Pădurile tropicale — Cine le va salva?
Pădurile tropicale — Cine le va salva?
ORICINE doreşte să remedieze problemele care afectează pădurile tropicale trebuie, înainte de toate, să rezolve cauzele. Care sunt acestea? Nu este doar suprapopularea. Regiunile fertile de pe pământ pot furniza cu uşurinţă hrană întregii lumi — chiar dacă numărul de locuitori ar fi şi mai mare.
De fapt, în unele ţări guvernele sunt îngrijorate din cauza supraproducţiei de la ferme, care determină scăderea preţurilor la alimente. Unele guverne îi încurajează pe fermieri să-şi transforme pământurile în locuri de agrement: campinguri, terenuri de golf sau parcuri zoologice.
Atunci de ce se restrânge arealul pădurilor tropicale? Trebuie să privim dincolo de cauzele amintite până acum, să identificăm cauzele mai profunde.
Cauzele fundamentale ale despăduririi
Cu mult timp înainte de explozia demografică din prezent, multe guverne, în dorinţa de a acapara putere şi bogăţii, au jefuit pădurile. De pildă, nevoia de cherestea a Imperiului Britanic în scopul construirii de nave a dus la distrugerea pădurilor britanice de stejar şi apoi a pădurilor de tek din Birmania şi din Thailanda. Acelaşi imperiu a defrişat pădurile din India pentru a furniza combustibil topitoriilor de fier. Alte păduri au fost defrişate pentru a face loc plantaţiilor de arbori de cauciuc, de cafea şi de cacao.
După cel de-al doilea război mondial, ferăstraiele cu lanţ şi buldozerele au făcut posibilă defrişarea pădurilor la scară mai mare. Din ce în ce mai multe păduri fragile au fost exploatate pentru profit.
Marile companii au cumpărat terenuri uriaşe de pământ fertil şi, cu ajutorul echipamentelor mecanizate, au început să defrişeze zone întinse pentru a obţine culturi care să le aducă profit imediat. Lăsaţi fără un loc de muncă, mii de oameni din zonele rurale s-au mutat la oraş. Alţii însă au fost încurajaţi să se mute în pădurile tropicale. Acestor terenuri li se făcea uneori reclamă cu sloganul „pământ fără oameni pentru oameni fără pământ“. Când oamenii şi-au dat seama cât este de greu să cultivi pământul în astfel de locuri, era deja prea târziu — o mare parte din pădure dispăruse.
Vinovată de distrugerea multor păduri a fost şi corupţia din rândul oficialilor. Un act care permite exploatarea forestieră aduce mulţi bani. Se ştie
că pentru bani, unii oficiali necinstiţi au dat autorizaţii pe termen scurt unor companii care jefuiesc pădurea fără a manifesta pic de interes faţă de conservare.Cea mai mare ameninţare pentru flora şi fauna pădurilor nu o constituie însă exploatarea forestieră, ci transformarea pădurilor în terenuri agricole. Dacă pământul este fertil, conversia forestieră poate fi uneori justificată. Dar adesea, oficiali corupţi sau incompetenţi au autorizat defrişarea unor păduri care nu se mai pot reface.
Şi infractorii provoacă daune pădurilor. Tăietorii de lemne doboară în mod ilegal copaci de valoare, chiar din parcuri naţionale. Uneori taie buştenii cu ferăstraie chiar acolo, în pădure — o practică ilegală şi nechibzuită. Oamenii care locuiesc în zona respectivă sunt plătiţi să care lemnul afară din pădure cu bicicleta sau în spate. Apoi, ca să evite punctele de control, camioanele o iau la adăpostul întunericului pe drumuri de munte mai puţin circulate.
Aşadar, despădurirea şi distrugerea florei şi faunei nu sunt neapărat rezultatul suprapopulării. Adesea ele sunt rezultatul administrării iraţionale, al comerţului lacom, al practicilor ilegale şi al corupţiei din guverne. Aşa stând lucrurile, ce speranţă există pentru conservarea extraordinarei diversităţi a vieţii din pădurile tropicale?
Ce speranţă există pentru pădurile tropicale?
„Numai o mică parte din pădurile tropicale de pe pământ este bine administrată“, se spune în cartea The Cutting Edge: Conserving Wildlife in Logged Tropical Forest. Apoi se adaugă: „În prezent, puţine păduri (dacă nu chiar niciuna) sunt administrate cu succes în mod adecvat“. Bineînţeles, managementul raţional este posibil, dar defrişarea pădurilor într-un ritm accelerat rămâne o realitate la nivel mondial.
S-a spus că o excepţie remarcabilă în acest sens este Bolivia, 25% din pădurile ei tropicale având confirmarea inspectorilor că sunt administrate în mod raţional. Însă pe glob cifra poate fi mai mică de 1% — o cifră descurajator de mică! Majoritatea pădurilor tropicale sunt exploatate fără milă. Adevăratele cauze care duc la distrugere sunt egoismul şi lăcomia. Cât de raţional este atunci să sperăm că politicienii şi comercianţii lumii vor stopa această tendinţă şi vor începe să ocrotească nepreţuita moştenire a omenirii?
Cartea Forests of Hope se încheie cu acest deziderat pentru omenire: „Să descopere şi să adopte un mod de viaţă potrivit pentru oamenii de pretutindeni, care nu duce la ruinarea pământului şi a resurselor sale“. Acest obiectiv este nobil — dar este el realist?
Care a fost scopul lui Dumnezeu privitor la pământ şi la oameni? El i-a poruncit primei perechi umane: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“ (Geneza 1:28). Aşadar, Dumnezeu ne permite nouă, oamenilor, să ne folosim de ceea ce a creat. Dar „a stăpâni“ nu ne dă libertatea de a distruge.
Prin urmare, întrebarea care se ridică este: Pot într-adevăr toţi oamenii să adopte un mod de viaţă care „nu duce la ruinarea pământului şi a resurselor sale“? Aceste cuvinte presupun a avea iubire faţă de semeni şi respect faţă de creaţia lui Dumnezeu, lucruri rar întâlnite în zilele noastre. A spera că cei ce se află la conducerea acestei lumi vor adopta şi vor promova un asemenea mod de viaţă înseamnă a spera într-o iluzie.
Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu prezice un timp când pământul va fi plin de oameni care-şi iubesc semenii şi îl iubesc pe Creator. Biblia spune: „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI [lui Iehova, NW], ca fundul mării de apele care-l acoperă“ (Isaia 11:9; Psalmul 37:29; Matei 5:5). Observaţi că poporul lui Dumnezeu nu va mai face „nici un rău“ şi „nici o pagubă“, deoarece a ajuns să-l cunoască şi să-l iubească pe Iehova, Marele Creator. Fără îndoială că un asemenea popor nu va distruge pământul.
Acesta nu este un simplu vis. Chiar acum Iehova îi strânge pe oamenii sinceri şi-i instruieşte. Studiind Cuvântul lui Dumnezeu, milioane de oameni de pe întregul pământ au ajuns să cunoască un mod de viaţă bazat pe iubire plină de sacrificiu faţă de alţii (Ioan 13:34; 1 Ioan 4:21). Această revistă împreună cu însoţitoarea ei, revista Turnul de veghe, sunt publicate pentru a-i ajuta pe oameni să înveţe mai multe despre acest stil de viaţă şi despre cum să-l urmeze. Vă invităm să continuaţi să acumulaţi mai multe cunoştinţe în această privinţă. Nici un alt subiect nu se poate dovedi mai plăcut şi mai folositor!
[Legenda fotografiilor de la pagina 10]
Omul va avea grijă de acest pământ minunat, nu-l va distruge