Dificultăţile specifice familiilor cu părinţi vitregi

● Dr. Patricia Papernow, specialistă pe probleme specifice familiilor reconstituite, susţine că a încerca să rezolvi dificultăţile ce apar în sânul familiilor cu părinţi vitregi plecând de la modelul unei familii obişnuite este ca şi cum „ai încerca să te plimbi pe străzile New Yorkului folosind o hartă a Bostonului“.

Un lucru este cert: pe lângă faptul că sunt unice, dificultăţile pe care le întâmpină familiile reconstituite sunt mai mari decât cele ale familiilor obişnuite. Psihologul William Merkel descrie relaţiile din cadrul unei familii cu părinţi vitregi drept „cele mai complexe, mai nefireşti şi mai dificile relaţii cunoscute omenirii“.

Dar cum pot atunci familiile reconstituite să găsească cheia succesului? Relaţiile din sânul unei astfel de familii pot fi asemănate cu cusăturile unei cuverturi realizate dintr-o mulţime de petice. Deşi primele cusături sunt slabe, dacă se lucrează cu atenţie, cuvertura va fi în final foarte rezistentă, ca şi cum ar fi făcută dintr-o singură bucată.

În continuare vom prezenta câteva dificultăţi cu care se confruntă familiile cu părinţi vitregi, dar şi ce anume le-a ajutat pe multe astfel de familii să se sudeze. Apoi, vom face cunoştinţă cu patru familii reconstituite care au găsit cheia succesului.

 DIFICULTATE: AŞTEPTĂRI NEÎMPLINITE

„Mă aşteptam să-i câştig pe copiii mei vitregi arătându-le multă iubire şi atenţie. Au trecut opt ani şi încă aştept.“ (Gloria *)

MULŢI dintre cei ce se recăsătoresc îşi încep noua viaţă cu aşteptări mari. Părinţii speră să evite sau să repare greşelile făcute în căsătoria anterioară şi să găsească iubirea şi sentimentul de siguranţă de care, o vreme, nu au mai avut parte. Unele speranţe pe care le nutresc sunt nerealiste, iar când rămân neîmplinite provoacă multă durere. Biblia spune: „O aşteptare amânată îmbolnăveşte inima“ (Proverbele 13:12). Ce poţi face dacă inima ta suferă din cauza unor aşteptări neîmplinite?

CE SE POATE FACE

Nu-ţi ignora sentimentele în speranţa că dezamăgirea va dispărea. Dimpotrivă, identifică o aşteptare neîmplinită care îţi produce suferinţă. Apoi, stabileşte motivul pentru care ai această aşteptare, iar astfel vei înţelege de ce ţii cu tot dinadinsul ca ea să se împlinească. Încearcă să te gândeşti la o abordare mai realistă pentru moment. Iată câteva exemple:

1. Chiar de la început, îmi voi iubi copiii vitregi, iar ei mă vor iubi pe mine.

Motivul: Am visat mereu la un cămin în care să domnească iubirea şi căldura.

Aşteptare mai realistă: Iubirea dintre noi va creşte în timp. Ceea ce contează acum este să ne simţim în siguranţă şi respectaţi în noua familie.

2. Toţi membrii familiei se vor adapta repede la noua situaţie.

Motivul: Suntem cu toţii gata să o luăm de la capăt.

Aşteptare mai realistă: În general, familiile reconstituite au nevoie de circa 4–7 ani ca să se stabilizeze. Problemele cu care ne confruntăm sunt absolut normale.

3. Nu ne vom certa din cauza banilor.

Motivul: Iubirea dintre noi ne va ajuta să nu ne certăm pentru chestiuni minore.

Aşteptare mai realistă: Problemele financiare legate de căsnicia anterioară sunt complexe. S-ar putea să nu fim încă pregătiţi să împărţim banii cu ceilalţi membri ai familiei.

 DIFICULTATE: CUM SĂ VĂ ÎNŢELEGEŢI UNII PE ALŢII

„Ne-am adaptat foarte repede. Fiecare s-a simţit imediat în largul lui în noua familie.“ (Yoshito)

„Mi-au trebuit vreo zece ani ca să fiu pe deplin hotărât să contribui la succesul familiei.“ (Tatsuki, fiul vitreg al lui Yoshito)

AŞA cum reiese din cuvintele lui Yoshito şi ale lui Tatsuki, membrii unei familii reconstituite s-ar putea să nu se înţeleagă cu adevărat unii pe alţii. De ce trebuie să se ţină cont de acest aspect? Când apar probleme, poate că îţi doreşti să le rezolvi repede. Însă, ca să acţionezi cu eficienţă, mai întâi trebuie să-i înţelegi pe ceilalţi membri ai familiei.

În acest sens, trebuie să fii atent cum comunici, căci vorbirea poate şi zidi, şi dărâma. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii“ (Proverbele 18:21). Cum îţi poţi folosi darul vorbirii pentru a-i înţelege mai bine pe ceilalţi membri ai familiei?

CE SE POATE FACE

• În loc să fii critic, manifestă interes şi empatie faţă de sentimentele celorlalţi. De exemplu:

Dacă fiul tău spune „Mi-e dor de tata“, recunoaşte pierderea pe care a suferit-o. În loc să-i spui „Dar tatăl tău vitreg te iubeşte şi e mai bun cu tine decât tatăl tău“, încearcă să zici „Cred că ţi-e foarte greu. Spune-mi, ce-ţi lipseşte cel mai mult când te gândeşti la tatăl tău?“.

În loc să-ţi acuzi noul partener prin cuvinte de genul: „Fiul tău n-ar fi atât de obraznic dacă ai fi un părinte mai bun“, dezvăluie-i ce simţi. Încearcă să prezinţi astfel problema: „Ai putea, te rog, să-i spui lui Luca să mă salute când vine acasă? Ar însemna mult pentru mine“.

• Folosiţi timpul pe care-l petreceţi împreună cu ocazia meselor, a destinderii şi a închinării în familie ca să vă cunoaşteţi mai bine.

• Adunaţi-vă cu toţii cu regularitate pentru a discuta. Fiecare membru al familiei va putea să-şi exprime părerea, menţionând mai întâi un aspect pozitiv referitor la noua familie, iar apoi ceva ce-l îngrijorează. Nu-l întrerupeţi şi arătaţi-i respect chiar dacă nu sunteţi de acord cu ce spune. Permiteţi-i fiecăruia să vină cu o soluţie.

 DIFICULTATE: INTEGRAREA TUTUROR ÎN NOUA FAMILIE

„Soţia mea şi fiicele ei fac front comun împotriva mea. Mă simt un intrus.“ (Walt)

SENTIMENTUL că eşti un intrus în propria familie poate cauza multe probleme. Iată câteva:

• Unii copii care se înţeleg bine cu un viitor părinte vitreg se adaptează greu la noua situaţie după ce acesta devine membru al familiei.

• Un părinte vitreg ajunge să fie gelos pe un copil de şase ani.

• Se nasc discuţii aprinse din chestiuni aparent banale ce ţin de gospodărie.

Astfel de probleme îi afectează şi pe părinţii biologici. Lipsa de unitate din familia nou întemeiată îi poate împovăra în plan emoţional. Carmen mărturiseşte: „E foarte greu să fii prins la mijloc între partener şi copii“.

Această dificultate poate fi însă depăşită aplicând Regula de Aur. Isus a îndemnat: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Cum pot membrii familiilor reconstituite să-i ajute pe noii membri să se integreze, fără însă a-i neglija pe ceilalţi?

CE SE POATE FACE

• Pune căsnicia mai presus de toate (Geneza 2:24). Petrece timp cu noul tău partener şi ajută-ţi copiii să înţeleagă clar care este statutul acestuia în familie. Iată ce le-ar putea spune, înainte de a se recăsători, un tată copiilor lui: „O iubesc pe Ana, iar ea va fi soţia mea. Sunt convins că vă veţi purta frumos cu ea“.

• Rezervă-ţi timp pentru fiecare copil. Dacă vei proceda astfel, le vei arăta cât de importanţi sunt pentru tine şi cât de mult îi iubeşti.

• Petrece timp cu fiecare copil vitreg pentru a consolida relaţia dintre voi, fără intervenţia părintelui biologic.

• Ajutaţi-i pe copii să se integreze în noua familie, fără să se simtă obligaţi să renunţe la familia precedentă. Nu ar fi bine să le cereţi copiilor vitregi să folosească apelative de genul „mami“ sau „tati“. Copiilor mai mari li s-ar putea părea nefiresc la început să se refere la noua familie folosind termeni precum „familie“ sau „noi“.

• Acordaţi-i fiecărui copil sarcini gospodăreşti, un loc la masă şi un spaţiu în casă numai al lui, inclusiv copiilor care stau la voi ocazional.

• Gândiţi-vă la posibilitatea de a vă muta într-o nouă locuinţă sau de a o reamenaja pe cea existentă, pentru ca noii membri să se poată integra mai uşor.

 DIFICULTATE: DISCIPLINAREA COPIILOR

„Când încerc să-i disciplinez pe copiii lui Carmen, ea îi consolează în loc să mă susţină.“ (Pablo)

„Mi se rupe sufletul când Pablo se poartă aspru cu copiii mei.“ (Carmen)

DE CE creşterea copiilor ar putea declanşa conflicte într-o familie reconstituită? Este posibil ca disciplinarea într-o familie monoparentală să fi fost neglijată. Când un părinte vitreg intră în familie, la început nu se simte ataşat de copiii lui vitregi. Ce consecinţe ar putea avea acest lucru? Probabil, părintele vitreg va considera că părintele biologic este prea îngăduitor cu copiii, iar părintele biologic, că părintele vitreg este prea aspru cu ei.

Biblia recomandă echilibrul în ce priveşte creşterea copiilor: „Nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova [Dumnezeu]“ (Efeseni 6:4). Din aceste cuvinte reiese că obiectivul unui părinte trebuie să fie acela de a modela gândirea copilului, nu de a-i controla comportamentul. În acelaşi timp, părinţii sunt îndemnaţi să fie buni şi iubitori, astfel încât disciplinarea aplicată de ei să nu-i irite pe copii.

CE SE POATE FACE

• Stabiliţi reguli ale casei, plecând de la cele existente deja. Citiţi următorul scenariu şi gândiţi-vă la avantajele unor astfel de reguli.

Mama vitregă: Ioana, ştii că una dintre regulile casei este să nu trimiţi SMS-uri până nu-ţi termini temele.

Ioana: Nu eşti mama mea!

Mama vitregă: Aşa este, Ioana, dar în seara asta eu vă supraveghez, iar regula este să nu trimiţi SMS-uri până nu-ţi termini temele.

• Nu stabiliţi prea multe reguli şi nu le schimbaţi prea des. Ceea ce unui părinte vitreg i se poate părea o simplă cerere, unui copil căruia întregul univers i s-a prăbuşit i se poate părea o povară. Totuşi, trebuie stabilite câteva reguli noi, precum reguli legate de îmbrăcăminte şi de intimitatea fiecăruia, îndeosebi când în familie sunt şi copii mari.

• Rezolvaţi-vă neînţelegerile în particular, nu în faţa copiilor. În plus, concentraţi-vă asupra comportamentului copilului, nu asupra unor presupuse greşeli făcute în trecut în disciplinarea lui.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 3]

O familie reconstituită în care să domnească armonia poate părea un vis

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Pentru a înţelege sentimentele şi temerile celorlalţi membri ai familiei, ascultaţi cu atenţie

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Dacă apar neînţelegeri, părinţii trebuie să le rezolve în particular