Prin intermediul profetului Ezechiel, Iehova a prezis că națiunea Israel avea să fie unificată după restabilirea ei în Țara Promisă. Această profeție se referă și la unificarea slujitorilor lui Dumnezeu care a început să aibă loc în zilele din urmă.

Iehova i-a spus lui Ezechiel să ia două bețe și să scrie pe ele. Pe un băț trebuia să scrie: „Pentru Iuda și pentru fiii lui Israel, tovarășii săi”, iar pe celălalt: „Pentru Iosif, bățul lui Efraim, și pentru toată casa lui Israel, tovarășii săi”. Cele două bețe trebuiau să devină „un singur băț” în mâna lui Ezechiel (Ezec. 37:15-17).

La cine făcea referire termenul „Efraim”? Tribul lui Efraim era cel mai important dintre cele zece triburi ale regatului  nordic al lui Israel. De fapt, primul rege care a domnit peste acel regat, Ieroboam, era din tribul lui Efraim (Deut. 33:13, 17; 1 Regi 11:26). Acel trib provenea din Efraim, un fiu al lui Iosif (Num. 1:32, 33). Iosif primise o binecuvântare specială de la tatăl său, Iacob. De aceea, era potrivit ca bățul care reprezenta regatul celor zece triburi să fie numit „bățul lui Efraim”. În 740 î.e.n., cu mult înainte ca Ezechiel să profețească, regatul nordic al lui Israel a fost cucerit de asirieni, iar poporul a fost dus în captivitate (2 Regi 17:6). Ani mai târziu, asirienii au fost înfrânți de babilonieni. Astfel, când Ezechiel a consemnat profeția despre cele două bețe, majoritatea acelor israeliți erau răspândiți în Imperiul Babilonian.

În 607 î.e.n., regatul sudic al lui Iuda, alcătuit din două triburi, și probabil toți cei rămași din regatul nordic al lui Israel au fost duși în exil în Babilon. Regii care au domnit peste regatul sudic erau din tribul lui Iuda. Și preoții locuiau în acest regat, deoarece slujeau la templul din Ierusalim (2 Cron. 11:13, 14; 34:30). Așadar, era potrivit ca bățul „pentru Iuda” să reprezinte regatul sudic al celor două triburi.

Când au devenit cele două bețe simbolice un singur băț? Acest lucru s-a întâmplat în 537 î.e.n., când reprezentanți ai ambelor regate s-au întors împreună din exil la Ierusalim ca să reconstruiască templul. Națiunea Israel nu mai era divizată (Ezec. 37:21, 22). Israeliții i se închinau din nou lui Iehova în unitate. Această unitate a fost prezisă și de profeții Isaia și Ieremia (Is. 11:12, 13; Ier. 31:1, 6, 31).

Profeția lui Ezechiel scoate în evidență un adevăr important în legătură cu închinarea curată, și anume că Iehova va face ca închinătorii săi să fie uniți (Ezec. 37:18, 19). Se împlinește această promisiune în zilele noastre? Da. Această profeție a început să se împlinească în 1919, când slujitorii lui Dumnezeu au fost treptat reorganizați și reunificați. Astfel, eforturile lui Satan de a-i dezbina pentru totdeauna au fost zădărnicite.

La data aceea, majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu aveau speranța de a deveni regi și preoți în cer alături de Isus (Rev. 20:6). În mod simbolic, ei erau asemenea bățului pentru Iuda. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, din ce în ce mai mulți creștini cu speranță pământească au început să li se alăture acestor iudei spirituali (Zah. 8:23). Ei erau asemenea bățului pentru Iosif și nu aveau speranța de a domni cu Cristos.

În prezent, ambele grupuri slujesc împreună ca popor al lui Iehova sub conducerea unui singur Rege, Isus Cristos, care, în profeția lui Ezechiel, este numit „David, slujitorul meu” (Ezec. 37:24, 25). Isus s-a rugat ca toți continuatorii săi ‘să fie una, așa cum Tatăl său este în unitate cu el și el este în unitate cu Tatăl său’ (Ioan 17:20, 21). * De asemenea, Isus a prezis că turma sa mică de continuatori unși și „alte oi” ale sale aveau să devină „o singură turmă”, condusă de „un singur păstor” (Ioan 10:16). Cât de bine descriu cuvintele lui Isus unitatea spirituală a slujitorilor lui Iehova din prezent, indiferent de speranța lor!