25:37-40.

Lucruri sacre în viaţa noastră de creştini

12. Ce lucruri sunt sacre în viaţa noastră, şi de ce?

¹² Nu este de mirare că multe lucruri din viaţa membrilor unşi ai congregaţiei creştine şi a însoţitorilor lor sunt considerate sacre. De pildă, prietenia cu Iehova (1 Cronici 28:9; Psalmul 36:7). Ea este atât de preţioasă pentru noi, încât nu permitem niciunui lucru şi niciunei persoane să se interpună între noi şi Dumnezeul nostru, Iehova (2 Cronici 15:2; Iacov 4:7, 8). Rugăciunea joacă un rol important în păstrarea unor relaţii strânse cu Iehova.  Profetul Daniel considera rugăciunea sacră, astfel că, dând dovadă de fidelitate, el şi-a păstrat obiceiul de a se ruga lui Iehova, chiar dacă acest lucru l-ar fi putut costa viaţa (Daniel 6:7-11). „Rugăciunile sfinţilor“, adică ale creştinilor unşi, sunt asemănate cu tămâia folosită în închinarea de la templu (Revelaţia 5:8; 8:3, 4; Leviticul 16:12, 13). Acest simbol subliniază caracterul sacru al rugăciunii. Ce privilegiu este să putem comunica cu Suveranul universului! Nu încape îndoială, rugăciunea este un lucru sacru în viaţa noastră!

13. Ce forţă este sfântă, şi cum trebuie să-i permitem să acţioneze în viaţa noastră?

¹³ În viaţa creştinilor unşi şi a însoţitorilor lor acţionează o forţă pe care fără îndoială aceştia o consideră sacră: spiritul sfânt. Acest spirit este forţa activă a lui Iehova şi, întrucât acţionează mereu în armonie cu voinţa Dumnezeului cel sfânt, este numit pe bună dreptate „spiritul sfânt“, sau ‘spiritul de sfinţenie’ (Ioan 14:26; Romani 1:4). Prin intermediul spiritului sfânt, Iehova le dă slujitorilor lui puterea de a predica vestea bună (Faptele 1:8; 4:31). Iehova le dă spiritul său „celor care ascultă de el ca stăpânitor“, celor care ‘continuă să umble prin spirit’, nu potrivit dorinţelor carnale (Faptele 5:32; Galateni 5:16, 25; Romani 8:5-8). Această forţă puternică le permite creştinilor să producă „roadele spiritului“ — calităţi frumoase — şi să aibă ‘acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă’ (Galateni 5:22, 23; 2 Petru 3:11). Dacă spiritul sfânt este sacru pentru noi, nu vom face ceva ce l-ar putea mâhni, adică l-ar împiedica să acţioneze în viaţa noastră. — Efeseni 4:30.

14. Ce privilegiu consideră sacru cei unşi, şi cum au parte de acest privilegiu şi alte oi?

¹⁴ Privilegiul de a purta numele Dumnezeului cel sfânt, Iehova, şi de a fi Martori ai săi, este un alt lucru pe care îl considerăm sacru (Isaia 43:10-12, 15). Creştinii unşi au fost calificaţi de Iehova ca „miniştri ai unui nou legământ“ (2 Corinteni 3:5, 6). Astfel, ei au primit misiunea de a predica „această veste bună a regatului“ şi de ‘a face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor’ (Matei 24:14; 28:19, 20). Ei se achită cu fidelitate de această misiune, iar milioane de oameni asemănători oilor reacţionează favorabil, spunându-le în sens simbolic celor unşi: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“ (Zaharia 8:23). În sens spiritual, ei slujesc cu bucurie ca ‘plugari’ şi ‘lucrători în vie’ pentru ‘slujitorii [unşi] ai Dumnezeului nostru’. Astfel, alte oi îi ajută foarte mult pe cei unşi să-şi efectueze lucrarea la scară mondială. — Isaia 61:5, 6.

15. Ce activitate a fost considerată sacră de apostolul Pavel, şi de ce o considerăm şi noi la fel?

¹⁵ Apostolul Pavel, de pildă, a considerat sacru, sau sfânt, serviciul său public. El s-a numit „slujitor public al lui Cristos Isus pentru naţiuni, îndeplinind lucrarea sfântă a veştii bune a lui Dumnezeu“ (Romani 15:16). Când le-a scris creştinilor din Corint,  Pavel a vorbit despre activitatea sa ca despre o „comoară“ (2 Corinteni 4:1, 7). Prin intermediul serviciului nostru public, noi facem cunoscute „declaraţiile sacre ale lui Dumnezeu“ (1 Petru 4:11). Prin urmare, indiferent că suntem creştini unşi sau alte oi, considerăm că a depune mărturie este un privilegiu sacru.

„Desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu“

16. Ce putem face pentru a nu ajunge asemenea celor care „nu apreciază lucrurile sacre“?

¹⁶ Apostolul Pavel şi-a avertizat colaboratorii în credinţă să nu devină asemenea oamenilor care „nu apreciază lucrurile sacre“. El i-a sfătuit ‘să urmărească sfinţenia’, „veghind cu atenţie . . . ca să nu încolţească vreo rădăcină veninoasă şi să provoace tulburări şi mulţi să fie întinaţi prin ea“ (Evrei 12:14-16). Expresia „rădăcină veninoasă“ se referă la cei câţiva membri ai congregaţiei creştine care probabil critică unele lucruri. De exemplu, poate că nu sunt de acord cu punctul de vedere al lui Iehova cu privire la caracterul sacru al căsniciei sau cu privire la necesitatea de a rămâne curaţi pe plan moral (1 Tesaloniceni 4:3-7; Evrei 13:4). Sau poate că încep să discute şi să răspândească idei apostate, cuvinte ‘deşarte care violează ce este sfânt’ şi care provin de la cei ce „au deviat de la adevăr“. — 2 Timotei 2:16-18.

17. De ce creştinii unşi trebuie să depună eforturi susţinute ca să reflecte punctul de vedere al lui Iehova cu privire la sfinţenie?

¹⁷ Adresându-se fraţilor săi unşi, Pavel a scris: „Iubiţilor, să ne curăţăm de orice întinare a cărnii şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (2 Corinteni 7:1). Aceste cuvinte arată că creştinii unşi, care sunt „părtaşi la chemarea cerească“, trebuie să depună eforturi susţinute ca să reflecte în toate aspectele vieţii lor punctul de vedere al lui Iehova cu privire la sfinţenie (Evrei 3:1). În mod asemănător, apostolul Petru i-a îndemnat pe fraţii săi născuţi prin spirit: „În calitate de copii ascultători, încetaţi să vă mai conformaţi dorinţelor pe care le aveaţi înainte în ignoranţa voastră, ci, în conformitate cu Cel Sfânt care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată conduita voastră“. — 1 Petru 1:14, 15.

18, 19. a) Cum demonstrează membrii ‘marii mulţimi’ că privesc lucrurile sacre la fel ca Iehova? b) Ce alt aspect sacru al vieţii de creştin va fi analizat în articolul următor?

¹⁸ Dar ce se poate spune despre membrii ‘marii mulţimi’, care va supravieţui „marelui necaz“? Şi ei trebuie să demonstreze că privesc lucrurile sacre la fel ca Iehova. În cartea Revelaţia, ei sunt descrişi aducându-i lui Iehova „un serviciu sacru“ în curtea pământească a templului spiritual. Ei manifestă credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos, ‘spălându-şi [în sens simbolic] robele şi albindu-le în sângele Mielului’ (Revelaţia 7:9, 14, 15). Astfel, ei sunt curaţi în ochii lui Iehova şi au obligaţia de ‘a se curăţi de orice întinare a cărnii şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu’.

¹⁹ Un aspect important în viaţa creştinilor unşi şi a însoţitorilor lor este participarea cu regularitate la întruniri pentru a se închina lui Iehova şi a studia Cuvântul său. Iehova consideră sacre întrunirile poporului său. În articolul următor se va arăta cum şi de ce trebuie să ne însuşim punctul de vedere al lui Iehova cu privire la lucrurile sacre în acest domeniu esenţial.

Recapitulare

• Ce punct de vedere lumesc nu împărtăşesc slujitorii lui Iehova?

• De ce este Iehova Sursa a tot ce este sfânt?

• Cum demonstrăm că respectăm sfinţenia lui Cristos?

• Ce lucruri din viaţă trebuie considerate sacre?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

În Israelul antic, preoţia, tabernacolul şi mobilierul din acesta trebuiau considerate sacre

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Creştinii unşi de pe pământ constituie un templu sfânt

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Rugăciunea şi serviciul nostru public sunt privilegii sacre