Ştiinţa a fost religia mea

RELATARE DE KENNETH TANAKA

„ADEVĂRUL vă va face liberi.“ Aceste cuvinte, care apar pe unul dintre sigiliile Institutului de Tehnologie din California (Caltech), m-au impulsionat să urc spre cele mai înalte trepte ale cunoaşterii ştiinţifice. Odată cu înscrierea la acest institut, în 1974, mi s-a deschis drumul spre cercetare. După ce mi-am dat licenţa şi apoi masteratul în geologie, mi-am continuat studiile la Universitatea California din Santa Barbara.

De-a lungul carierei mele ştiinţifice, şi concepţiile şi valorile mele spirituale au trecut prin schimbări profunde. Deşi studierea teoriei evoluţiei îmi înăbuşise credinţa în Dumnezeu, mai târziu m-am văzut obligat să-mi reanalizez punctul de vedere. Dar cum a devenit un cercetător în geologie, un închinător devotat al lui Dumnezeu? Permiteţi-mi să vă explic.

Un băieţel fascinat de univers

Ştiinţa m-a fascinat de mic. Am crescut în Seattle, Washington (SUA), şi am fost mult încurajat de părinţi să urmez studii universitare. Îmi plăcea să citesc despre univers — despre componentele de bază ale materiei şi ale vieţii, despre forţele fundamentale, despre spaţiu şi timp şi despre teoria relativităţii. La vârsta de opt ani, profesorii mi-au observat interesul deosebit pentru ştiinţă şi au aranjat să iau ore săptămânal cu un profesor de ştiinţe.

 La Şcoala duminicală a Bisericii Baptiste asistam mai mult pentru a merge în drumeţii şi în excursii cu cortul. Familia mea nu manifesta nici un interes faţă de religie sau faţă de Dumnezeu. Când am început să cunosc mai bine istoria şi atrocităţile comise de religie, conştiinţa nu mi-a mai permis să particip la activităţile organizate de biserică. Întrucât ştiinţa părea să deţină răspunsul la aproape orice întrebare, am început să pun la îndoială existenţa lui Dumnezeu.

O altă orientare — mai multe schimbări la orizont

Îmi depusesem cererea de înscriere la facultate cu intenţia de a studia fizica. Însă în ultimul an de liceu, am urmat un curs de geologie. Acesta includea şi excursii de studii la faimoasele aflorimente de rocă din statul Washington. Îmi spuneam: „Ce frumos ar fi să pot îmbina iubirea pentru natură cu iubirea pentru ştiinţă!“

Aşadar, odată intrat la facultate, mi-am schimbat imediat specialitatea la geologie. Unele cursuri la care mă înscrisesem includeau studierea timpului geologic şi a istoriei pământului pe baza mărturiei documentelor fosile. Mi s-a predat că, potrivit documentelor fosile, speciile au evoluat. Eu consideram că evoluţia nu era pe deplin dovedită. Cu toate acestea, credeam că, la nivel teoretic, părea o explicaţie logică la dovezile geologice existente, mai ales când era pusă în contrast cu interpretările creaţioniste larg răspândite. Când am auzit că în campus urma să se ţină o dezbatere între creaţionişti şi evoluţionişti, m-am decis să nu merg. Era clar că pământul nu fusese făcut în mai puţin de o săptămână — aşa cum susţin unii creaţionişti!

În ciuda concepţiilor mele antireligioase ferme, excursiile pe care le-am făcut în sud-vestul Statelor Unite pentru a studia geologia locurilor respective m-au determinat să-mi reconsider punctul de vedere privitor la existenţa lui Dumnezeu. Acolo, în timp ce contemplam minunatul spectacol de pe cerul senin al nopţii, am fost nevoit să recunosc că universul trebuie să fi fost creat de Dumnezeu. Astronomii confirmaseră că universul a avut un început, dar mi-am dat seama că nimeni nu va putea vreodată să ofere o explicaţie pur ştiinţifică privitoare la motivul pentru care s-a petrecut acest eveniment. Îmi părea logic să cred că un Creator inteligent şi puternic a proiectat şi a făcut universul.

Cartografierea lui Marte şi multe întrebări

În 1983, când mi-am luat doctoratul în geologie, la vârsta de 27 de ani, cartografiam geologia lui Marte pentru Geological Survey din Statele Unite. De atunci am publicat zeci de articole şi hărţi despre geologia planetelor atât pentru public, cât şi pentru cercurile ştiinţifice. Făcând parte din comitetul de consultanţă al NASA, trebuia să asist misiunile spaţiale de pe Marte. Munca de cercetare şi responsabilităţile profesionale m-au adus în contact cu reputaţi oameni de ştiinţă ce studiază cosmogonia planetară, provenind din multe ţări, de la diverse universităţi şi institute de cercetare.

În timp, anii de studiu şi experienţa în munca de cercetare mi-au corectat viziunea idealistă asupra ştiinţei, viziune pe care o avusesem în copilărie. Mi-am dat seama că ştiinţa nu a furnizat şi nici nu va furniza vreodată răspunsuri la toate întrebările. Şi mai ales, am înţeles că ea nu oferă un scop sau un sens durabil în viaţă. În prezent, ştiinţa prezice că universul fie va suferi un colaps, fie se va dezintegra într-o masă fără structură. Dar dacă în cele din urmă sfârşim în nonexistenţă, ce scop ar mai putea avea existenţa?

Un nou drum

În septembrie 1981, pe când locuiam în Flagstaff, Arizona, am venit în contact cu Martorii lui Iehova. Am acceptat un studiu biblic în ideea că le voi demonstra Martorilor că nici ei, nici Biblia nu au dreptate. În plus, credeam că acest studiu avea să mă ajute să înţeleg ce conţine de fapt Biblia.

Am început să dedic câteva ore săptămânal studiului atent al învăţăturilor Bibliei. Spre surprinderea mea, am găsit în paginile ei informaţii pline de substanţă şi o profunzime aparte. A fost de-a dreptul fascinant să studiez dovezile care demonstrează exactitatea ştiinţifică a Bibliei şi  împlinirea sutelor de profeţii detaliate ce vizau evenimente de-a lungul a mii de ani de istorie umană. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost că multe profeţii biblice — din cărţile Daniel şi Revelaţia — constituie o bază solidă pentru a dovedi că trăim „în ultimele zile“. — 2 Timotei 3:1.

Nici n-am ştiut că în studiul meu biblic am călcat pe urmele unui om celebru. Mai târziu, am aflat că Sir Isaac Newton, considerat cel mai strălucit om de ştiinţă al tuturor timpurilor, a avut un respect deosebit faţă de Biblie şi a studiat-o cu fervoare. Asemenea lui Newton, mi-am concentrat atenţia asupra profeţiilor din Daniel şi din Revelaţia care se referă la evenimente istorice majore, precum şi la alte lucruri care s-au întâmplat în realitate. * Dar, spre deosebire de Newton, eu am avut marele avantaj de a trăi în timpul şi după împlinirea multor profeţii de la el încoace. Am descoperit că aceste profeţii sunt uimitor de diverse şi de ample ca aplicare, dar şi că sunt de necontestat. Am fost uimit când am aflat că întreaga Biblie, scrisă de peste 40 de oameni într-o perioadă de 1 600 de ani, conţine un mesaj logic şi plin de forţă despre cele mai importante chestiuni privind omenirea şi viitorul ei, mesaj care apare ca un laitmotiv în paginile acesteia.

Cu toate acestea nu mi-a fost uşor să renunţ la credinţa în evoluţie. Pentru mine avea mare importanţă caracterul profund ştiinţific al argumentelor ce susţin această teorie. Însă, am descoperit că toate afirmaţiile biblice despre lumea fizică concordă în întregime cu faptele şi nu pot fi contestate.

Mi-am dat seama că pentru a avea o înţelegere deplină şi logică a Bibliei, cu amplele ei subiecte strâns legate între ele, nu trebuie să desconsideri nici o învăţătură biblică, deci nici relatarea despre creaţie din Geneza. Prin urmare, am înţeles că singurul lucru logic era să accept întreaga Biblie ca fiind adevărată.

O căutare neobosită a adevărului

Între timp, din cercetările ştiinţifice la care participam, am observat câte teorii au fost larg-acceptate o vreme, iar mai târziu s-au dovedit a fi incorecte. Una dintre dificultăţile muncii noastre ştiinţifice este că subiectele abordate sunt complexe, în timp ce informaţiile de care dispunem şi instrumentele de cercetare sunt limitate. Astfel că am învăţat să fiu prudent şi să nu accept ca fapt teoriile nedemonstrate, indiferent cât de elaborate ar fi ele.

Realist vorbind, multe aspecte fundamentale ale naturii nu pot fi explicate ştiinţific. De pildă, din ce cauză elementele constitutive ale vieţii şi legile fizice care le guvernează reuşesc în mod perfect să susţină procesele şi ecosistemele complexe ale vieţii? În timp ce ştiinţa nu poate să-l dezvăluie pe Dumnezeu, Cuvântul Său inspirat furnizează dovezi concrete cu privire la existenţa şi lucrările lui de creaţie (2 Timotei 3:16). Având aceste cunoştinţe spirituale, ajungem să-l cunoaştem pe Cel ce este sursa puterii, a înţelepciunii şi a frumuseţii manifeste în lumea noastră fizică.

Am reuşit să-mi consolidez încrederea în exactitatea ştiinţifică a Bibliei printr-un studiu scrupulos al diferitor publicaţii ale Martorilor lui Iehova, inclusiv al cărţilor Cum a apărut viaţa — prin evoluţie sau prin creaţie? şi Există un Creator care se interesează de voi? Aceste publicaţii analizează subiecte ştiinţifice profunde şi oferă informaţii atente despre cercetările curente şi despre concluziile  la care au ajuns unii cercetători de seamă. Mai mult decât atât, aceste cărţi arată că faptele ştiinţifice cunoscute sunt în armonie cu înţelegerea corectă a Bibliei.

De exemplu, mărturia documentelor fosile concordă cu ordinea apariţiei formelor de viaţă prezentată în termeni generali în cartea Geneza. În plus, o zi de creaţie, aşa cum era înţeleasă de oamenii din vechime, poate însemna o lungă perioadă de timp, cam în acelaşi fel în care termenii „perioadă“ şi „eră“ sunt folosiţi de oamenii de ştiinţă când descriu istoria pământului. Astfel, Biblia nu este deloc în contradicţie cu descoperirile ştiinţifice. Ea arată că zilele de creaţie au durat foarte mult timp. Ea nu sprijină afirmaţia creaţioniştilor potrivit cărora acele zile au fost de 24 de ore fiecare.

Credinţă versus credulitate

Ca om de ştiinţă resping credulitatea. Însă am un respect profund faţă de credinţa bine fondată. O asemenea credinţă fermă este definită în Evrei 11:1 astfel: „Credinţa este aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă a unor realităţi, deşi nu se văd“. Credinţa în promisiunile divine este fundamentată pe dovezile incontestabile care arată că Biblia este inspirată de Dumnezeu. Mi-am dat seama că trebuia să resping doctrinele religioase larg răspândite, dar nefondate, şi care sunt în contradicţie cu Biblia. Între ele se numără învăţătura despre sufletul nemuritor, despre iad, despre trinitate şi altele. Multe asemenea doctrine eronate s-au născut din filozofia antică şi din mitologie sau dintr-o instruire biblică precară. Ataşamentul faţă de învăţăturile false a dus la «o credinţă oarbă», întâlnită în rândul celor mai mulţi credincioşi din zilele noastre, fapt ce i-a determinat pe mulţi oameni de ştiinţă să nu acorde prea multă consideraţie religiei.

Una dintre principalele mele responsabilităţi ca om de ştiinţă a fost să definesc, să apăr şi să fac cunoscute rezultatele cercetărilor mele. În mod asemănător, m-am simţit îndemnat să predau adevărul biblic, întrucât nici o altă cunoştinţă nu poate avea o valoare mai mare. Am început această activitate recompensatoare şi m-am botezat ca Martor al lui Iehova acum 20 de ani. Din septembrie 2000, am avut posibilitatea să dedic mai mult timp lucrării de predicare, petrecând, în medie, 70 de ore lunar. De atunci, am privilegiul să conduc studii biblice în fiecare lună cu zece persoane interesate şi să văd cum câţiva elevi au devenit ei înşişi învăţători entuziaşti ai Bibliei.

Încă îmi face plăcere să observ planeta Marte şi alte părţi din univers cu „ochii“ sofisticatei navete spaţiale trimise să exploreze vecinătăţile noastre cereşti. Ştiinţa mai are de elucidat multe enigme. Aştept cu nerăbdare timpul în care cercetările făcute de oameni pe plan spiritual şi ştiinţific ne vor satisface setea de cunoaştere şi ne vor răspunde la cele mai profunde întrebări. Am descoperit că adevăratul sens al vieţii provine din asimilarea cunoştinţei exacte despre Dumnezeu şi despre scopul pe care-l are el cu privire la omenire — ceea ce reprezintă adevărata semnificaţie a cuvintelor lui Isus imprimate pe unul dintre sigiliile Institutului din Caltech: „Adevărul vă va face liberi“. — Ioan 8:32, Biblia Cornilescu.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 19]

„Ştiinţa părea să deţină răspunsul la aproape orice întrebare“

[Text generic pe pagina 20]

„Ştiinţa nu a furnizat şi nici nu va furniza vreodată răspunsuri la toate întrebările“

[Text generic pe pagina 21]

„Am descoperit în paginile Bibliei informaţii pline de substanţă şi o profunzime aparte“

[Hărţile de la pagina 18]

Harta lui Marte

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Asemenea lui Newton, am fost impresionat de cărţile biblice Daniel şi Revelaţia

[Provenienţa fotografiilor]

Universitatea din Florida

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Le vorbesc şi altora despre ceea ce am învăţat din Biblie

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 18]

Stânga sus: Prin amabilitatea USGS Astrogeology Research Program, http://astrogeology.usgs.gov; Harta lui Marte: National Geographic Society, MOLA Science Team, MSS, JPL, NASA; Suprafaţa lui Marte: NASA/JPL/Caltech

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

Fotografie din spaţiu: J. Hester and P. Scowen (AZ State Univ.), NASA