De la cititorii noştri

Binecuvântări mai preţioase decât avuţiile (martie 2009) În articol erau citate cuvintele lui Kostas: „Dumnezeu nu vrea să ducem o viaţă de huzur“. Eu credeam că Iehova nu impune limite cu privire la cât de multe sau cât de puţine lucruri materiale poate avea un slujitor al său, atât timp cât El este pus pe primul plan. Este greşit să trăim în lux dacă, în acelaşi timp, îi slujim lui Iehova cu fidelitate?

J. D., Statele Unite

„Treziţi-vă!“ răspunde: Biblia nu condamnă bogăţia. Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu din trecut au fost bogaţi (Geneza 25:5; 26:12–16; Iov 1:1–3). Însă cei ce se bucură de prosperitate nu trebuie să uite că ‘etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă nu provine de la Tatăl, ci provine din lume’ (1 Ioan 2:16). Iar apostolul Pavel a spus: „Iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele“. El a arătat că, sacrificând lucrurile spirituale din dorinţa de a se îmbogăţi, „unii . . . s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“ (1 Timotei 6:10). Bineînţeles, Cuvântul lui Dumnezeu nu transmite ideea că cei bogaţi ar trebui să se simtă vinovaţi fiindcă au mai mult decât alţii. Creştinii sunt îndemnaţi „să fie darnici, gata să împartă ce au“, indiferent câte lucruri materiale posedă (1 Timotei 6:18).

Captivă în închisoarea tăcerii (octombrie 2008) Articolul despre Hillary, care suferă de sindromul Rett, m-a încurajat mult. Nepotul meu de cinci ani nu vede, nu aude, nu merge, nu vorbeşte şi nu poate sta în fund. Acum sper că, ori de câte ori îi cânt, îi citesc sau îi vorbesc, ori de câte ori îl mângâi sau îl masez, ceva reacţionează în creierul lui. Am plâns când am citit cuvintele mamei lui Hillary: „Deşi eu nu o aud, Iehova o aude“. Articolul m-a ajutat să înţeleg că, deşi nepotul meu nu poate vorbi, Iehova îi aude vocea inimii.

M. A., Japonia

Fiica mea are 43 de ani, totuşi acesta este primul articol care m-a ajutat să înţeleg cu adevărat stările ei şi cauzele bolii. Sunt cu toată inima alături de Hillary, de mama şi de sora ei. Deşi locuim la mii de kilometri depărtare, ştiu prin ce trec şi apreciez exemplul lor de credinţă, de iubire şi de perseverenţă.

T. Y., Ghana

Avortul — cea mai convenabilă soluţie? (iunie 2009) Vă mulţumesc pentru seria de articole pe această temă. Când aveam douăzeci şi ceva de ani am făcut un avort, lucru pe care l-am regretat enorm. Dacă n-aş fi cunoscut adevărul, acum aş fi foarte nefericită. Îi sunt recunoscătoare lui Iehova pentru că am o speranţă şi ştiu că el este iertător.

De la o cititoare, Statele Unite

Tinerii se întreabă . . . Cum să fac faţă durerii provocate de moartea unuia din părinţi? (august 2009) Am doar 22 de ani. Moartea rapidă şi neaşteptată a tatălui meu mi-a provocat o durere insuportabilă. Articolul descrie exact ceea ce simt. Mi-e greu să ştiu că tatăl meu nu-mi va mai fi alături în cele mai importante momente din viaţă. Deşi au trecut trei ani, încă nu am reuşit să-mi revin. Cu toate acestea, articolul mi-a adus multă alinare. Chiar dacă nu mi-a fost uşor să aplic sugestiile prezentate, ele mi-au fost de mare ajutor. Vă mulţumesc pentru munca excelentă pe care o faceţi.

N. P., Franţa