Copilul vostru de şase ani pare să nu înţeleagă ce este autocontrolul. Dacă vede un lucru pe care şi-l doreşte, îl vrea pe loc! Când se enervează, are uneori izbucniri necontrolate. Probabil vă întrebaţi: „E normal ca un copil să se comporte astfel? Să fie doar o etapă pe care o va depăşi sau este momentul să-l învăţ stăpânirea de sine?”.

Societatea din prezent subminează stăpânirea de sine. „În această cultură permisivă, adulţii şi copiii aud în mod constant mesaje care transmit ideea că ar trebui să facem tot ce vrem”, a scris dr. David Walsh. „De la mentori bine-intenţionaţi până la şarlatani dornici să ne jecmănească, auzim în permanenţă că ar trebui să cedăm impulsurilor.” *

Este esenţial să-i învăţaţi stăpânirea de sine pe copii de mici. În cadrul unui studiu de lungă durată, iniţiat pe un grup de copii de patru ani, cercetătorii i-au dat fiecărui copil câte o bezea, spunându-i că putea fie să o mănânce imediat, fie să mai aştepte puţin şi să primească încă una ca recompensă pentru răbdarea lui. Peste ani, ajunşi la absolvirea liceului, copiii care demonstraseră stăpânire de sine la patru ani se descurcaseră mai bine din punct de vedere emoţional, social şi academic decât copiii care nu avuseseră răbdare.

Vor avea de pierdut dacă nu sunt învăţaţi de mici să manifeste stăpânire de sine. Cercetătorii sunt de părere că circuitele neuronale din creierul unui copil pot fi modificate de experienţele sale. Dr. Dan Kindlon explică acest proces astfel: „Dacă îi răsfăţăm satisfăcându-le orice capriciu, dacă nu-i învăţăm să-şi aştepte rândul, să amâne plăcerea sau să reziste tentaţiilor, s-ar putea ca schimbările neuronale pe care le asociem cu un caracter puternic să nu aibă loc”. *

Daţi un bun exemplu. Arătaţi voi stăpânire de sine? Sau copilul vostru vede că vă pierdeţi cumpătul în trafic, că nu aşteptaţi la rând într-un magazin ori că-i întrerupeţi pe alţii în timp ce vorbesc? „Cel mai eficient mod de a ne ajuta copiii să manifeste stăpânire de sine este acela de a fi noi înşine un exemplu”, scrie Kindlon. (Principiu biblic: Romani 12:9)

Explicaţi-i care sunt consecinţele. Ajutaţi-l pe copil, potrivit vârstei lui, să înţeleagă care sunt foloasele dacă îşi stăpâneşte impulsurile şi care sunt consecinţele dacă cedează în faţa lor. De exemplu, dacă este furios din cauză că cineva s-a purtat urât cu el, ajutaţi-l să se oprească pentru o clipă şi să se întrebe: „Dacă mă răzbun, fac bine sau rău? Există o soluţie mai bună – poate să număr până la zece şi să mă liniştesc? N-ar fi mai bine să plec?”. (Principiu biblic: Galateni 6:7)

Motivaţi-l. Lăudaţi-l când dă dovadă de stăpânire de sine. Spuneţi-i că s-ar putea să nu-i fie mereu uşor să-şi stăpânească impulsurile, însă, când procedează astfel, dă dovadă de tărie! Biblia afirmă: „Ca un oraş gata să se prăbuşească, rămas fără ziduri, aşa este omul care nu-şi ţine în frâu spiritul” (Proverbele 25:28). În schimb, „cine este încet la mânie valorează mai mult decât un om puternic” (Proverbele 16:32).

Exersaţi. Creaţi un joc de rol, cum ar fi „Ce ai face?”, „Alegeri bune, alegeri rele” sau ceva similar. Discutaţi posibile scenarii şi puneţi în scenă posibile reacţii, etichetându-le drept „bune” sau „rele”. Fiţi creativi: dacă vă place, folosiţi păpuşi, desene sau alte metode pentru a face ca activitatea să fie plăcută şi instructivă. Scopul vostru este acela de a vă ajuta copilul să înţeleagă că este mai bine să manifeste stăpânire de sine decât să fie impulsiv. (Principiu biblic: Proverbele 29:11)

Fiţi răbdători. Biblia spune că „nebunia este lipită de inima copilului” (Proverbele 22:15). Prin urmare, nu vă aşteptaţi ca cel mic să înveţe să manifeste stăpânire de sine peste noapte. „Acesta este un proces îndelung şi lent, cu progrese, eşecuri şi noi progrese”, se spune în cartea Teach Your Children Well. Însă merită efortul. Cartea adaugă: „Copilul care se poate stăpâni când e mic se va stăpâni cu mai multă uşurinţă de la droguri la doisprezece ani sau de la sex la paisprezece ani”.