De ce am părăsit lumea circului

Relatare de Marcelo Neím

M-AM născut în Montevideo (Uruguay). Deşi oameni temători de Dumnezeu, părinţii mei nu au făcut parte din nicio religie. Mama a murit într-un accident când aveam vreo patru ani. Am fost crescut de rude, care s-au străduit să întipărească în inima mea principii morale. La 20 de ani am decis să călătoresc prin lume ca să cunosc diverse culturi şi ţări.

În Columbia, am lucrat la multe circuri. Văzând cum, în aplauzele spectatorilor, feţele artiştilor de circ radiau de fericire, mi-am dorit să fiu ca ei. Aşa că am început să învăţ un număr cu bicicleta. Am mers pe biciclete din ce în ce mai mici, până când am ajuns să merg pe o bicicletă de numai 12 cm lungime, una dintre cele mai mici din lume. Îmi încăpea în palmă! Mă bucuram de o oarecare popularitate pe aproape tot continentul sud-american. La 25 de ani, m-am dus în Mexic şi am lucrat la mai multe circuri.

Viaţa mi se schimbă radical

Iubeam lumea circului. Călătoream mult, stăteam la cele mai bune hoteluri şi luam masa în restaurante de lux. Cu toate acestea, simţeam că n-am niciun sens în viaţă şi nici speranţă de viitor. Într-o după-amiază însă viaţa mea s-a schimbat. Prezentatorul spectacolului de circ mi-a dat o carte, pe care o primise de la o fată. Cartea se intitula Revelaţia: grandiosul deznodământ se apropie! * După spectacol, am citit din ea până la primele ore ale dimineţii. Deşi nu mi s-a părut o carte uşor de înţeles, m-a fascinat explicaţia despre fiara de culoare stacojie şi prostituata din Revelaţia (Revelaţia 17:3—18:8). Apoi, în timp ce făceam curăţenie într-o rulotă pe care tocmai o cumpărasem, am găsit o altă carte publicată de aceiaşi editori, Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ*. Informaţiile erau mai uşor de înţeles, şi mi-am dat seama repede că trebuia să predic. Aşa că am şi început să le vorbesc tuturor celor pe care-i întâlneam despre ceea ce învăţasem.

Simţeam nevoia să iau legătura cu Martorii lui Iehova. În cartea care explica Revelaţia era trecut numărul de telefon al Martorei care îi dăduse cartea prietenului meu, prezentatorul. Am sunat, iar tatăl ei m-a invitat la un congres al Martorilor lui Iehova care  urma să se ţină în Tijuana (Mexic). Am rămas impresionat de iubirea arătată de oamenii pe care i-am întâlnit, ceea ce m-a convins că aceasta este religia adevărată. În oraşele unde mergeam cu circul, asistam la întrunirile de la Sala Regatului şi luam literatură pe care o distribuiam informal.

Apoi s-a întâmplat ceva care mi-a întărit convingerea că eram pe calea cea bună. Martorii m-au invitat la Comemorarea morţii lui Cristos şi mi-au explicat cât era de important pentru creştini să asiste la acest eveniment. Dar era chiar în seara când avea loc spectacolul de deschidere. Mă gândeam că n-am cum să merg la Comemorare. Totuşi m-am rugat fierbinte lui Iehova şi . . . ceva surprinzător s-a întâmplat! Cu două ore înainte de începerea spectacolului, s-a luat curentul! Am reuşit să merg la Comemorare, iar apoi să mă întorc pentru numărul meu cu bicicleta. Am considerat că Iehova mi-a răspuns la rugăciuni.

Odată, ofeream tracte în timp ce stăteam la rând într-o bancă. Un bătrân de congregaţie m-a văzut şi m-a lăudat pentru zelul meu. M-a încurajat să predic şi în mod organizat, sub îndrumarea unei congregaţii. Cu iubire, mi-a explicat că trebuia să fac unele schimbări în viaţă ca să activez în acest fel. Cam pe vremea când mă gândeam la o asemenea schimbare, mi s-a oferit un contract foarte bine plătit la un circ din Statele Unite. Inima mi-era împărţită. Îmi doream să merg în Statele Unite, dar, dacă aş fi acceptat, nu sunt sigur că aş fi continuat să merg pe calea pe care o pornisem. Era prima mea încercare şi nu doream să-l dezamăgesc pe Iehova. Deşi colegilor mei nu le-a venit să creadă, am abandonat circul şi m-am asociat cu o congregaţie. Mi-am tăiat părul şi am făcut şi alte schimbări în stilul de viaţă ca să-i pot sluji lui Iehova.

O viaţă plină de satisfacţii, fără niciun regret

În 1997, cu puţin timp înainte să mă botez ca Martor al lui Iehova, am avut o nouă încercare. Mi s-a oferit din nou posibilitatea de a merge în Statele Unite, de data aceasta pentru a participa în Miami, la o emisiune TV care se bucura de multă popularitate. Aveam asigurat totul. Eu însă îmi doream să mă botez şi să trăiesc potrivit dedicării mele lui Iehova. Spre surprinderea organizatorilor emisiunii, am refuzat oferta.

Unii m-au întrebat dacă regret că am părăsit lumea circului. Eu le răspund că în nici un caz n-aş da prietenia lui Iehova şi iubirea sa pe viaţa pe care o avusesem înainte. Deşi noua mea carieră, serviciul cu timp integral, nu-mi aduce aplauze, faimă ori avere în această lume, nu mai simt că duc o viaţă lipsită de sens. Acum am minunata speranţă de a trăi pe un pământ transformat în paradis şi de a o întâmpina pe mama mea la înviere. — Ioan 5:28, 29.

[Notă de subsol]