Potrivit Bibliei

Este Dumnezeu o forţă impersonală?

IMPRESIONAŢI de tot ce le dezvăluie natura, mulţi oameni se văd obligaţi să creadă în existenţa unei forţe supranaturale, a unui dumnezeu. Te impresionează şi pe tine complexitatea universului? Te uluiesc minunile naturii şi modul în care este alcătuit corpul omenesc?

Dacă da, probabil că toate acestea te-au determinat să crezi că există o putere divină. Unele religii îi învaţă pe oameni că o asemenea entitate se găseşte peste tot în universul fizic, în munţi, în copaci, în înaltul cerului. Alţii cred că spiritele strămoşilor, unele bune, altele rele, formează un amalgam de forţe misterioase, alcătuind laolaltă o singură Fiinţă Supremă, Dumnezeu!

Ambele concepţii însă au ceva în comun: această forţă supranaturală nu are personalitate. Unora le este greu să creadă că Dumnezeu are gânduri, sentimente, un scop şi dorinţe. Este oare Dumnezeu o Persoană? Biblia, una dintre cele mai vechi cărţi sacre de mare circulaţie în prezent, ne oferă un răspuns cât se poate de clar.

Natura umană ne dezvăluie ceva despre natura lui Dumnezeu

Biblia ne învaţă că omul a fost creat în aşa fel încât să oglindească însuşirile lui Dumnezeu. În Geneza 1:27 citim că „Dumnezeu a creat omul după chipul său“.

Evident, de aici nu se înţelege că primii oameni erau cópii exacte ale lui Dumnezeu. Biblia ne spune că El este Spirit invizibil, în timp ce omul este materie, făcut din elementele chimice ale pământului (Geneza 2:7; Ioan 4:24). Dacă  lăsăm însă deoparte această diferenţă esenţială dintre Dumnezeu şi om şi examinăm cu atenţie calităţile umane, vom putea înţelege adevărata natură a lui Dumnezeu.

Oamenii au capacitatea de a exercita autoritate şi de a întreprinde acţiuni bine gândite. Aceste acţiuni pot avea la bază însuşiri precum bunătatea, capacitatea de gândire, înţelepciunea practică şi simţul dreptăţii. Sentimentele omeneşti pot varia de la iubire tandră la ură şi mânie. Diverse combinaţii ale acestor însuşiri îi fac pe oameni uşor diferiţi unii de alţii. De fapt, fiecare dintre noi are o personalitate unică. Oamenii sunt persoane.

Ar fi oare logic ca Dumnezeu să ne creeze persoane atât de complexe dacă el ar fi o forţă impersonală ce hoinăreşte fără noimă într-o dimensiune spirituală? Dacă omul este făcut după chipul lui Dumnezeu, atunci natura divină trebuie să fie în multe privinţe asemănătoare naturii umane. Să analizăm următoarele aspecte:

Dumnezeu are un nume. Iată ce citim în Biblie, în Isaia 42:8: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu“. Dumnezeu doreşte ca numele lui să fie cunoscut. Tot Biblia ne spune: „Binecuvântat să fie numele lui Iehova de acum şi pe veşnicie! De la răsăritul soarelui până la apus să fie lăudat numele lui Iehova!“ (Psalmul 113:2, 3). Folosind cu regularitate numele divin, închinătorii lui Dumnezeu arată că-l consideră o Persoană.

Dumnezeu este unic. Biblia ne învaţă că există un singur Dumnezeu adevărat (1 Corinteni 8:5, 6). „Eşti atât de mare, o, Domn Suveran Iehova! Deşi am auzit cu urechile noastre de mulţi alţi dumnezei, totuşi nu este altul ca tine şi nu este Dumnezeu în afară de tine“, spune Biblia (2 Samuel 7:22). Scripturile îl mai numesc pe Iehova „adevăratul Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ. Nu există altul“ (Deuteronomul 4:39).

Iehova Dumnezeu urăşte răutatea. Doar o persoană poate nutri ură. Biblia ne arată că Creatorul urăşte lucruri precum „ochii semeţi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri rele, picioarele care aleargă repede la rău, martorul fals care spune minciuni şi cel ce stârneşte vrajbă între fraţi“ (Proverbele 6:16–19). Să remarcăm că Dumnezeu detestă comportamentul care provoacă suferinţă. De aici înţelegem că lui Dumnezeu îi pasă de noi şi că el urăşte lucrurile care ne fac să suferim.

Iehova este un Dumnezeu iubitor. Biblia ne dezvăluie că Dumnezeu ‘iubeşte foarte mult lumea’ (Ioan 3:16). Scripturile îl descriu ca pe un tată iubitor care le doreşte binele copiilor săi umani (Isaia 64:8). Oamenii pot avea parte de numeroase binecuvântări dacă recunosc calitatea lui de Tată plin de iubire.

Poţi fi prieten cu Dumnezeu

Evident, Biblia ne învaţă că Creatorul nostru este o Persoană care are un nume şi o personalitate. El are capacitatea de a exercita autoritate şi de a întreprinde acţiuni bine gândite care au la bază însuşiri nobile precum bunătatea, înţelepciunea şi simţul dreptăţii. Dumnezeu nu este distant ori inaccesibil. Dimpotrivă, el declară: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!».“ (Isaia 41:13).

Dumnezeu are un scop pentru omenire. Biblia ne promite: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalmul 37:29). Ştiind că Iehova este unic şi că are o personalitate distinctă, ne este mai uşor să ne apropiem de el şi, prin urmare, să ne bucurăm de binecuvântările pe care el le revarsă asupra celor ce devin prietenii săi (Deuteronomul 6:4, 5; 1 Petru 5:6, 7).

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Are Dumnezeu un nume? (Isaia 42:8)

● Există mai mulţi dumnezei? (1 Corinteni 8:5, 6)

● Pot fi oamenii prieteni cu adevăratul Dumnezeu? (1 Petru 5:6, 7)

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Ne-ar fi creat oare Dumnezeu persoane atât de complexe dacă el ar fi o forţă impersonală?