Ajutor pentru copiii îndureraţi

Cu siguranţă, este greu să-i dai cuiva vestea că o persoană dragă a murit. Imaginaţi-vă însă cum e să-i dai această veste unui copil.

PENTRU mulţi copii, pierderea în moarte a unui membru al familiei sau a unui prieten poate fi o experienţă răvăşitoare, ba chiar înspăimântătoare. A veni în ajutorul unui copil aflat într-o asemenea situaţie poate constitui o adevărată provocare, mai ales pentru părinţii care sunt şi ei copleşiţi de durere şi au nevoie de sprijin afectiv.

Unii părinţi încearcă să atenueze lovitura spunându-i copilului că persoana decedată i-a părăsit sau că a plecat departe. Totuşi, astfel de explicaţii nu sunt adevărate şi induc în eroare. Aşadar, cum îi puteţi vorbi unui copil despre moarte?

Renato şi Isabelle s-au confruntat cu o astfel de dificultate. Când fiica lor de trei ani şi jumătate, Nicolle, a murit, ei au trebuit să-l ajute pe fiul lor, Felipe, care atunci avea cinci ani, să facă faţă pierderii surioarei lui.

Treziţi-vă!: Cum i-aţi explicat lui Felipe de ce a murit Nicolle?

Isabelle: Ne-am străduit să fim deschişi şi sinceri. L-am încurajat să pună întrebări şi am încercat de fiecare dată să-i oferim răspunsuri pe înţelesul lui. Întrucât Nicolle a murit din cauza unei infecţii bacteriene, i-am spus că în corpul ei a intrat un microb pe care doctorii nu au reuşit să-l omoare.

Treziţi-vă!: I-aţi împărtăşit lui Felipe convingerile voastre religioase privitoare la moarte?

Renato: Suntem Martori ai lui Iehova şi am ştiut că îi vom aduce alinare lui Felipe dacă îi vom vorbi despre convingerile noastre bazate pe Biblie. Biblia este foarte clară în această privinţă: ne învaţă că morţii nu sunt conştienţi de nimic (Eclesiastul 9:5). Ne-am gândit că, explicându-i acest lucru, orice temeri ar fi avut — de exemplu să doarmă singur noaptea — i-ar fi fost risipite.

Isabelle: Biblia învaţă şi că persoanele care au murit vor fi înviate şi vor trăi într-un paradis pe pământ. Întrucât credem cu tărie în promisiunea biblică, am considerat că aceasta avea să-l ajute şi pe Felipe şi, de aceea, i-am arătat ce dezvăluie Biblia. Am vorbit cu el şi despre relatarea  în care Isus a înviat-o pe fiica de 12 ani a lui Iair, spunându-i apoi că şi Nicolle va fi înviată. Asta ne învaţă Biblia (Marcu 5:22–24, 35–42; Ioan 5:28, 29).

Treziţi-vă!: Credeţi că Felipe a putut înţelege toate aceste informaţii?

Renato: Da, aşa credem. Copiii depăşesc cel mai bine moartea unei persoane dragi când primesc explicaţii exacte, simple, clare şi sincere. Nu e necesar ca moartea să fie un subiect tabu. Ea este o realitate şi, din păcate, încă face parte din viaţa noastră. Aşadar, părinţii trebuie să-i ajute pe copiii lor să facă faţă acestei realităţi. Aşa am procedat ulterior şi cu fiul nostru mai mic Vinicius. *

Treziţi-vă!: L-aţi luat pe Felipe cu voi la înmormântare?

Renato: După ce am cântărit avantajele şi dezavantajele, am hotărât să nu-l luăm. La această vârstă, copiii sunt foarte sensibili. Desigur, unii părinţi ar putea decide să-l ia pe cel mic la înmormântare. Fireşte, fiecare copil reacţionează diferit şi suportă diferit situaţia. Dacă un copil este dus totuşi la înmormântare, ar fi bine să i se spună dinainte ce se va întâmpla acolo.

Treziţi-vă!: Moartea lui Nicolle trebuie să vă fi îndurerat foarte mult. V-a fost teamă de reacţia fiului vostru dacă avea să vă vadă plângând?

Isabelle: Nu am încercat deloc să ne ascundem sentimentele de Felipe. Dacă până şi lui Isus „i-au dat lacrimile“ la moartea unei persoane dragi, noi de ce să ne reţinem? (Ioan 11:35, 36) De ce să ne ascundem lacrimile de Felipe? Lăsând să ni se vadă durerea, băieţelul nostru a putut înţelege că nu e greşit să plângi; aceasta este o modalitate de a-ţi exprima emoţiile. Am vrut ca Felipe să ştie că şi el trebuia să-şi exprime sentimentele, nu să şi le reprime.

Renato: Când familia este lovită de o tragedie, copiii nu se mai simt în siguranţă. Deci dacă noi, părinţii, suntem deschişi şi sinceri cu privire la sentimentele noastre, copiii vor fi la fel. Dacă ascultăm cu atenţie ce îi preocupă, vom  putea să le dăm un sentiment de siguranţă şi să le risipim temerile.

Treziţi-vă!: Aţi primit ajutor şi din partea altora?

Renato: Da, membrii congregaţiei ne-au oferit un sprijin enorm. Văzând cât de multe vizite, telefoane şi cărţi poştale am primit, Felipe a înţeles că fraţii de credinţă ne iubesc şi că lor le pasă de noi.

Isabelle: Şi membrii familiei ne-au fost de un real ajutor. După moartea lui Nicolle, tatăl meu a decis să vină în fiecare dimineaţă să ia micul dejun cu noi. Prin gestul lui, şi-a dovedit iubirea şi sprijinul. Pentru Felipe a contat mult să-l aibă pe bunicul său alături.

Renato: Am preţuit enorm încurajarea pe plan spiritual pe care am primit-o la întruniri. Am făcut eforturi ca să nu lipsim de la niciuna, deşi uneori nu ne puteam reţine lacrimile. Până şi prezenţa la întruniri ne trezea nenumărate amintiri cu Nicolle. Dar trebuia să fim puternici, mai ales de dragul lui Felipe.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 14]

Cărţile de mai jos, publicate de Martorii lui Iehova, le pot aduce alinare celor ce au pierdut în moarte pe cineva drag.

PENTRU ADULŢI:

Ce ne învaţă în realitate Biblia?

Capitolul 6: Unde sunt morţii?

Capitolul 7: O speranţă reală pentru cei dragi care au murit

PENTRU COPII:

Cartea mea cu relatări biblice

Relatarea 92: Isus învie morţi

PENTRU PREADOLESCENŢI:

Ascultă de Marele Învăţător

Capitolul 34: Ce se întâmplă cu noi când murim?

Capitolul 35: Ne putem trezi din moarte!

Capitolul 36: Cine va învia? Unde vor trăi cei înviaţi?

PENTRU ADOLESCENŢI:

Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, volumul I

Capitolul 16: Este normal să fiu atât de îndurerat?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 15]

CUM PUTEŢI OFERI AJUTOR

● Încurajaţi-l pe copil să pună întrebări. Creaţi o atmosferă în care copilul să se simtă liber să discute despre moarte şi despre ce înseamnă ea.

● Evitaţi să folosiţi exprimări ambigue sau abstracte, spunând, de exemplu, că persoana decedată „ne-a părăsit“ sau „a plecat departe“.

● Explicaţi moartea în termeni simpli, literali. Unii spun pur şi simplu că organismul celui decedat „n-a mai funcţionat“ şi „n-a mai putut fi reparat“.

● Spuneţi-i copilului la ce să se aştepte la înmormântare; explicaţi-i că persoana care a murit nu are capacitatea de a vedea sau de a auzi ce se întâmplă.

● Nu vă ascundeţi sentimentele. Astfel, copilul vostru va înţelege că e normal să fii îndurerat.

● Nu uitaţi: nu există o modalitate „corectă“ de a exprima durerea; fiecare situaţie şi fiecare copil sunt unici.

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: www.kidshealth.org

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

În sensul acelor de ceasornic, de la stânga la dreapta: Felipe, Renato, Isabelle şi Vinicius