Potrivit Bibliei

Sunt ştiinţa şi Biblia compatibile?

„Găsesc bucurie şi împlinire în domeniul meu ştiinţific mai ales în acele clipe în care descopăr ceva nou şi-mi zic: «Deci aşa a făcut Dumnezeu lucrul acesta!».“ (HENRY SCHAEFER, PROFESOR DE CHIMIE)

ŞTIINŢA ne ajută în mare măsură să înţelegem lumea naturală, revelând o ordine, o precizie şi o complexitate ce, în opinia multora, vădesc existenţa unui Dumnezeu de o inteligenţă şi de o putere nemărginite. După părerea lor, ştiinţa dezvăluie nu doar detalii referitoare la lumea vie, ci şi aspecte ale gândirii lui Dumnezeu.

Acest punct de vedere este susţinut în totalitate de Biblie. Iată ce citim în Romani 1:20: „Calităţile . . . nevăzute [ale lui Dumnezeu], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute“. Iar în Psalmul 19:1, 2 se spune: „Cerurile anunţă gloria lui Dumnezeu, întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor sale. O zi revarsă cuvinte altei zile şi o noapte dezvăluie cunoştinţa altei nopţi“. Cu toate acestea, deşi impresionează prin nenumăratele-i frumuseţi, natura nu scoate la iveală decât unele faţete ale personalităţii Creatorului nostru.

Limitele ştiinţei

Există multe adevăruri despre Dumnezeu care depăşesc sfera ştiinţei. Să ilustrăm: Un om de ştiinţă ar putea descrie fiecare moleculă ce intră în alcătuirea unei prăjituri de ciocolată. Dar vom înţelege oare, în urma analizei sale, şi de ce a fost făcută prăjitura sau pentru cine? Pentru a putea răspunde la astfel de întrebări, considerate de majoritatea mai importante, omul de ştiinţă va trebui să-l întrebe pe cofetar.

În mod asemănător, ştiinţa „ne pune la dispoziţie o multitudine de informaţii exacte, . . . însă păstrează o tăcere mormântală cu privire la . . . tot ce ne e drag, lucrurile care contează cu adevărat“, a scris fizicianul austriac Erwin Schrödinger, laureat al Premiului Nobel. Printre acestea se numără, spune el, „Dumnezeu şi eternitatea“. De exemplu, doar Dumnezeu poate răspunde la întrebări de genul: De ce există Universul? De ce abundă pe planeta noastră formele de viaţă, inclusiv formele de viaţă inteligente? Dacă Dumnezeu este într-adevăr atotputernic, de ce permite el răul şi suferinţa? Există vreo speranţă pentru cei ce au murit?

A răspuns Dumnezeu la aceste întrebări? Da, în paginile Bibliei (2 Timotei 3:16). Dar poate că vă întrebaţi: „Cum putem şti sigur că Autorul Bibliei este Dumnezeu?“. Din perspectivă ştiinţifică, ceea ce spun Scripturile despre tot ce ne înconjoară trebuie să fie în armonie cu faptele ştiinţifice, căci altminteri Dumnezeu s-ar contrazice. Este Biblia în armonie cu ştiinţa? Să analizăm câteva exemple.

Biblia — exactă din punct de vedere ştiinţific

În perioada scrierii Bibliei, mulţi oameni credeau că pământul era şi locuinţa zeilor. Totodată, credeau că aceştia, nu legile naturii, exercitau control asupra Soarelui, a Lunii, a vremii, a fertilităţii şi a altor fenomene naturale. Însă nu la fel gândeau şi profeţii evrei ai lui Dumnezeu din Antichitate. Ei ştiau că Iehova Dumnezeu putea exercita un control direct asupra elementelor naturii şi că el chiar a făcut acest lucru în  unele situaţii (Iosua 10:12–14; 2 Regi 20:9–11). John Lennox, profesor de matematică la Universitatea Oxford (Anglia), a făcut observaţia că acei profeţi „nu au fost nevoiţi să renunţe la credinţa în zei . . ., deoarece nu au avut niciodată o astfel de credinţă. Ceea ce i-a ferit de superstiţii a fost credinţa într-un singur Dumnezeu adevărat, Creatorul cerului şi al pământului“.

Cum a fost posibil acest lucru? Dumnezeul adevărat le-a dezvăluit că el este cel ce guvernează Universul prin intermediul unor legi precise. De pildă, cu peste 3 500 de ani în urmă, Iehova Dumnezeu l-a întrebat pe slujitorul său Iov: „Ştii tu oare legile cerurilor?“ (Iov 38:33). Iar în secolul al VII-lea î.e.n., profetul Ieremia a amintit în scrierile sale „legile cerului şi ale pământului“ (Ieremia 33:25).

De aceea, toţi cei care trăiau în Antichitate şi îşi puneau credinţa în scrierile profeţilor biblici ştiau că Universul era guvernat nu de zeităţi capricioase, ci de legi ce pot fi studiate şi înţelese de oameni. Drept urmare, acei oameni temători de Dumnezeu nici nu s-au plecat înaintea lucrurilor create, precum Soarele, Luna şi stelele, nici nu au fost subjugaţi de superstiţii privitoare la acestea (Deuteronomul 4:15–19). Dimpotrivă, au considerat lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu obiecte de studiu ce revelau calităţile sale, între care înţelepciunea şi puterea sa infinite (Psalmul 8:3–9; Proverbele 3:19, 20).

În plus, evreii din vechime credeau că Universul are un început, cum de altfel cred şi mulţi oameni de ştiinţă de azi. „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“, se spune în Geneza 1:1. Mai mult, Dumnezeu i-a făcut de cunoscut slujitorului său Iov că Pământul ‘e suspendat pe nimic’, cu alte cuvinte este suspendat în spaţiu (Iov 26:7). Şi nu în ultimul rând, cu peste 2 500 de ani în urmă, profetul Isaia a scris că Pământul este rotund, sau sferic (Isaia 40:22). *

Aşadar, Biblia este în armonie cu adevărurile ştiinţifice referitoare la lumea naturală. De fapt, cele două domenii de studiu nu numai că sunt compatibile, dar se şi întregesc unul pe celălalt. A ignora unul dintre ele înseamnă a lăsa închisă o uşă care duce spre cunoaşterea lui Dumnezeu (Psalmul 119:105; Isaia 40:26).

[Notă de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Ce ne dezvăluie creaţia despre Dumnezeu? (Romani 1:20)

● Ce adevăruri despre Dumnezeu depăşesc sfera ştiinţei? (2 Timotei 3:16)

● De ce nu au avut profeţii din vechime ai adevăratului Dumnezeu superstiţii legate de creaţie? (Ieremia 33:25)

[Text generic pe pagina 23]

Universul este guvernat de legi precise, „legile cerului şi ale pământului“. (IEREMIA 33:25)