„Luptă-te excelenta luptă a credinţei“!

ÎŢI poţi imagina un soldat, în vreme de război, căruia nu i-ar plăcea să i se spună: „Du-te acasă şi stai câteva zile cu soţia şi cu familia ta“?

Un soldat de pe timpul regelui David al vechiului Israel a primit un asemenea ordin. Soldatul, pe nume Urie Hetitul, a fost chemat şi încurajat chiar de rege să se întoarcă acasă. Totuşi, Urie a refuzat. Când a fost întrebat despre atitudinea sa atât de neobişnuită el a răspuns că arca, sau chivotul, legământului, ce simboliza prezenţa lui Dumnezeu, şi armata Israelului se aflau pe câmpul de luptă. „Şi eu — a spus Urie — să intru în casă, să mănânc şi să beau şi să mă culc cu soţia mea?“ Pentru el, era de neconceput să procedeze astfel în acele momente critice. — 2 Samuel 11:8–11.

Atitudinea lui Urie merită atenţia noastră, deoarece şi noi ne aflăm astăzi într-un război. Acest război este complet diferit de toate războaiele purtate vreodată de naţiunile lumii. În comparaţie cu el, cele două războaie mondiale par neînsemnate. Fiecare dintre noi ia parte la acest război. În joc sunt lucruri foarte importante, iar duşmanul este de temut. Chiar dacă nu se trag focuri de armă şi nu se aruncă bombe, e nevoie de o bună strategie de luptă în acest război.

 Însă, înainte de a te înrola, trebuie să te asiguri că lupta se dă pentru o cauză dreaptă. Merită să intri în acest război? Motivul acestei lupte neobişnuite este explicat de apostolul Pavel în scrisoarea sa către Timotei: „Luptă-te excelenta luptă a credinţei“. Într-adevăr, în acest război nu trebuie să aperi o fortăreaţă, ci ‘credinţa’ — totalitatea adevărurilor creştine, aşa cum sunt ele revelate în Biblie. Bineînţeles că, pentru a lupta şi pentru a ieşi victorios, trebuie să accepţi fără rezerve adevărurile acestei ‘credinţe’. — 1 Timotei 6:12.

Un războinic prudent se străduieşte să-şi cunoască adversarul. Iar în acest război duşmanul are o experienţă îndelungată în strategia de luptă şi dispune de un arsenal uriaş. De asemenea, el este o fiinţă supraomenească; e crud, violent şi lipsit de scrupule. Numele lui este Satan (1 Petru 5:8). Armele literale, precum şi ingeniozitatea şi tertipurile omeneşti sunt neputincioase în faţa acestui adversar (2 Corinteni 10:4). Însă cu ce arme poţi lupta în acest război?

Principala armă este „sabia spiritului, adică cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:17). Apostolul Pavel arată cât de eficientă este această armă prin următoarele cuvinte: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere şi este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât separă sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor, şi este capabil să discearnă gândurile şi intenţiile inimii“ (Evrei 4:11, 12). Cu siguranţă, se cere multă îndemânare şi atenţie pentru a mânui o armă atât de ascuţită şi de atâta precizie, încât poate pătrunde gândurile şi motivaţiile cuiva.

Ştii, probabil, că oricât de sofisticate ar fi armele cu care este dotată o armată, ele nu sunt de nici un folos dacă soldaţii nu ştiu să le folosească. În mod asemănător, şi tu trebuie să primeşti instruirea necesară pentru a şti cum să-ţi foloseşti sabia. Din fericire, poţi fi instruit de cei mai competenţi luptători. Isus i-a numit pe aceşti instructori de luptă „sclavul fidel şi prevăzător“ şi le-a încredinţat responsabilitatea de a le oferi continuatorilor săi hrană spirituală, sau instrucţiuni, la timpul potrivit (Matei 24:45). Această clasă colectivă a sclavului poate fi recunoscută după învăţăturile sale predate cu sârguinţă şi după avertismentele oportune cu privire la tacticile duşmanului. Dovezile arată că această clasă este alcătuită din membrii unşi ai congregaţiei creştine a Martorilor lui Iehova. — Revelaţia 14:1.

Pe lângă faptul că oferă instruire, sclavul colectiv manifestă spiritul apostolului Pavel. El a scris următoarele cuvinte congregaţiei din Tesalonic: „Am devenit blajini în mijlocul vostru, ca atunci când o mamă care alăptează îşi îngrijeşte cu drag copiii. Astfel, având o tandră afecţiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă facem parte nu numai de vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi de propriile noastre suflete, deoarece ne deveniserăţi dragi“ (1 Tesaloniceni 2:7, 8). Însă e de datoria fiecărui soldat creştin să-şi folosească instruirea oferită cu atâta iubire.

O armură completă

Ai la dispoziţie o „armură“ completă care să-ţi ofere protecţie. Componentele acestei armuri sunt enumerate în Efeseni 6:13–18. Un soldat prudent nu se va aventura în luptă dacă o piesă a armurii sale spirituale lipseşte sau trebuie reparată.

Un creştin are nevoie de întreaga sa armură spirituală, însă marele scut al credinţei este deosebit de valoros. De aceea, Pavel a scris: „Mai presus de toate, luaţi marele scut al credinţei, cu care veţi putea stinge toate proiectilele arzătoare ale celui rău“. — Efeseni 6:16.

 Marele scut, care acoperă întregul corp, reprezintă calitatea credinţei. Trebuie să avem o credinţă puternică în instrucţiunile lui Iehova şi o încredere deplină în toate promisiunile sale, ca şi cum ele s-ar fi împlinit deja. Să nu ne îndoim nici o clipă că întregul sistem al lui Satan va fi distrus în curând, că pământul va fi transformat în paradis şi că oamenii loiali lui Dumnezeu vor deveni perfecţi. — Isaia 33:24; 35:1, 2; Revelaţia 19:17–21.

Însă în această extraordinară luptă mai ai nevoie de ceva — ai nevoie de un prieten. În vreme de război, se formează legături strânse de camaraderie între tovarăşii de arme care se încurajează şi se apără, iar, uneori, se salvează chiar de la moarte. Pe lângă prietenia lor, pentru a supravieţui, avem nevoie, mai presus de orice, de prietenia lui Iehova însuşi. Iată de ce Pavel încheie enumerarea pieselor armurii cu aceste cuvinte: „În timp ce, cu orice fel de rugăciune şi implorare, continuaţi să vă rugaţi cu orice ocazie în spirit“. — Efeseni 6:18.

Ne bucurăm mult să avem alături un prieten apropiat. Îi căutăm compania. Dacă vom vorbi cu regularitate cu Iehova prin intermediul rugăciunii, el va deveni pentru noi o persoană reală şi un prieten de încredere. Discipolul Iacov ne îndeamnă: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“. — Iacov 4:8.

Tactici ale inamicului

Uneori lupta cu această lume se aseamănă cu mersul pe un teren minat. Pericolul este prezent la tot pasul, iar dorinţa duşmanului este să ne ia prin surprindere. Să fim însă siguri că Iehova a luat toate măsurile necesare pentru a ne ocroti. — 1 Corinteni 10:13.

Poate că inamicul îşi concentrează forţele pentru a ataca adevărurile Bibliei, care reprezintă fundamentul credinţei noastre. Apostaţii ar putea folosi cuvinte dulci, linguşeli şi raţionamente deformate în încercarea de a te înfrânge. Dar apostaţii nu-ţi vor binele. În Proverbele 11:9 se spune: „Cu gura lui omul nelegiuit [apostatul, NW] îl distruge pe aproapele său, dar cei drepţi sunt scăpaţi prin cunoştinţă“.

Ar fi greşit să credem că e nevoie să discutăm cu apostaţii sau să le citim publicaţiile pentru a le combate argumentele. Raţionamentele lor otrăvitoare şi deformate ne pot aduce prejudicii spirituale şi ne pot distruge credinţa la fel de repede ca o cangrenă (2 Timotei 2:16, 17). Cel mai bine e să avem faţă de apostaţi atitudinea pe care o are Dumnezeu. Iov a spus despre Iehova: „Căci nu un nelegiuit [apostat, NW] va veni înaintea lui“. — Iov 13:16.

Duşmanul ar putea să încerce o altă tactică, care s-a dovedit eficientă uneori. Dacă, printr-un vicleşug, soldaţii aflaţi în marş sunt atraşi să rupă rândurile prin adoptarea unei conduite imorale sau libertine, se produce dezordine.

Divertismentele lumeşti, cum ar fi filmele şi spectacolele televizate cu caracter imoral, precum şi muzica zgomotoasă, sunt o momeală eficientă. Unii cred că pot citi materiale imorale sau că se pot uita la scene imorale fără ca acestea să aibă vreo influenţă asupra lor. Dar  iată ce a mărturisit cineva care viziona cu regularitate filme cu scene sexuale explicite: „Nu reuşeşti să-ţi ştergi din minte acele scene. Cu cât te gândeşti mai mult la ele, cu atât îţi doreşti mai mult să faci ceea ce ai văzut . . . Filmul te face să crezi că pierzi ceva cu adevărat senzaţional“. Merită să ne expunem riscului de a fi răniţi într-un asemenea atac subtil?

Un alt proiectil din arsenalul inamicului este materialismul. Pericolul ar putea fi destul de greu de sesizat deoarece cu toţii avem necesităţi materiale: avem nevoie de o locuinţă, de hrană şi de îmbrăcăminte. Şi nu e deloc greşit să avem lucruri frumoase. Însă pericolul îl constituie felul în care privim lucrurile materiale. Banii ar putea deveni mai importanţi decât lucrurile spirituale, ba chiar am putea ajunge să-i iubim. E bine să ne reamintim că şi bogăţiile au neajunsurile lor. Ele sunt efemere, în timp ce bogăţiile spirituale rămân pentru totdeauna. — Matei 6:19, 20.

Dacă moralul unei armate este scăzut, şansele de victorie scad şi ele. „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea“ (Proverbele 24:10). Descurajarea este o armă eficientă în mâna lui Satan. Purtând „drept coif speranţa salvării“ vei putea lupta cu descurajarea (1 Tesaloniceni 5:8). Încearcă să-ţi păstrezi mereu speranţa la fel de solidă ca a lui Avraam. Când i s-a cerut să-l aducă jertfă pe singurul său fiu, Isaac, Avraam n-a stat pe gânduri. El a avut încredere că Dumnezeu avea să-şi respecte promisiunea şi să binecuvânteze toate naţiunile prin intermediul seminţei sale. Avraam era convins că, dacă era nevoie, Dumnezeu putea chiar să-l învie pe Isaac pentru a-şi respecta promisiunea făcută. — Evrei 11:17–19.

Nu vă daţi bătuţi

Poate că unii care luptă de mulţi ani cu vitejie se simt epuizaţi şi, de aceea, nu mai sunt la fel de vigilenţi ca înainte. Exemplul lui Urie, menţionat la începutul articolului, îi poate ajuta pe toţi cei aflaţi în această luptă să păstreze o optică potrivită. Mulţi dintre colaboratorii noştri creştini suportă lipsuri, se expun pericolelor sau suferă de frig sau de foame. La fel ca Urie, nu vrem să ne gândim la viaţa confortabilă pe care am putea-o avea în prezent sau să cedăm în faţa dorinţei de a duce o viaţă liniştită. Noi vrem să rămânem alături de armata mondială de luptători loiali a lui Iehova şi să continuăm lupta până când ne vom putea bucura de minunatele binecuvântări ce ne sunt rezervate. — Evrei 10:32–34.

Ar fi primejdios să lăsăm garda jos, gândindu-ne, probabil, că atacul final va avea loc într-un viitor îndepărtat. Exemplul regelui David este grăitor. Dintr-un motiv oarecare, el n-a fost pe câmpul de luptă împreună cu soldaţii  săi. Drept urmare, el a comis un păcat grav, care i-a adus nelinişte şi suferinţă tot restul zilelor sale. — 2 Samuel 12:10–14.

Consideraţi că merită să intrăm în această luptă, să îndurăm greutăţi, să suportăm batjocuri şi să renunţăm la plăceri lumeşti discutabile? Cei ce duc neabătut această luptă recunosc că ceea ce are de oferit lumea ar putea părea atrăgător, la fel ca o tinichea lucitoare, dar, la o cercetare mai atentă, se dovedeşte a fi fără consistenţă (Filipeni 3:8). În plus, deseori aceste plăceri nu duc decât la durere şi la dezamăgire.

În lupta lor spirituală, soldaţii creştini se bucură de relaţii strânse cu prieteni adevăraţi, de o conştiinţă curată şi de o speranţă minunată. Creştinii unşi cu spirit aşteaptă cu nerăbdare premiul vieţii cereşti nemuritoare alături de Cristos Isus (1 Corinteni 15:54). Majoritatea luptătorilor creştini aşteaptă să primească viaţă umană perfectă într-un paradis pământesc. Cu siguranţă, nici un efort nu este prea mare pentru aceste premii. Şi, spre deosebire de războaiele omeneşti, dacă rămânem fideli, victoria noastră în această luptă este sigură (Evrei 11:1). Cât despre actualul sistem aflat sub controlul lui Satan, deznodământul lui nu va fi altul decât distrugerea totală. — 2 Petru 3:10.

În timp ce continui să lupţi, nu uita cuvintele lui Isus: „Curaj! Eu am învins lumea“ (Ioan 16:33). El a învins deoarece şi-a păstrat vigilenţa şi a rămas integru în încercări. Şi noi îi putem urma exemplul.

[Text generic pe pagina 27]

Chiar dacă nu se trag focuri de armă şi nu se aruncă bombe, e nevoie de o bună strategie de luptă

[Text generic pe pagina 30]

Dacă rămânem fideli, victoria noastră în această luptă este sigură

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Coiful salvării ne ajută să nu cădem pradă descurajării

Folosiţi marele scut al credinţei pentru a stinge „proiectilele arzătoare“ ale lui Satan

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Trebuie să avem încredere că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini