Vârsta a treia şi problemele ei

„ANII vieţii noastre se ridică la şaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; [dar strădania lor nu aduce decât necaz şi durere căci trec repede şi noi zburăm, NW]“ (Psalmul 90:10). Acest poem scris cu 3 000 de ani în urmă confirmă faptul că vârsta a treia a fost dintotdeauna plină de probleme. În pofida progreselor lăudabile din medicină, există încă unele lucruri care fac din vârsta înaintată o perioadă grea. Care sunt acestea şi cum li se poate face faţă?

Vârsta înaintată şi agerimea minţii

„Cel mai rău lucru de care mă tem este senilitatea“, a spus îngrijorat Hans, care are 79 de ani. Ca pe mulţi alţi oameni în vârstă, pe Hans îl deranjează că a început să uite unele lucruri. El e îngrijorat că a pierdut controlul asupra ‘vasului de aur’, cum numeşte un poet din antichitate preţiosul nostru creier, care păstrează valoroasele amintiri (Eclesiastul 12:6). „Să fie deteriorarea facultăţilor mintale o consecinţă firească a îmbătrânirii?“, întreabă Hans.

Dacă asemenea lui Hans ai uitat unele nume ori te gândeşti că lapsusurile tale sunt începutul deteriorării facultăţilor mintale, vrem să te asigurăm că uitarea este o problemă cu care se confruntă toate categoriile de vârstă. În plus, modificările funcţiilor intelectuale în cazul unei persoane în vârstă nu sunt, de obicei, un semn de demenţă. * Deşi e ceva obişnuit ca la o vârstă înaintată să apară uitarea, „majoritatea persoanelor în vârstă deţin până la sfârşitul vieţii un control perfect asupra capacităţilor lor intelectuale“, scrie dr. Michael Levy, şeful secţiei de ştiinţe comportamentale de la Spitalul Universitar Staten Island, New York.

E adevărat, de obicei, tinerii îşi amintesc mai repede date concrete decât cei în vârstă. Însă, „dacă facem abstracţie de viteza cu care îşi amintesc lucrurile, cei în vârstă se descurcă în general aproape la fel de bine ca tinerii“, afirmă neurologul Richard Restak. De fapt, prin  exersare, creierul sănătos al unei persoane în vârstă poate continua să înveţe şi să reţină lucruri noi, ba chiar îşi poate îmbunătăţi anumite capacităţi.

Problemele de memorie şi bolile tratabile

Dar dacă o persoană are probleme mai grave cu memoria? Chiar şi în acest caz, ea nu ar trebui să tragă automat concluzia că suferă de demenţă. La o vârstă înaintată există multe alte boli tratabile care pot cauza dificultăţi de memorie şi o stare neobişnuită de confuzie ce se instalează brusc. Aceste afecţiuni sunt adesea etichetate drept „bătrâneţe“ ori „senilitate“, uneori chiar de cadre medicale greşit informate. Însă acest diagnostic nu numai că îi înjoseşte pe bolnavii în vârstă, dar probabil că îi şi împiedică să primească un tratament medical corespunzător. Care ar putea fi unele dintre aceste boli?

O stare bruscă şi neobişnuită de confuzie poate fi cauzată de malnutriţie, deshidratare, anemie, un traumatism cranian, probleme ale tiroidei, deficit de vitamine, efecte secundare ale unui tratament medicamentos, ba chiar şi de o schimbare în viaţă. Probleme de memorie pot apărea din cauza unei stări de stres prelungit, iar despre infecţii se ştie că pot genera la cei în vârstă o stare de confuzie. Şi depresia poate cauza pierderi de memorie şi confuzie la bolnavii în vârstă. Aşadar, „instalarea bruscă a unei stări de confuzie nu trebuie ignorată, sau interpretată greşit drept senilitate, fără să se mai facă ceva“, sfătuieşte dr. Levy. În urma unui examen medical amănunţit se poate stabili care este cauza acelor simptome.

Lupta cu depresia

Depresia nu e ceva nou pentru oameni, nici chiar pentru slujitorii fideli ai lui Dumnezeu. Cu aproape 2000 de ani în urmă, apostolul Pavel a trebuit să le dea colaboratorilor creştini următorul sfat: „Vorbiţi-le consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14). În zilele noastre stresante, avem şi mai mult nevoie de cuvinte consolatoare. Din păcate însă, la cei în vârstă adesea depresia nu este diagnosticată sau este diagnosticată greşit.

Din cauza ideii larg răspândite că oamenii devin trişti şi morocănoşi odată cu înaintarea în vârstă, idee greşită de altfel, aceste simptome sunt considerate de alţii, dar chiar şi de cei în vârstă, ca făcând parte din procesul normal de îmbătrânire. „Dar nu este aşa“, se spune în cartea Treating the Elderly. „Depresia la cei în vârstă nu face parte din procesul normal de îmbătrânire.“

Spre deosebire de o stare normală de tristeţe ori o scurtă perioadă de deprimare, depresia prelungită constituie o boală serioasă, cu posibile consecinţe grave. Prin urmare, nu trebuie în nici un caz ignorată. O depresie netratată se  poate agrava atât de mult, încât unii bolnavi, într-un moment de disperare, ajung să se sinucidă. Latura tragică a depresiei la cei în vârstă este că „cea mai tratabilă boală psihică poate deveni şi cea mai letală“, explică dr. Levy. Dacă depresia persistă, bolnavul trebuie dus la un specialist în tulburări de dispoziţie pentru a fi tratat. * — Marcu 2:17.

Îi putem asigura pe cei ce suferă de depresie că Iehova „este plin de o tandră afecţiune şi îndurător“ (Iacov 5:11). El „este aproape de cei cu inima zdrobită“ (Psalmul 34:18). El este cel mai în măsură ‘să îi încurajeze pe toţi cei descurajaţi’. — 2 Corinteni 7:6, Noul Testament pe înţelesul tuturor.

Nu trebuie să te simţi inutil

Iată cum s-a rugat fidelul rege David cu mai bine de 3 000 de ani în urmă: „Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!“ (Psalmul 71:9). Chiar şi în secolul al XXI-lea, nu este ceva neobişnuit ca oamenii în vârstă să fie cuprinşi de astfel de sentimente. Se tem că ceilalţi vor considera că nu mai sunt buni de nimic. Limitele impuse de o sănătate precară pot genera cu uşurinţă sentimente de inutilitate, iar pensionarea poate diminua sentimentul propriei valori.

Însă dacă ne concentrăm asupra a ceea ce putem face şi nu ne vom lăsa pradă descurajării din cauza a ceea ce nu mai putem face, vom avea în continuare sentimentul propriei valori şi ne vom simţi utili. În acest sens, un raport ONU recomanda ‘să se înveţe în continuare lucruri noi, fie în cadrul unor cursuri, fie în viaţa de zi cu zi; să se ia parte la activităţile unor organizaţii locale sau la activităţi religioase’. Ernest, un Martor al lui Iehova din Elveţia, a fost maistru-brutar, dar acum a ieşit la pensie. El este un exemplu viu în ce priveşte foloasele ‘învăţării în continuare de lucruri noi’. Deşi are peste 70 de ani, el s-a hotărât să-şi cumpere un calculator şi să înveţe cum să-l folosească. De ce a luat această decizie, când se ştie că pe mulţi de vârsta lui tehnologia îi sperie? „În primul rând, ca să-mi păstrez mintea activă pe măsură ce anii trec“, a explicat el. „În al doilea rând, ca să ţin pasul cu tehnologia, lucru ce-mi poate fi de folos în cercetările mele din Biblie şi în activităţile din cadrul congregaţiei creştine.“

Implicându-se în activităţi productive, cei în vârstă îşi pot satisface multe necesităţi fundamentale. Aceasta le dă un sentiment de împlinire şi un scop în viaţă şi chiar le poate aduce un venit. Înţeleptul rege Solomon a observat că faptul de a ‘ne bucura şi a face bine în viaţa noastră, dar şi de a mânca şi a bea şi de a vedea binele în mijlocul întregii noastre munci’ este un dar de la Dumnezeu. — Eclesiastul 3:12, 13.

Să facem cât putem de mult

În multe societăţi, cei în vârstă transmit generaţiilor următoare cunoştinţe, valori morale şi spirituale. Regele David a scris: „Nu mă părăsi, Dumnezeule, acum, când sunt bătrân şi cu capul cărunt, ca să vestesc tăria Ta generaţiei de acum [şi celor viitoare] şi puterea Ta oricui va veni!“ — Psalmul 71:18.

Ce se poate face însă când starea sănătăţii ori situaţiile din viaţă le impun celor în vârstă multe limite? Sarah, o Martoră a lui Iehova în vârstă de 79 de ani, este necăjită deoarece se află în  această situaţie. Ea a vorbit cu un bătrân creştin despre sentimentele ei. Acesta i-a amintit un principiu biblic, şi anume că „implorarea unui om drept . . . are multă forţă“ (Iacov 5:16). „De-a lungul anilor, tu ai legat relaţii strânse cu Dumnezeu“, i-a explicat el. „Acum, noi putem beneficia de pe urma acestor relaţii când tu te rogi pentru noi.“ Sarah s-a simţit foarte încurajată când el i-a zis: „Sarah, avem nevoie să te rogi pentru noi“.

Aşa cum şi-a putut da seama şi Sarah, rugăciunea este o modalitate recompensatoare prin care mulţi oameni în vârstă ‘se străduiesc’ zi şi noapte în folosul celorlalţi (Coloseni 4:12; 1 Timotei 5:5). În acelaşi timp, aceste rugăciuni îi ajută pe slujitorii fideli în vârstă să se apropie mai mult de ‘Cel care ascultă rugăciunea’, Iehova Dumnezeu. — Psalmul 65:2; Marcu 11:24.

Adulţii mai în vârstă care, deşi au limite, sunt generoşi şi le împărtăşesc celorlalţi din experienţa lor sunt o comoară pentru comunitate. Ei dovedesc că „perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“. — Proverbele 16:31.

Dar poate că ne întrebăm: Ce ne aşteaptă pe măsură ce anii trec şi îmbătrânim? Ar fi realist să sperăm într-o viaţă mai bună la bătrâneţe?

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Cei în vârstă se simt adesea depăşiţi de lumea modernă şi de progresele ei rapide

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Cum le putem fi de ajutor celor în vârstă

▪ Să-i tratăm cu demnitate. „Să nu vorbeşti niciodată tăios cu un om mai în vârstă, ci să discuţi respectuos, ca şi cum ţi-ar fi tată. . . . Pe femeile mai înaintate în vârstă să le tratezi ca pe nişte mame.“ — 1 Timotei 5:1, 2, Noul Testament pe înţelesul tuturor.

▪ Să-i ascultăm cu atenţie. ‘Să fim prompţi la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie.’ — Iacov 1:19.

▪ Să arătăm empatie. „Să aveţi toţi acelaşi mod de a gândi, împărtăşind aceleaşi sentimente, având afecţiune frăţească, fiind plini de o tandră compasiune şi cu o minte umilă, neplătind cu rău pentru rău sau cu insultă pentru insultă.“ — 1 Petru 3:8, 9.

▪ Să ne dăm seama când au nevoie de încurajare. „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.“ — Proverbele 25:11.

▪ Să-i includem în activităţile noastre. „Urmaţi calea ospitalităţii.“ — Romani 12:13.

▪ Să le oferim ajutor practic. „Cine are mijloacele de existenţă ale acestei lumi şi îl vede pe fratele său în nevoie, şi totuşi îi închide uşa tandrei sale compasiuni, cum mai rămâne în el iubirea de Dumnezeu? Copilaşilor, să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr.“ — 1 Ioan 3:17, 18.

▪ Să fim îndelung răbdători. „Îmbrăcaţi-vă cu tandra afecţiune a compasiunii, cu bunătate, cu umilinţă a minţii, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare.“ — Coloseni 3:12.

Purtându-le de grijă celor în vârstă, arătăm respect faţă de normele lui Dumnezeu, întrucât în Cuvântul său se spune: „Să cinsteşti pe bătrân“. — Leviticul 19:32.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Un examen medical amănunţit poate fi util