Lumea în obiectiv

Teama de necunoscuţi

„Peste 80% dintre conducătoarele auto preferă să-şi petreacă noaptea închise în maşina stricată decât să accepte ajutorul unui necunoscut“, se spune în ziarul londonez The Independent. Un sondaj condus de organizaţia Direct Line Rescue asupra a 2 000 de conducători auto a arătat că 83% dintre femei şi 47% dintre bărbaţi refuză ajutorul unor persoane necunoscute dacă li se strică maşina. De asemenea, cei mai mulţi dintre ei nu se opresc să ajute pe cineva rămas cu maşina în pană. În special femeile refuză să ofere ajutor de teamă ca nu cumva o maşină stricată să fie o capcană. Purtătorul de cuvânt Nick Cole a spus: „Ceva nu merge bine în societatea actuală de vreme ce un număr mare de şoferi preferă mai degrabă să stea singuri în maşină o noapte întreagă, decât să treacă prin spaima de a se afla faţă-n faţă cu un necunoscut“.

 Necredincioşii îi conduc pe credincioşi

Femeile-preot din Biserica Anglicană sunt „în general mult mai sceptice decât bărbaţii-preot în privinţa . . . doctrinelor creştine fundamentale“, se spune în ziarul londonez The Times. Un sondaj asupra a circa 2 000 de clerici din Biserica Anglicană a arătat că „opt din zece bărbaţi-preot cred că Isus a murit ca să înlăture păcatele lumii“, însă numai 6 din 10 femei-preot cred în această învăţătură. Şi, în timp ce 7 din 10 bărbaţi cred în învierea lui Isus Cristos, doar 5 din 10 femei au această convingere. Robbie Low, purtător de cuvânt al Cost of Conscience (Preţul conştiinţei), care a autorizat desfăşurarea sondajului, a spus: „Este clar că în cadrul Bisericii Anglicane funcţionează două Biserici: Biserica credincioasă şi Biserica necredincioasă, iar asta este o ruşine. Poziţiile de răspundere sunt, din ce în ce mai mult, ocupate de oameni care cred din ce în ce mai puţin. Este intolerabil ca oamenii credincioşi să fie tot mai mult conduşi de necredincioşi“.

Pesimism în ciuda bogăţiei şi a sănătăţii

În ciuda unui raport care arată că anul 2001 „a fost al treilea an consecutiv în care s-a înregistrat o îmbunătăţire a condiţiilor economice şi sociale“, canadienii sunt încă pesimişti în privinţa viitorului, se spune în The Toronto Star. Cercetătorii de la Consiliul Canadian privind Dezvoltarea Socială au descoperit că „cetăţenii canadieni s-au simţit mai puţin siguri pe plan financiar, mai stresaţi la locul de muncă, mai vulnerabili la infracţiuni şi mai puţin încrezători în ajutorul pe care li l-ar putea da sistemul de asigurări sociale“. Printre factorii de anxietate citaţi se numără şi „salariile care abia ţin pasul cu inflaţia, datoriile personale din ce în ce mai mari, . . . listele lungi de aşteptare pentru unele tratamente medicale, preţurile mereu în creştere ale medicamentelor, înmulţirea accidentelor rutiere soldate cu răniri şi teama exagerată că criminalitatea este în creştere“. Autorii raportului afirmă: „Dacă definim siguranţa ca pe o stare de spirit, atunci ne îndreptăm în direcţia greşită“.

O rată mai scăzută a mortalităţii

În Statele Unite, „îmbunătăţirile din ultimii 40 de ani în serviciile de prim-ajutor au contribuit la scăderea ratei mortalităţii în rândul victimelor unor agresiuni“, se afirmă într-un comunicat al Associated Press. Cercetătorii au descoperit că între 1960 şi 1999, rata mortalităţii în cazurile de agresiune a scăzut cu circa 70% în Statele Unite, cu toate că, în această perioadă de timp au avut loc aproape de şase ori mai multe astfel de infracţiuni. Studiul mai arată că în 1960, 5,6% dintre agresiunile foarte grave au dus la moartea victimei, iar în 1999, doar 1,7% dintre agresiunile săvârşite s-au sfârşit prin decesul victimei. Cercetătorii au atribuit rata scăzută a mortalităţii unor progrese medicale, între care dezvoltarea serviciilor de urgenţă, stabilizarea rapidă a stării victimei şi transportul victimelor rănite, o mai bună instruire a tehnicienilor medicali de la serviciile de urgenţă, mai multe spitale şi centre de urgenţă“, se declară în raport. Profesorul de sociologie Anthony Harris, de la Universitatea Massachusetts din Amherst, a spus: „Persoanele care acum 20 de ani ar fi sfârşit într-o morgă, în prezent sunt pur şi simplu tratate şi externate din spital, cel mai adesea în doar câteva zile“.

Telecomanda şi efectul de seră

Australia are cea mai ridicată emisie de gaze care produc efectul de seră, pe cap de locuitor, se spune în The Sydney Morning Herald. O cauză principală a acestei probleme este „pasiunea australienilor pentru telecomenzi“. Dar ce legătură există între telecomandă şi gazele care produc efectul de seră? Pentru a fi activate prin telecomandă, televizoarele, aparatele-video şi alte aparate electrice trebuie să fie lăsate în poziţia stand by. Astfel, aparatele sunt rareori închise de tot. Drept rezultat, centralele electrice eliberează în atmosferă, în fiecare an, 5 milioane de tone de dioxid de carbon. Cu alte cuvinte, în Australia, energia necesară menţinerii aparatelor electrice în stand by este echivalentă cu cantitatea de gaze care produc efectul de seră eliberate de un milion de maşini. Comentând asupra costului pe care-l suportă consumatorii de pe coasta australiană, ziarul a spus: „În 2000, energia utilizată de aparatele electrice lăsate pe stand by reprezenta 11,6% din curentul electric folosit de familii — un plus de 500 milioane $“.

„Secolul titanului?“

Titanul este un metal uşor, dur, foarte rezistent la coroziune, care a fost pentru prima dată purificat de către oamenii de ştiinţă în 1910. Datorită rezistenţei lui, titanul este foarte potrivit în construcţiile de aeronave şi în domeniul medical. Implantat în corpul omenesc, rareori cauzează inflamaţii, de aceea poate fi folosit la realizarea oaselor artificiale. Un reprezentant al Societăţii Japoneze a Titanului a spus: „Deoarece titanul este rezistent la coroziune aproape în toate cazurile, rareori e nevoie de lucrări de întreţinere la produsele din titan; în plus, el nu este un metal de care să te dispensezi doar după o singură folosire. Din punct de vedere ecologic, titanul va fi cel mai căutat metal al secolului al XXI-lea“. Principalul inconvenient este preţul lui: costă de zece ori mai mult decât inoxul. Însă, având în vedere că titanul este din ce în ce mai mult folosit, se aşteaptă ca preţul lui să scadă. Potrivit ziarului Daily Yomiuri, publicat în Japonia, „de-a lungul anilor preferinţele în materie de metale au variat: de la cupru la oţel şi de la oţel la aluminiu. Se pare că secolul al XXI-lea va fi secolul titanului“.

O pregătire insuficientă pentru căsătorie

Ziarul new yorkez Daily news declară că peste 40% dintre cuplurile care trăiesc împreună înainte de căsătorie divorţează înainte de a împlini zece ani de căsnicie. Statisticile realizate de National Center for Health Statistics arată şi ele că perechile care coabitează înainte de căsătorie şi rămân căsătorite mai mult de zece ani sunt de două ori mai predispuse să ajungă, în final, la un divorţ. Matthew Bramlett, coordonatorul lucrării spune: „În plus, doi oameni care se gândesc să fie împreună, dar nu consideră că este corect să coabiteze, reprezintă tipul de persoane care, probabil, nu vor ajunge la divorţ“. Mai mult decât atât, persoanele care trăiesc împreună înainte de a se căsători „sunt mai puţin dispuse să îndure suferinţa pe care o implică rezolvarea problemelor inerente unei căsnicii“, declară consilierul pe probleme familiale, Alice Stephens.

În căutarea unei biserici

„Se spunea că metodistul, metodist rămâne. Dar nu mai este aşa“, se afirmă în The Sacramento Bee. Potrivit lui Dexter McNamara, director al Interfaith Service Bureau (Biroul de Servicii Interconfesionale) din Sacramento, „ataşamentul faţă de o anumită religie este mai puţin important pentru oamenii zilelor noastre . . . Oamenii sunt mult mai dispuşi să meargă la diferite biserici“. Când caută o religie, credincioşii iau în calcul muzica, modul de închinare, durata serviciului religios, programele pentru tineri, numărul persoanelor din congregaţie şi distanţa de casă. „E un adevărat supermarket“, spune Allan Carlson, director al Howard Center on Family, Religion and Society (Centrul Howard pentru Familie, Religie şi Societate). „În 1950, 85% dintre adulţi aveau aceeaşi religie ca părinţii lor“, astăzi însă „ei au mai multe posibilităţi de alegere“.