De ce este pornografia atât de răspândită?

MATERIALELE obscene menite să stârnească dorinţele sexuale există de mii de ani. Dar, mult timp, ele au fost greu de produs; prin urmare, au fost accesibile în principal claselor conducătoare şi bogate. Situaţia s-a schimbat când tirajul materialelor tipărite a crescut foarte mult şi când s-au inventat fotografia şi filmul. Pornografia a devenit accesibilă şi celor mai puţin avuţi.

Apariţia videoplayerelor a alimentat această tendinţă. Spre deosebire de bobinele de cinema şi de fotografiile de demult, videocasetele erau uşor de depozitat, de copiat şi de distribuit. În plus, puteau fi vizionate acasă, într-un cadru privat. În ultimul timp, prin amploarea pe care au luat-o televiziunea prin cablu şi Internetul, materialele pornografice sunt şi mai uşor de procurat. Consumatorul căruia îi e teamă că va fi văzut de vreun vecin la raionul pentru adulţi al unui magazin de videocasete poate acum „să stea acasă şi să «comande» un material pornografic prin intermediul televiziunii prin cablu sau al televiziunii prin satelit, doar printr-o apăsare de buton“ — aşa afirmă un analist media, Dennis McAlpine. În opinia lui, accesul cu uşurinţă la astfel de programe, a făcut ca materialele pornografice „să fie privite cu îngăduinţă de mult mai multe persoane“.

Pornografia: larg-acceptată de societate

Mulţi au păreri împărţite în privinţa pornografiei deoarece ea a ajuns să fie larg-acceptată de societate. „Are o influenţă mult mai mare asupra  culturii decât opera, baletul, teatrul, muzica şi artele frumoase la un loc“, afirmă scriitoarea Germaine Greer. În prezent, atitudinea faţă de pornografie poate fi observată din „îmbrăcămintea şic“ de prostituată pe care o poartă starurile acestei lumi, din videoclipurile care conţin din ce în ce mai mult scene sexuale şi din reclamele ce au adoptat o „estetică porno“. McAlpine încheie aşa: „Publicul înghite tot ceea ce i se dă. . . . Iar asta duce la ideea că pornografia este ceva bun“. În consecinţă, „oamenii nu par a fi şocaţi“, se lamentează scriitoarea Andrea Dworkin. „Nu pare să le pese.“

Principiile pornografiei

Făcându-se ecoul cuvintelor scriitoarei Dworkin, Roger Young, un fost agent FBI, scoate în evidenţă că mulţi oameni „pur şi simplu nu văd problema pornografiei în ansamblu şi nici consecinţele ei dezastruoase“. Unii înclină în favoarea apărătorilor ei susţinând că nu există dovezi pentru a demonstra că imaginile obscene au o influenţă negativă asupra oamenilor. „La urma urmei, pornografia e pură zămislire a imaginaţiei; adversarii ei nu pot înţelege asta sub nici o formă“, afirmă scriitorul Ferrel Christensen. Dar dacă rodul imaginaţiei nu are nici o influenţă, atunci pe ce se bazează industria publicităţii? De ce ar cheltui diferite companii milioane de dolari pe realizarea reclamelor radio şi TV, a videocasetelor şi a reclamelor tipărite dacă nu au nici o influenţă de durată asupra oamenilor?

Realitatea este că, asemenea reclamelor eficiente, scopul principal al pornografiei este să stârnească dorinţe acolo unde nu au existat niciodată. „Pornografia înseamnă profit, atât şi nimic mai mult“, scriu cercetătorii Steven Hill şi Nina Silver. „Iar pe această piaţă cuprinsă de nebunia  câştigului, orice lucru, în special corpul femeilor şi relaţiile sexuale dintre oameni, e considerat o resursă exploatabilă şi utilizabilă.“ Greer compară pornografia cu mâncarea de tip fast-food — de la care nu te poţi abţine —, mâncare ce e lipsită de substanţe nutritive şi conţine chimicale şi aditivi ce îmbunătăţesc gustul. Ea spune în continuare: „«Fast-sexul» comercial este imaginar . . . Publicitatea alimentară promovează produse «imaginare», iar publicitatea pornografică, sexul imaginar“.

Unii medici spun că pornografia poate genera o dependenţă care este mult mai greu de învins decât dependenţa de droguri. În cazul toxicomanilor, tratamentul începe cu o cură de dezintoxicare pentru a îndepărta substanţa din corp. Însă, dependenţa de pornografie, explică Dr. Mary Anne Layden, de la Universitatea din Pennsylvania, „produce imagini ce se întipăresc pentru totdeauna în mintea utilizatorului şi sunt parte integrantă a proceselor chimice de la nivelul creierului“. De aici înţelegem de ce unii oameni îşi pot aminti foarte bine imaginile porno văzute cu ani în urmă. Ea concluzionează: „Este prima «substanţă» care creează dependenţă şi care nu poate fi îndepărtată printr-o cură de dezintoxicare“. Dar înseamnă asta că este imposibil ca persoanele dependente de pornografie să scape de sub influenţa ei? Şi, care sunt, concret, consecinţele grave ale pornografiei?

[Chenarul de la pagina 5]

Informaţii despre pornografia pe Internet

▪ Circa 75% din materialele pornografice de pe Internet provin din Statele Unite, iar aproape 15%, din Europa.

▪ Aproximativ 70 de milioane de oameni vizitează site-uri pornografice săptămânal. Circa 20 de milioane dintre ei sunt din Canada şi din Statele Unite.

▪ Un studiu recent a arătat că, pe parcursul unei singure luni, Germania a fost ţara europeană cu cei mai mulţi utilizatori de pornografie on-line, urmată fiind de Marea Britanie, Franţa, Italia şi Spania.

▪ În Germania, utilizatorii pornografiei pe Internet petrec în medie 70 de minute pe lună vizionând site-uri pornografice.

▪ În rândul europenilor care vizitează site-uri pornografice pe Internet, cei care au peste 50 de ani petrec cel mai mult timp pe site-urile Web pentru adulţi.

▪ Potrivit unei surse, 70% din persoanele care vizitează site-uri pornografice pe Internet accesează aceste site-uri în timpul zilei.

▪ Circa 100 000 de site-uri de pe Internet includ materiale pornografice cu copii.

▪ Aproximativ 80% din pornografia comercială infantilă de pe Internet are ca promotor Japonia.

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

Materialele pornografice sunt mai uşor de procurat în prezent