AŞA cum reiese din afirmaţiile de mai sus, condiţiile din unele şcoli nu sunt nici pe departe propice studiului. În calitate de părinţi, cum vă puteţi ajuta copiii să tragă foloase maxime din instruirea şcolară în pofida dificultăţilor inerente? Iată câteva sugestii:

În loc să vă concentraţi asupra problemelor, dintre care multe vă depăşesc, concentraţi-vă mai degrabă asupra a ceea ce puteţi face. Dacă copilul vostru nu pare să stăpânească o anumită materie sau se simte copleşit de volumul de teme primite, încercaţi să găsiţi câteva soluţii împreună. De exemplu, este nevoie să-i creaţi un spaţiu de studiu adecvat? Sau l-aţi putea ajuta să-şi pună la punct un program, astfel încât să se poată achita de sarcinile cele mai importante? Ar fi necesar să apelaţi la ajutorul unui meditator? Pentru alte sugestii, aţi putea sta de vorbă cu dirigintele lui sau cu consilierul şcolar. Consideraţi-i pe aceşti oameni aliaţi, nu adversari.

Instruirea ar trebui să-l pregătească să devină un adult responsabil, cu o personalitate bine dezvoltată. Obiectivul lui nu ar trebui să fie acela de a învăţa cum să se îmbogăţească. Studiile arată totuşi că mulţi tineri urmează o anumită instruire având drept ţel chiar acest lucru: să devină bogaţi. Biblia promovează un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale. Deşi recunoaşte că „banul aduce ocrotire“, ea avertizează că „cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi“ nu vor găsi adevărata fericire (Eclesiastul 7:12; 1 Timotei 6:9).

Mulţi profesori recunosc că, deşi unii elevi sunt dificili, părinţii pot fi uneori chiar mai dificili. Unii intervin şi protestează fără întârziere când fiul sau fiica lor ajunge în încurcătură sau nu obţine rezultate bune la un test. De pildă, potrivit revistei Time, o profesoară universitară a avut studenţi care „îşi sunau părinţii în mijlocul cursului ca să se plângă  că au luat o notă proastă şi apoi îi pasau telefonul deoarece părintele nemulţumit voia să stea de vorbă cu ea. Unii părinţi spuneau că dau o căruţă de bani pe instruirea copilului şi că nu acceptă decât nota maximă în schimbul investiţiei lor“.

Procedând astfel, aceşti părinţi nu le fac niciun bine copiilor lor. În loc „să-şi salveze“ copilul, ei îi fac în realitate un deserviciu pentru că nu-i permit „să ajungă în situaţii în care ar trebui să ia decizii, ar putea da greş sau ar fi necesar să iasă singur din încurcătură“, scrie Polly Young-Eisendrath, în cartea sa The Self-Esteem Trap. Autoarea adaugă: „Dacă părinţii intervin prea mult, rezolvând toate problemele copilului, în timp ce acesta stă liniştit fără să ridice un deget, ei vor deveni tot mai puternici, iar copilul lor tot mai slab, nereuşind niciodată să fie pe picioarele lui“.

Aşa cum s-a menţionat mai devreme, instruirea îl poate pregăti pe copil pentru viaţa de adult şi responsabilităţile ei (Geneza 2:24). Dar de câtă instruire are nevoie pentru a atinge acest ţel?

Nu trageţi concluzia că, pentru a avea un trai decent, copilul vostru trebuie să urmeze o facultate. Există şi alte opţiuni, mai puţin costisitoare. În unele cazuri, cei care au învăţat o meserie au un nivel de trai la fel de ridicat precum al absolvenţilor de facultate.

Concluzie: Şcolile nu sunt perfecte, iar dificultăţile pe care le întâmpină copiii azi nici nu se compară cu cele existente în urmă cu câteva decenii. Dacă însă îi veţi acorda tot sprijinul, copilul vostru poate face din instruirea şcolară o reuşită! Vă îndemnăm să analizaţi ca familie sugestiile date la paginile 3–7 ale acestei reviste.