Locul unde banii au patru picioare

„ÎN ZONA noastră, un porc este un bun de preţ pentru orice familie, prin urmare creşterea lui e o mare responsabilitate“, spune Enmarie Kani, o tânără de 17 ani, care locuieşte în regiunea muntoasă din Papua Noua Guinee. „Când tata m-a rugat să am grijă de un purceluş, am fost entuziasmată, dar şi îngrijorată. Era atât de mic, încât mi-era frică să nu moară.“

Cum s-a îngrijit Enmarie de purceluşul ei? Şi de ce sunt aceste animale la fel de valoroase ca banii pentru locuitorii zonelor rurale din Papua Noua Guinee? Iată răspunsurile lui Enmarie la întrebările adresate de revista Treziţi-vă!.

Ai putea să ne spui câteva lucruri despre zona în care locuieşti?

Locuiesc împreună cu părinţii şi cu cei patru fraţi mai mici ai mei, două fete şi doi băieţi, într-un sat de munte izolat, din Western Highlands. Casa noastră mică este făcută din materiale lemnoase şi are acoperiş de paie. Satul are cam 50 de locuitori şi suntem toţi rude. Coliba noastră se află pe malul unui pârâu ce şerpuieşte printre colinele împădurite.

 Majoritatea sătenilor îşi câştigă existenţa din agricultură. Familia mea are o grădină mare de zarzavaturi, în care cultivăm cartofi dulci, dovleci, castraveţi, arbori de cafea şi alte plante. Îmi place mult grădinăritul şi munca fizică. Mă ocup şi de alte treburi gospodăreşti, cum ar fi curăţenia prin casă, spălatul rufelor şi, fireşte, îngrijirea purcelului familiei.

Cum te îngrijeşti de purcel?

Când tata a cumpărat purceluşul în urmă cu un an, era atât de mic încât îl puteam ţine în palme. L-am hrănit în fiecare zi cu un amestec de făină de peşte, piure de cartofi dulci, apă, sare şi suc de trestie-de-zahăr. Noaptea, când peste munţi se lasă frigul, îl puneam să doarmă într-un sac de orez agăţat de tavan în apropierea vetrei. Eu dormeam pe podea lângă el. Tratamentul i-a priit de minune!

Nu i-am dat niciodată un nume special. I-am zis mereu Purcica, şi aşa i-a rămas numele. Am îngrijit-o de parcă ar fi fost bebeluşul meu: am hrănit-o, am spălat-o şi m-am jucat cu ea ore întregi. Purcica s-a ataşat mult de mine; era mereu pe urmele mele.

Când s-a făcut mai mare, am deprins-o cu un nou program, pe care-l respectăm chiar şi în ziua de azi. O leg cu o sfoară şi o duc în grădina de zarzavaturi, aflată cam la 15 minute de mers pe jos de casă. Aici prind sfoara de un copac şi o las pe Purcica să râme prin grădină toată ziulica. Cu gâtul ei puternic şi râtul tăbăcit, scurmă după rădăcini şi viermi, afânând şi  fertilizând astfel solul. Către seară, o duc acasă, unde îi dau să mănânce cartofi dulci, cruzi şi gătiţi, după care poate să adoarmă liniştită în coteţul ei de lemn.

De ce sunt porcii atât de importanţi pentru voi, muntenii?

Noi avem o vorbă prin partea locului: „Dacă ai bani ai porci, iar dacă ai porci ai bani“. Cu mult înainte de introducerea monedei naţionale şi în regiunea noastră, oamenii foloseau porcii pe post de bani, practică ce continuă şi azi. De exemplu, o firmă de vânzări de automobile din zonă a oferit odată un porc viu la fiecare automobil nou achiziţionat. Adesea, triburile îşi rezolvă conflictele făcând schimb de bani şi de porci. Mulţi miri le oferă porci părinţilor miresei sau clanului din care provine aceasta ca parte a preţului de mireasă.

Se pare că a mânca un porc înseamnă a-ţi mânca investiţia!

Aşa e! Întrucât porcii sunt atât de valoroşi, obişnuim să mâncăm carne de porc doar la ocazii speciale, cum ar fi înmormântările sau alte ceremonii importante. Cu toate acestea, unele triburi din munţi taie sute de porci cu ocazia unor ceremonii mari pentru a-şi etala bogăţia în faţa altor triburi sau pentru a răsplăti unele favoruri din trecut.

Ce va face familia ta cu purceii?

Aţi zis bine „purcei“. Purcica a făcut mulţi purceluşi, iar pe unul l-am vândut de curând cu 100 de kina (circa 30 de euro). Am folosit banii ca să călătorim cu autobuzul în oraşul apropiat Banz pentru a asista la congresul de district al Martorilor lui Iehova ce se ţine anual. Tata o să vândă probabil şi ceilalţi purcei ca să avem cu ce să ne întreţinem.

De ce nu creşteţi mai mulţi porci ca să faceţi mai mulţi bani?

Scopul nostru nu este să ne îmbogăţim, ci să avem cele necesare vieţii: hrană, îmbrăcăminte şi adăpost. Familia noastră se concentrează mai mult asupra lucrurilor spirituale, precum serviciul nostru adus lui Iehova Dumnezeu, asistarea la întrunirile creştine şi ajutorarea altora din punct de vedere material şi spiritual, atât cât ne permite situaţia. Nu neglijăm însă nici activităţile desfăşurate ca familie. Deşi ducem o viaţă simplă, suntem uniţi şi fericiţi.

În prezent, munca mea este grădinăritul şi creşterea purceilor, o muncă cu jumătate de normă totuşi. Îmi petrec cea mai mare parte a timpului slujind ca evanghelizatoare creştină şi împărtăşindu-le semenilor mei adevărurile biblice. Această activitate, pe care Isus le-a încredinţat-o continuatorilor săi, mă ţine ocupată câteva zile pe săptămână (Matei 28:19, 20). Îmi doresc ca într-o bună zi să lucrez la filiala din Port Moresby a Martorilor lui Iehova, unde se traduce literatură biblică în limbile locale. Dar, chiar dacă această dorinţă nu mi se va îndeplini, sunt sigură că voi găsi întotdeauna cea mai mare fericire slujindu-i lui Iehova şi păstrând pe primul plan în viaţă activităţile spirituale. Între timp mă bucur de sprijinul material pe care mi-l oferă banii. . . cu patru picioare.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 12]

ŞTIAŢI CĂ. . .

● Pe insula Noua Guinee există cel puţin două milioane de porci domestici, aproximativ 1 la 3 locuitori.

● Peste jumătate dintre locuitorii zonelor rurale au porci.

[Harta de la pagina 10]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

INDONEZIA

PAPUA NOUA GUINEE

AUSTRALIA

INDONEZIA

PAPUA NOUA GUINEE

PORT MORESBY

WESTERN HIGHLANDS

AUSTRALIA

[Legenda fotografiei de la paginile 10, 11]

Spre grădină

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

La scăldat

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

La joacă