O PERSOANĂ pe care o cunoaşteţi cade la pământ, în stare de inconştienţă. Corpul îi înţepeneşte, iar capul şi membrele i se mişcă convulsiv. Dacă ştiţi că persoana suferă de epilepsie, îi puteţi acorda îngrijirea necesară în timp ce aşteptaţi ajutorul de specialitate. Să analizăm câteva informaţii esenţiale despre această boală adesea greşit înţeleasă.

Ce este epilepsia? Epilepsia este o tulburare a activităţii creierului ce se manifestă prin crize scurte. O criză poate dura până la cinci minute. Manifestările descrise la începutul articolului sunt specifice crizelor tonico-clonice, numite şi crize grand mal (crize majore).

Care este cauza crizelor? În opinia cercetătorilor, crizele sunt declanşate de descărcări electrice anormale la nivelul creierului. Cauza acestora însă nu se cunoaşte cu exactitate.

Dacă observ un epileptic făcând o criză grand mal, cum ar trebui să acţionez? „Cei de faţă trebuie să aştepte până când criza încetează şi să nu încerce în vreun fel să o întrerupă, asigurându-se totuşi că bolnavul nu este expus riscului de a se răni şi că poate respira“, precizează The Encyclopedia of the Brain and Brain Disorders. Lucrarea mai spune că „trebuie chemată ambulanţa dacă criza durează mai mult de cinci minute, dacă este urmată imediat de altă criză sau dacă bolnavul nu-şi recapătă conştienţa în câteva minute după ce criza ia sfârşit“.

Cum îl pot ajuta pe bolnav în timpul crizei? Puneţi-i ceva moale sub cap şi înlăturaţi obiectele ascuţite din preajma capului lui. Când convulsiile încetează, întoarceţi bolnavul pe o parte, aşa cum se vede în chenarul alăturat.

Ce trebuie să fac după ce bolnavul îşi recapătă conştienţa? Mai întâi, asiguraţi-l că totul e în regulă. Apoi ajutaţi-l să se ridice şi însoţiţi-l până într-un loc în care să se poată odihni. În cazul majorităţii bolnavilor, crizele sunt urmate de stare de confuzie şi de somnolenţă. Alţii însă îşi revin repede şi îşi pot relua fără probleme activitatea.

Sunt crizele de epilepsie însoţite întotdeauna de convulsii? Nu. Unii bolnavi au momente în care starea de conştienţă le este alterată, dar nu cad la pământ. Acestea sunt numite crize petit mal, sau crize de absenţă, şi sunt de regulă scurte, fără a avea efecte de durată. Unii epileptici  au crize de absenţă prelungite, ce durează câteva minute. În asemenea situaţii, bolnavul se plimbă pierdut prin casă, se trage de haine sau are alte manifestări bizare. După încetarea crizei, el se poate simţi uşor ameţit.

Ce înseamnă să trăieşti cu epilepsie? E lesne de înţeles că majoritatea epilepticilor trăiesc cu o teamă continuă, deoarece nu ştiu când şi unde se va produce următoarea criză. Din cauza sentimentelor de jenă, ei tind să evite compania altora.

Ce sprijin îi pot oferi unui bolnav de epilepsie? Îndemnaţi-l să nu-şi înăbuşe sentimentele. Fiţi buni ascultători. Întrebaţi-l ce ar vrea să faceţi când are o criză. Întrucât mulţi bolnavi de epilepsie nu conduc autovehicule, aţi putea să vă oferiţi să-l duceţi cu maşina sau să faceţi pentru el unele comisioane când are nevoie.

Pot fi reduse — sau chiar prevenite — crizele? Factori precum stresul sau lipsa somnului sporesc riscul apariţiei unei crize. De aceea, specialiştii îi încurajează pe bolnavi să se odihnească suficient şi să facă mişcare cu regularitate pentru a reduce stresul. În unele cazuri, şi medicamentele sunt eficiente în prevenirea crizelor.