Suferinţa trebuie să ia sfârşit!
Khieu, un bărbat din Cambodgia, a îndurat multe suferinţe. Tatăl lui a fost ucis pentru că şi-a lăsat vitele să pască într-un lan de porumb. Ulterior, mama şi două surori ale sale au fost executate de khmerii roşii. Mai târziu, Khieu a fost rănit de explozia unei mine antipersonal şi a fost nevoit să stea 16 zile în junglă până să primească ajutor. Piciorul rănit a trebuit să-i fie amputat. Nu e de mirare că el a mărturisit: „Îmi doream să mor“.
SUFERINŢA nu ocoleşte pe nimeni. Dezastrele naturale, bolile, infirmităţile, actele violente şi alte tragedii se pot abate asupra oricui, oriunde şi oricând. Organizaţiile umanitare încearcă neobosit să prevină sau cel puţin să aline suferinţa omului. Cu ce rezultat?
Să luăm un exemplu: lupta împotriva foametei. Potrivit ziarului canadian Toronto Star, în urma dezastrelor naturale, nenumăraţi oameni au rămas fără locuinţă şi fără alimente. Periodicul precizează însă că „eforturile organizaţiilor ce luptă împotriva foametei sunt zădărnicite de actele de violenţă ce iau proporţii“.
Deşi politicieni, sociologi şi medici de seamă au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a reduce suferinţa, rezultatele eforturilor lor nu au fost pe măsura aşteptărilor. Programele de dezvoltare a economiei nu au eliminat sărăcia. Vaccinurile, medicamentele şi tehnicile chirurgicale avansate nu pot eradica bolile. Poliţia şi forţele de menţinere a păcii privesc neputincioase cum actele de violenţă persistă, ba chiar se amplifică.
De ce există atât de multă suferinţă? Îi pasă lui Dumnezeu de oamenii care suferă? Să analizăm în continuare răspunsurile Bibliei la aceste întrebări, răspunsuri care le-au adus mângâiere multor persoane.
