Nu, nici Biblia și nici izvoarele istorice nu confirmă existența unei astfel de practici în rândul creștinilor.

Modul în care este redat acest verset în multe traduceri ale Bibliei i-a determinat pe unii să creadă că, în timpul lui Pavel, se practica botezul în apă pentru morți. De exemplu, într-o traducere a Bibliei se spune: „Dacă nu învie morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți?”. (Cornilescu, 2012)

Totuși, să remarcăm ce au afirmat doi bibliști. Dr. Gregory Lockwood a spus că „nu există dovezi biblice sau istorice care să ateste botezul în folosul persoanelor decedate”. În mod asemănător, profesorul universitar Gordon Fee a scris: „Nu dispunem de dovezi istorice sau biblice care să confirme existența unui astfel de botez. N[oul] T[estament] nu menționează nimic în acest sens; nu sunt dovezi că o astfel de practică a existat în vreuna dintre biserici și nici în vreuna dintre comunitățile creștine din secolele imediat următoare”.

Potrivit Bibliei, continuatorii lui Isus trebuiau ‘să facă discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i și învățându-i să respecte tot ce le-a poruncit’ el. (Mat. 28:19, 20) Pentru a deveni discipol botezat, o persoană trebuia să învețe despre Iehova și despre Fiul său, să creadă în ei și să asculte de ei. O persoană moartă, care se afla deja în mormânt, nu putea face aceste lucruri și nici un creștin aflat în viață nu putea să le facă în locul ei. (Ecl. 9:5, 10; Ioan 4:1; 1 Cor. 1:14-16)

Atunci la ce s-a referit Pavel?

Unii corinteni nu credeau în înviere. (1 Cor. 15:12) Însă Pavel nu le-a împărtășit punctul de vedere. El a spus că ‘zilnic înfrunta moartea’. Totuși, în pofida pericolelor cu care se confrunta, el era convins că, după moarte, avea să fie înviat ca ființă spirituală puternică, asemenea lui Isus. (1 Cor. 15:30-32, 42-44)

Corintenii trebuiau să înțeleagă că a fi creștin uns însemna a te confrunta zilnic cu încercări și a muri pentru a putea fi înviat. ‘A fi botezat în Cristos Isus’ presupunea ‘a fi botezat în moartea lui’. (Rom. 6:3) Botezul lor figurativ însemna că aveau să ducă o viață plină de încercări, să moară literalmente și apoi să fie înviați la cer.

După mai bine de doi ani de la botezul său în apă, Isus le-a spus la doi dintre apostolii săi: „Cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați și voi”. (Mar. 10:38, 39) Isus nu se boteza în acel moment în apă; el voia să spună că integritatea lui față de Dumnezeu avea să ducă la moartea sa propriu-zisă. Pavel a scris că cei unși urmau ‘să sufere împreună cu Cristos ca să fie și glorificați împreună cu el’. (Rom. 8:16, 17; 2 Cor. 4:17) Așadar, și ei trebuiau să moară pentru a putea primi viață cerească.

O redare exactă a cuvintelor lui Pavel este aceasta: „Altminteri, ce vor face cei ce se botează pentru a fi morți? Dacă morții nu vor fi sculați niciodată, de ce se mai botează ei pentru a fi morți?”.