ARHEOLOGII au scos la lumină o cantitate enormă de cărămizi arse folosite în anticul Babilon la construirea orașului. Arheologul Robert Koldewey a explicat că aceste cărămizi erau produse în cuptoare „din afara orașului, unde lutul era de bună calitate, iar combustibilul lemnos . . . exista din abundență”.

Potrivit unor documente antice, oficialii babilonieni foloseau aceste cuptoare și într-un scop sinistru. Paul-Alain Beaulieu, profesor de asiriologie la Universitatea din Toronto, spune: „Câteva izvoare babiloniene . . . consemnează că unele persoane erau arse prin decret regal, fiind acuzate de rebeliune sau sacrilegiu”. Un text din zilele regelui Nebucadnețar conține următoarele cuvinte: „Să fie distruși, să fie arși, să fie prăjiți, . . . să fie aruncați în cuptor . . . fumul lor să se înalțe către cer, să-și găsească sfârșitul în foc, în flăcările care ard cu vâlvătăi”.

Aceste idei ne amintesc de evenimentele menționate în Daniel, capitolul 3. Potrivit consemnării istorice din Daniel, regele Nebucadnețar a ridicat o statuie imensă de aur în câmpia Dura, în afara orașului Babilon. Trei tineri evrei, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au refuzat să se plece înaintea statuii. Plin de furie, Nebucadnețar a poruncit ca tinerii să fie aruncați într-un cuptor încins „de șapte ori mai mult decât de obicei”. Însă un înger puternic al lui Iehova i-a salvat de la moarte. (Dan. 3:1-6, 19-28)

Și cărămizile descoperite pe locul fostului oraș Babilon susțin relatarea biblică. Pe multe dintre acestea sunt inscripționate elogii la adresa regelui. Pe una dintre ele putem citi: „Nebucadnețar, regele Babilonului . . . Palatul pe care eu, mărețul rege, l-am construit . . . Fie ca urmașii mei să guverneze în el pentru totdeauna”. Această inscripție seamănă foarte bine cu declarația plină de aroganță a regelui Nebucadnețar consemnată în Daniel 4:30: „Nu este acesta marele Babilon, pe care eu însumi l-am construit drept casă regală prin puterea și tăria mea și spre gloria măreției mele?”.