Misterul din  Cahokia

CE NUME vă vin în minte când vă gândiţi la oraşele istorice? Roma, Londra, Paris? Sau poate Cahokia? Cahokia?, probabil că vă veţi întreba. Da, Cahokia, situată în Illinois, la 13 km est de St. Louis (Missouri, S.U.A.). * Timp de 500 de ani, acest oraş mare, dezvoltat şi construit pe baza unui plan bine gândit a fost una dintre cele mai remarcabile aşezări amerindiene. În perioada lui de glorie, în jurul anului 1150 e.n., oraşul Cahokia era chiar mai mare decât Londra sau Roma acelor vremi.

Potrivit unei surse, Cahokia se întindea pe o suprafaţă de peste 13 km², „fiind, fără îndoială, cel mai mare centru urban preistoric din nordul Mexicului“ (Encyclopedia of North American Indians). În plus, pe toată lungimea văii fluviului Mississippi se găsesc vestigiile unor tumuli, mărturii tăcute ale unei civilizaţii înfloritoare demult apuse. De fapt, chiar St. Louis a fost supranumit Oraşul Movilelor înainte ca expansiunea populaţiei să fi îngropat sau să fi şters de pe faţa pământului cele 26 de movile de pe teritoriul lui.

Un sit istoric protejat

Unii amerindieni consideră că multe triburi indiene se trag din Cahokia. În cartea The Native Americans se afirmă că „indienii chickasaw, seminole şi choctaw sunt descendenţii constructorilor de movile care populau valea fluviului Mississippi“. Într-o altă lucrare se spune că şi indienii creek, cherokee, natchez şi alţii sunt urmaşii localnicilor de pe Mississippi.

La început, în Cahokia existau 120 de tumuli, sau movile de pământ. Însă acum, după mulţi ani de agricultură şi expansiune urbană, mai sunt doar 80. Dintre aceştia, 68 aparţin unui sit care ocupă o suprafaţă de 890 de hectare.

Din 1925, Cahokia este ocrotită de lege devenind Situl Istoric al Statului Illinois, iar în 1982 UNESCO a inclus situl cu movilele din Cahokia în patrimoniul mondial, datorită contribuţiei importante pe care o aduce acesta la elucidarea istoriei de început a Americii de Nord.

De ce a fost construită aici?

Încă din anul 700 e.n., regiunea din jurul Cahokiei era locuită de indienii aparţinând perioadei târzii a culturii Woodland. Totuşi, tumulii nu au fost construiţi decât după aproximativ 200 de ani. Dar de ce a fost Cahokia ridicată în acest loc? Din aceleaşi motive pentru care a fost construit şi oraşul St. Louis în apropiere. Situl se află la confluenţa a trei mari artere hidrografice: Mississippi, Missouri şi Illinois, pe fertila câmpie inundabilă numită de geologi American Bottom.

Râurile şi afluenţii lor mişunau de peşti şi de păsări migratoare. Pădurile din jur asigurau nu numai cherestea, ci şi vânat. Animalul cel mai căutat, reprezentând principala sursă de carne, era cerbul cu coada albă. Alte resurse naturale precum bazaltul, ocrul roşu, galena şi granitul se extrăgeau din Podişul Ozark, situat în apropiere. De asemenea, în preriile din jur se găseau plante înalte ce puteau fi folosite la construirea de locuinţe şi de alte clădiri pentru o populaţie ce depăşea 20 000 de oameni. Pe câmpia inundabilă existau bogate culturi de porumb, amarant, dovleac, dovlecel şi floarea-soarelui. Cahokienii strângeau şi nuci de pecan, nuci de caria, mure şi prune sălbatice. Mai mult decât atât, cursurile de apă le permiteau să practice intensiv negoţul în toate direcţiile. În Cahokia s-au descoperit scoici din golful Mexic, cupru din zona Marilor Lacuri din America şi mică din Munţii Apalaşi.

Viaţa şi credinţele cahokienilor

În centrul pentru vizitatori din cadrul sitului există nişte exponate în mărime naturală reprezentând activităţi cotidiene specifice Cahokiei, precum jupuirea unui cerb şi măcinarea porumbului. Arta cultivării porumbului şi accesul liber la alte resurse naturale au constituit fundamentul civilizaţiei cahokiene.

Un arheolog a numit aşezarea „Ierusalimul Americii de Nord“, întrucât religia pare să-şi fi pus amprenta pe fiecare aspect al societăţii. Potrivit altei surse, „în perioada de glorie (1000–1150 e.n.), Cahokia a cunoscut un regim de guvernare teocratică“. Obiectele artizanale descoperite aici dezvăluie că, în concepţia  cahokienilor, religia şi societatea erau inseparabile. În cartea Cahokia — City of the Sun se spune că „universul lor era guvernat de forţe antitetice: întunericul şi lumina, ordinea şi anarhia, binele care era răsplătit şi răul care era pedepsit“.

Întrucât cahokienii credeau în viaţa de apoi, morţii, îndeosebi cei care fuseseră persoane de vază, erau înmormântaţi cu onoruri şi adesea cu mult fast. Unele movile au fost ridicate în scop funerar şi s-ar putea să fi jucat un rol asemănător cu cel al piramidelor faraonilor.

Un tur al movilelor

Să observăm mai îndeaproape aceşti tumuli, sau movile. Deşi au dimensiuni şi forme diferite, toţi sunt din pământ. Cahokienii au transportat materia primă în coşuri până la locul construcţiei. Se presupune că, în total, s-au adus în acest fel 1,5 milioane de metri cubi de pământ!

Există trei tipuri de movile: movile cu creastă rectilinie, care s-ar putea să fi slujit drept repere, deşi unele sunt morminte, movile conice, care se pare că au fost şi ele locuri de înmormântare, şi movile-platformă, a căror înălţime variază  de la doar câţiva metri la 30 de metri, şi pe care se construiau edificii. Pe multe dintre movilele-platformă se aflau temple, clădiri ale consiliului sau locuinţe pentru cei din elită.

Primul nostru obiectiv turistic este Movila 72, construită pe trei movile funerare mai mici. Ea are o lungime de 43 m, o lăţime de 22 m şi o înălţime de circa 2 m. Deşi nu este la fel de mare ca şi celelalte movile, în ea a fost ascuns un număr incredibil de obiecte artizanale valoroase, care au furnizat multe informaţii despre Cahokia. În interior se afla mormântul unui bărbat ce pare să fi fost un conducător de seamă, judecând după cele aproape 20 000 de coliere de perle găsite sub trupul neînsufleţit, perle aduse de pe coasta golfului Mexic. În mormânt s-au descoperit şi multe ofrande, printre care 800 de vârfuri de săgeţi, 15 pietricele concave folosite în unele jocuri indiene, un morman de mică şi un sul de cupru. Pe lângă  toate acestea, aici fuseseră înmormântate încă aproximativ 300 de persoane, majoritatea femei tinere, probabil sacrificate.

Movila călugărilor — Ce o distinge de celelalte?

Străbătând piaţa centrală din Cahokia, ne îndreptăm acum spre Movila călugărilor. Denumirea acestei movile vine de la călugării trapişti, care au locuit în apropiere la începutul secolului al XIX-lea şi au cultivat o grădină pe ea. Este cea mai mare movilă din Cahokia şi are forma unei piramide trunchiate, cu patru terase situate la nivele diferite. A fost construită în 14 etape. Se presupune că ridicarea movilei a avut loc între anii 900 şi 1200 e.n. La bază, movila ocupă o suprafaţă de peste 6 hectare, „mai mare decât oricare dintre piramidele din Egipt sau Mexic“. Ea are o înălţime de 30 m şi o lungime de peste 300 m, fiind cea mai mare structură de pământ din perioada precolumbiană situată în emisfera vestică. Pe latura sudică a Movilei călugărilor se află o rampă lungă ce duce la terasele plate. În urma săpăturilor s-a descoperit că odinioară aici fuseseră nişte scări.

Nici unui om de rând nu i se permitea să urce pe aceste scări. În vârful movilei se afla un edificiu impozant, locuinţa conducătorului Cahokiei, o căpetenie numită Marele Soare. „Aici, căpetenia şi preoţii lui oficiau ritualurile religioase şi se ocupau de treburile administrative, supravegheau domeniul şi întâmpinau emisarii din regiunile dimprejur“, se afirmă în lucrarea Cahokia — City of the Sun. Din acest loc înalt, căpetenia putea supraveghea diversele structuri comunale de jos, precum clădirile consiliului, grânarele, depozitele de alimente, saunele, osuarele şi locuinţele cetăţenilor.

De asemenea, el putea ţine sub observaţie palisada ce împrejmuia oraşul, precum şi numeroasele ei turnuri de veghe. Palisada, lungă de aproximativ 3 km, a fost reconstruită de trei ori, la fiecare reconstrucţie doborându-se aproximativ 20 000 de copaci. Unii arheologi sunt de părere că era un fel de barieră socială. Însă, după toate probabilităţile, fusese construită şi ca mijloc de apărare. Totuşi, identitatea duşmanilor cahokienilor rămâne încă un mister.

Ce s-a întâmplat cu cahokienii?

Mai există un mister. În 1500 e.n., în Cahokia nu mai trăia nimeni. Ce se întâmplase? Există multe ipoteze. Dovezile scoase la iveală până în momentul de faţă nu susţin ipoteza vreunei epidemii, a vreunei invazii sau a vreunui dezastru natural. Se presupune că a existat un complex de factori: modificările climaterice şi defrişările, seceta, foametea şi răscoalele.

Potrivit opiniei unor oameni de ştiinţă, asupra Cahokiei s-au abătut aceleaşi nenorociri ce terorizează şi azi oraşele moderne: poluarea, suprapopularea, îndepărtarea necorespunzătoare a deşeurilor şi chiar conflictele civile. Însă neavându-i pe cahokieni ca să ne vorbească despre modul lor de viaţă, rămân multe mistere neelucidate.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 14, 15]

ORIGINILE CAHOKIEI

S-au emis multe teorii pe tema originii civilizaţiei cahokiene, iar specialiştii nu au ajuns încă la o concluzie unanimă cu privire la acest subiect. Francis Jennings, director onorific al Centrului de Istorie a Amerindienilor de pe lângă Biblioteca Newberry, susţine că primii colonişti din Mezoamerica au aclimatizat porumbul şi au influenţat arhitectura în valea fluviului Mississippi. Iată ce scrie el: „Se pare că supremaţia comercială pe care şi-au câştigat-o coloniştii asupra triburilor indigene din valea Mississippi luase proporţii imperiale. Ei au adus din Mezoamerica practica de a construi piramide trunchiate şi de a ridica temple şi structuri administrative pe platformele acestora“.

Totuşi, Jennings recunoaşte că rămân deocamdată multe lucruri neelucidate. „Arheologii nu au stabilit încă dacă populaţia văii Mississippi era sau nu alcătuită din colonişti veniţi din Mexic şi nu au reuşit să dea o explicaţie plauzibilă“.

În cartea sa Ancient Pioneers — The First Americans, George E. Stuart afirmă: „Pentru mulţi arheologi şi istorici de artă, movilele-platformă, aranjate cu grijă în jurul unor pieţe“, şi unele vase de ceramică „demonstrează cu claritate influenţa, probabil indirectă, a Mezoamericii, aşa cum, de altfel, o demonstrează şi soiurile de porumb şi fasole descoperite în situri“. Din cuvintele sale transpare însă îndoiala: „În sud-est nu s-a găsit nici măcar un singur obiect de provenienţă evident mezoamericană“. Prin urmare, misterul încă n-a fost elucidat: De cine au fost influenţaţi locuitorii Cahokiei? Oare de coloniştii veniţi din Mezoamerica? Poate că timpul şi arheologia ne vor răspunde într-o bună zi la această întrebare.

[Legenda fotografiilor]

Vârfuri de săgeţi şi pietre din Movila 72

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CENTRUL ASTRONOMIC DIN CAHOKIA

O altă caracteristică a Cahokiei o constituie seria de „cercuri perfecte pe care erau dispuşi, la distanţe egale, nişte stâlpi masivi. Aceştia se înălţau cândva pe platforme“ (revista National Geographic, decembrie 1972). Aceste cercuri au fost numite woodhenges, datorită asemănării lor cu străvechiul calendar solar de piatră Stonehenge, din Anglia.

Un astfel de woodhenge a fost restaurat. El are forma unui cerc cu un diametru de 125 m, format din 48 de trunchiuri de ienupăr de Virginia. Unii cred că slujea drept observator solar. Stâlpii sunt „dispuşi cu ajutorul gradaţiilor rozei vânturilor, fiind aranjaţi în aşa fel încât un al patruzeci şi nouălea stâlp, situat în afara cercului, îi permitea unui observator din interior să vadă răsăritul soarelui la echinocţiile şi solstiţiile din anul 1000 e.n.“.

Arheologii au reuşit să stabilească rolul a doar trei stâlpi. Unul marchează echinocţiile, prima zi de primăvară şi, respectiv, de toamnă, zile în care soarele răsare în acelaşi loc. Celelalte două marchează primul răsărit de soare al solstiţiului de iarnă şi al solstiţiului de vară. Rolul celorlalţi stâlpi rămâne în continuare învăluit în mister.

[Legenda fotografiei]

Woodhenge

[Provenienţa fotografiei]

Movilele din Cahokia Situl Istoric al Statului Illinois

[Legenda ilustraţiilor]

Salutul soarelui care răsare

O piaţă din Cahokia

Activităţi desfăşurate de comunitate

[Provenienţa ilustraţiilor]

Cele trei picturi de la mijloc: Cahokia Mounds State Historic Site/Michael Hampshire

[Legenda ilustraţiei]

Reprezentare artistică a Cahokiei din jurul anului 1200 e.n. În perioada de glorie, oraşul avea aproximativ 20 000 de locuitori

1. Movila călugărilor

2. Piaţa centrală

3. Movilele gemene

4. Palisadă

[Provenienţa ilustraţiilor]

Cahokia Mounds State Historic Site/William R. Iseminger

[Hărţile de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Zonă mărită

Râul Illinois

Fluviul Mississippi

Fluviul Missouri

St. Louis

Movilele din Cahokia

[Provenienţa]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Tableta Omului-Pasăre din Cahokia

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Movilă cu creastă rectilinie

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Movilă conică

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Movilă-platformă

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Centrul pentru vizitatori al sitului din Cahokia

Movila călugărilor

[Provenienţa fotografiilor]

Imaginile de sus şi de jos: Cahokia Mounds State Historic Site

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]

Toate fotografiile: Cahokia Mounds State Historic Site