Lumea în obiectiv
Lumea în obiectiv
Impresionantul simţ al echilibrului la păsări
Păsările au un organ de echilibru în urechea internă care le coordonează mişcările în zbor. Dar capacitatea păsărilor de a sta în poziţie verticală şi de a merge nu este asigurată de acest organ, „deoarece corpul păsării, spre deosebire de cel al omului, este orientat orizontal, iar coada nu contrabalansează greutatea corpului“, se spune în ziarul german Leipziger Volkszeitung. „După patru ani de cercetări, fiziologul Reinhold Necker a descoperit un al doilea organ de echilibru la porumbel“, se explică în ziar. Necker a descoperit în zona pelviană a păsării celule nervoase şi cavităţi conţinând o substanţă lichidă care pare să aibă rolul de menţinere a echilibrului. „Când li se acoperă ochii, iar în cavităţi nu mai există acea substanţă, porumbeii nu mai pot sta drepţi şi nici nu mai pot merge. Cad de pe stinghii sau cad pe o parte. Dar pot încă să zboare.“
Donaţiile şi cărţile de credit
„Un număr din ce în ce mai mare de biserici canadiene“ adoptă „practicile bancare moderne, introducând cardurile bancare şi cărţile de credit, care sunt mai convenabile pentru enoriaşi când se face colectă“, se spune în ziarul Vancouver Sun. În holurile bisericilor au fost puse automate bancare de debitare şi „plicuri de donaţii cu opţiuni pentru retragere automată din cont şi pentru plată prin carte de credit“. Oamenii doar îşi introduc cardul în automat, tastează suma de bani pe care doresc să o doneze, iar apoi pun o copie a chitanţei în farfuria pentru colectă. Iată ce a afirmat un pastor: „Lumea va ajunge să nu mai folosească numerar. De ce n-ar face-o şi biserica?“ Un trezorier al bisericii a zis în spirit de glumă: „Folosind cardul primeşti gratuit călătorii spre înalt, în plus, făcând o donaţie mergi la cer. Gândeşte-te că primeşti un premiu dublu“.
Ocrotiţi-vă vocea
„Perturbări ale vocii sunt obişnuite la om însă nu li se acordă atenţia cuvenită“, se spune în ziarul sud-african Natal Witness. Potrivit lui Julie Barkmeier, lector universitar de otorinolaringologie, aceste tulburări sunt, de cele mai multe ori, rezultatul nodulilor, al polipilor sau al inflamaţiilor care se dezvoltă pe coardele vocale când vocea este folosită în mod greşit. O agendă medicală bine cunoscută arată ce înseamnă a-ţi folosi greşit vocea: a ţipa, a vorbi pe un ton foarte jos sau a inhala substanţe iritante precum fumul de ţigară sau gazele industriale. „Când [coardele vocale] vibrează prea mult, ele se pot lovi una de cealaltă, ducând la apariţia unor umflături moi care se vor transforma în noduli tari“, se spune în Natal Witness. Rezultatul? O voce răguşită, aspră. „Dacă aţi remarcat o schimbare pronunţată în voce care persistă de două săptămâni sau mai mult, consultaţi medicul“, se sfătuieşte în articol. „Pentru a vă ocroti vocea, . . . nu ţipaţi şi nici nu vorbiţi foarte tare, nu tuşiţi şi nici nu vă dregeţi vocea prea des, beţi multă apă, reduceţi cantitatea de cofeină consumată, nu fumaţi, iar înainte de a spune ceva, inspiraţi adânc. . . . Şi nu uitaţi să lăsaţi vocea să se odihnească.“
Nu mai e „un copil necunoscut“
După 90 de ani de la scufundarea Titanicului în aprilie 1912, a fost identificată una dintre victimele acelei catastrofe, se spune în ziarul londonez The Times. Corpul său — împreună cu alte 43 de victime neidentificate, găsite plutind pe apă — a fost îngropat în Noua Scoţie (Canada). Pe piatra de la mormântul său era scris: „Un copil necunoscut“. O echipă de 50 de oameni de ştiinţă, istorici, genealogişti şi dentişti au folosit probe de ADN pentru a-l identifica pe copil: Eino Panula, un băieţel finlandez de un an şi o lună care a murit odată cu mama şi cu cei patru fraţi ai lui. Familia intenţiona să înceapă o viaţă nouă în America, unde tatăl lui Eino, care era deja acolo, i-a aşteptat în zadar. Cum nimeni nu a revendicat şi nici nu a venit să identifice copilul decedat, echipajul canadian de căutare „l-a adoptat“, plătindu-i toate cheltuielile de înmormântare. Şi alte victime ale Titanicului pot fi identificate prin aceeaşi metodă. Pentru a ajuta la aceste cercetări, „o rudă din partea mamei [unei victime] a dat o mostră de sânge exact după ce victima ar fi trebuit să împlinească 100 de ani“, se afirmă în The Times.
Simulatorul Pământului
La 11 martie 2002, inginerii japonezi au inaugurat cel mai performant supercomputer construit vreodată. Obiectivul lor era acela de „a crea o replică virtuală a planetei noastre“, se spune în revista Time. Numit Simulatorul Pământului, computerul este de mărimea a patru terenuri de tenis şi costă 350 de milioane de dolari. El poate efectua peste 35 de bilioane de calcule pe secundă, fiind de cinci ori mai rapid decât rivalul lui — un calculator militar american ce realizează 7,2 bilioane de calcule pe secundă. „Introducând în Simulatorul Pământului informaţii despre climă de la sateliţi şi balize oceanice, cercetătorii pot crea un model al întregii planete şi apoi derula timpul în viitor pentru a vedea ce se va întâmpla cu mediul înconjurător. Oamenii de ştiinţă au realizat deja o prognoză a temperaturii oceanelor pentru următorii 50 de ani“, se spune în Time.
Valoarea cititului
„Entuziasmul copiilor de a citi în timpul liber are un mai mare efect asupra succeselor lor şcolare decât averea familiei lor sau mediul social din care provin“, se afirmă în ziarul londonez The Independent. Un studiu realizat în toată lumea asupra deprinderilor de citire la tinerii de 15 ani a demonstrat că „a-ţi dori să citeşti“ şi „a citi des“ sunt avantaje mai mari decât a avea părinţi foarte instruiţi şi cu slujbe bine plătite. Studiul a mai arătat că „tinerii de 15 ani din mediile sociale cele mai puţin privilegiate, dar care iubeau lectura, au luat note mai mari la testele de citire (o medie de 540) decât copiii din clasele sociale mai înalte, dar care nu erau atraşi de lectură (491)“, spune în continuare ziarul. Un studiu efectuat în rândul a 1 000 de adolescenţi a dezvăluit că „fetele sunt mai pasionate de lectură decât băieţii“. Dintre fete, 75% au spus că au citit o carte luna trecută, în timp ce în rândul băieţilor numai 55% au dat acest răspuns.
Un parazit care „face pe mortul“
Cercetătorii brazilieni au descoperit un truc ingenios folosit de paraziţii care pot infecta sistemul imunitar al omului şi pot cauza leishmanioza, se spune în cotidianul brazilian Folha de S. Paulo. Paraziţii profită de pe urma unui proces normal din corpul omenesc — când celulele de care nu mai este nevoie în corp sau celulele dăunătoare se autodistrug (apoptoză) şi sunt înghiţite de celule numite macrofage. Paraziţii imită semnalele moleculare produse de celule în fazele timpurii ale apoptozei, determinând celulele macrofage să le devoreze. Odată aflaţi în macrofage, paraziţii se înmulţesc rapid şi infectează alte celule. Între simptome se pot număra dureri, splină şi ficat mărit, iar în unele cazuri, poate surveni chiar moartea. Potrivit cu Folha de S. Paulo, cercetătorii speră ca, descoperind strategia paraziţilor, să găsească noi tratamente pentru leishmanioză.
Apăraţi-vă de ţânţari!
„Numărând circa 2 500 de specii, ţânţarii sunt răspândiţi pe întreaga planetă“, se afirmă în revista México Desconocido. În timp ce şi masculii şi femelele se hrănesc cu nectar, numai femelele înţeapă şi se hrănesc cu sânge. În consecinţă, ele transmit la om malaria, denga şi virusul Nilului de Vest. Cum puteţi să vă feriţi de ţânţari? Articolul sugerează următoarele: 1) Evitaţi să ieşiţi afară pe înserat sau în timpul nopţii, deoarece la aceste ore ţânţarii sunt foarte activi. 2) Folosiţi plase pentru ţânţari, de preferat îmbibate cu insecticid. 3) Purtaţi îmbrăcăminte lejeră cu mâneci lungi, pantaloni şi, dacă e nevoie, puneţi-vă o pălărie cu o plasă care să vă acopere în întregime capul. 4) Aplicaţi insecticid pe părţile neacoperite ale pielii. 5) Luaţi 300 de miligrame de vitamina B1 zilnic. Astfel, transpiraţia unor persoane va fi respingătoare pentru ţânţari. 6) Dacă sunteţi într-o zonă mlăştinoasă, ungeţi-vă cu noroi pe piele ca să vă ocrotiţi în caz de urgenţă. Dacă aţi fost înţepat de ţânţar, încercaţi să nu vă scărpinaţi deoarece sângerarea poate duce la infectare. Aplicaţi loţiune cu calamină.