Salt la conţinut

Salt la cuprins

Interesul lumii de azi pentru „sfinţi“

Interesul lumii de azi pentru „sfinţi“

Interesul lumii de azi pentru „sfinţi“

„Vă amintiţi de vremea când se părea că ne săturaserăm să auzim de eroi? Asta nu se poate spune însă şi despre cei 4 200 000 de americani care au urmărit funeraliile Maicii Tereza, ce au avut loc la 13 septembrie. Din 5 septembrie, când Maica Tereza a încetat din viaţă, Vaticanul cu greu a reuşit să facă faţă numărului mare de cereri din partea celor care doreau ca ea să fie sanctificată. Puţini s-au îndoit că aceasta avea să se întâmple.“ — SUN-SENTINEL, STATELE UNITE, 3 OCTOMBRIE 1997.

ACTIVITATEA caritabilă a Maicii Tereza în calitate de misionară catolică este considerată întruchiparea sfinţeniei. Alte religii au şi ele eroii lor. Totuşi, nici unul dintre ei nu este recunoscut oficial cum sunt cei canonizaţi de Biserica Romano-Catolică.

Pe parcursul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a canonizat * peste 450 de persoane, mai multe decât au canonizat toţi ceilalţi papi din secolul al XX-lea la un loc. De ce li se acordă o astfel de devoţiune „sfinţilor“, majoritatea nefiind prea cunoscuţi de catolici în general?

Teologul Lawrence Cunningham, de la Universitatea Notre Dame, ne dă unele explicaţii: „Oamenii manifestă un mare interes faţă de ideea sfinţeniei în această lume. Sfinţii sunt o dovadă că şi în prezent se poate duce o viaţă de erou“. În plus, se crede că „sfinţii“ sunt mijlocitori între cei vii şi Dumnezeu. Dacă se descoperă relicve ale unui „sfânt“, acestea sunt venerate, crezându-se că posedă puteri miraculoase.

În Catehismul Conciliului de la Trent, publicat în secolul al XVI-lea cu scopul de a se reafirma dogma catolică, se menţionau următoarele: „Suntem îndreptăţiţi să spunem că, prin onorarea sfinţilor «care se odihnesc în Domnul», prin invocarea lor pentru a mijloci în favoarea noastră şi prin venerarea relicvelor lor sacre şi a cenuşii lor, gloria lui Dumnezeu nu scade, ci, dimpotrivă, tinde să crească în aceeaşi măsură în care şi speranţa creştinului este reînsufleţită şi întărită, iar el este încurajat să imite virtuţile sfinţilor“ (The Catechism of the Council of Trent, 1905). Desigur, adevăraţii creştini doresc să trăiască în virtute, să se apropie de Dumnezeu în modul aprobat de el şi să primească ajutorul său (Iacov 4:7, 8). Prin urmare, cine sunt cei cu adevărat sfinţi, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu? Şi ce rol joacă ei?

[Notă de subsol]

^ par. 4 Canonizarea constă în recunoaşterea oficială post-mortem a unor persoane romano-catolice ca fiind demne de o veneraţie obligatorie şi universală.