ALBINELE pot ateriza în siguranță sub orice unghi. Cum reușesc să facă acest lucru?

Gândiți-vă: Pentru a ateriza în siguranță, albina trebuie să-și reducă viteza aproape la zero înainte de momentul contactului. Logic ar fi să măsoare viteza de zbor și distanța până la țintă, iar apoi să reducă viteza în funcție de acești factori. Totuși, această tehnică este prea dificilă pentru majoritatea insectelor, întrucât au ochi cu focalizare fixă, așezați foarte aproape unul de altul și nu pot aprecia distanțele.

Vederea albinei diferă foarte mult de vederea binoculară a oamenilor. Se pare că albina se folosește de un fapt simplu: un obiect crește aparent în dimensiune pe măsură ce te apropii de el. Cu cât albina se apropie mai mult, cu atât obiectul pare să crească mai repede. Experimentele efectuate la Australian National University au dezvăluit că albinele își reduc viteza de zbor astfel încât rata de mărire aparentă a obiectului să rămână constantă. În momentul în care albina ajunge la țintă, viteza ei este aproape zero, permițându-i astfel să aterizeze în siguranță.

Revista Proceedings of the National Academy of Sciences declară: „Simplitatea și universalitatea acestei tehnici de aterizare . . . [o fac] ideală pentru a fi implementată în sistemele de ghidare ale roboților zburători”.

Ce credeți? Au apărut albina și tehnica ei de aterizare prin evoluție? Sau sunt opera unui Proiectant?