O recoltă cu aripi

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN COSTA RICA

RECOLTĂ cu aripi? Da, aţi citit corect, recolta acestui fermier are aripi. Bineînţeles, orice fermier bun ştie că scopul muncii lui este obţinerea unei recolte bogate şi sănătoase. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul acestui crescător: el are grijă să împiedice invazia prădătorilor nepoftiţi, cum ar fi insecte, păianjeni şi păsări. În perioada recoltatului, munca lui se intensifică, întrucât el se străduieşte să nu piardă acest bun de preţ pe care-l hrăneşte cu multă meticulozitate în timpul sezonului. Dacă are succes, recolta lui — cele mai viu colorate aripi din lume — va fi transportată la sute de kilometri. Ce fel de recoltă este aceasta? Aţi ghicit foarte bine: e o recoltă de fluturi.

Creşterea fluturilor este o ocupaţie extrem de importantă. Ea reprezintă o modalitate ingenioasă şi ecologică de conservare a diverse specii de fluturi. Probabil că vă vin în minte o mulţime de întrebări. De pildă, ce e o crescătorie de fluturi? Ce se face acolo? La ce foloseşte o astfel de crescătorie? Înainte de a răspunde la întrebări, haideţi să vedem cum a apărut această ocupaţie.

Totul a început în China

Secole la rând, chinezii s-au ocupat cu creşterea fluturilor-de-noapte îndeosebi pentru industria mătăsii. Totuşi, cererea de crescătorii de fluturi a apărut doar de curând. În anii ’70 ai secolului trecut, pe insula Guernsey, situată în largul coastei Angliei, s-a deschis o expoziţie de fluturi vii.

Fundaţia Guernsey a avut excelenta idee de a crea o pădure tropicală plină de fluturi, ale căror culori şi forme să-i dea viaţă. Aceasta, bineînţeles, impunea transportarea de fluturi de la tropice. Dar cum să transporţi cu vaporul fluturi tropicali (durata de viaţă a unor specii fiind de numai două-trei săptămâni) fără să moară în drum spre o destinaţie aflată la mii de kilometri de locurile natale? Astfel a apărut necesitatea de a creşte fluturi în interes comercial.

Ce e o crescătorie de fluturi

Minunata ocazie de a vedea cu propriii ochi cum se cresc fluturii într-o crescătorie este o experienţă fără egal. Ce poate fi mai frumos decât să vezi de aproape un caleidoscop de mii de aripi viu colorate. Câţiva corespondenţi ai revistei Treziţi-vă! au vizitat cea mai mare crescătorie  şi întreprindere exportatoare de acest fel din America Centrală, Crescătoria de Fluturi din Costa Rica. În afară de faptul că exportă nimfe (coconi, sau crisalide), crescătoria organizează cursuri pentru cei care vor să ştie mai multe despre ciclul vieţii şi biologia fluturilor.

Când intraţi în grădina de fluturi închisă cu o plasă, veţi fi imediat vrăjiţi de sutele de fluturi care zboară în jurul vostru îmbrăcaţi în culori strălucitoare, unii urcând şi coborând bătând din aripioare, iar alţii plutind graţios. Aceste vietăţi strălucitoare şi multicolore par să vă ignore prezenţa, desfăşurându-şi nestingherite programul zilnic de hrănire, împerechere şi depunere a ouălor. Cum să nu fii impresionat? Văzând şi mirosind plantele ce le servesc fluturilor drept gazdă — flori sălbatice indigene şi banani —, înţelegeţi imediat că ele le oferă fluturilor atât hrană, cât şi adăpost.

Grădina complet închisă ţine minusculele ouă departe de prădători. În mediul lor natural, rata supravieţuirii de la stadiul de ou la cel de adult este de numai 2% din totalul ouălor depuse, dar în adăposturi, cum este şi Crescătoria de Fluturi din Costa Rica, rata e de 90%.

Plantele cu tulpini drepte sunt esenţiale pentru împerecherea şi dezvoltarea corespunzătoare a fluturilor. De aceea, grădina e plină de plante, unde femelele îşi depun ouăle, iar larvele se hrănesc. Nectarul florilor serveşte drept hrană pentru fluturii adulţi. Fiecare specie de fluturi depune ouă numai pe un anumit tip de plantă, iar larvele, la rândul lor, se hrănesc numai pe acea plantă. Aşadar, este foarte important ca în crescătorie să existe plante-gazdă din abundenţă.

O femelă va depune peste 100 de ouă odată. Ele sunt asemenea unor picături de apă mici cât punctul de la sfârşitul acestei propoziţii. În afară de faptul că depune ouă numai pe planta-gazdă, fiecare specie de fluturi îşi depune ouăle numai într-un anumit loc de pe plantă. Astfel, crescătorul de fluturi găseşte uşor ouăle, apoi le ia şi le depozitează. El verifică în fiecare zi plantele-gazdă pentru a vedea dacă au fost depuse ouă şi totodată verifică ouăle pentru a vedea dacă din ele au ieşit sau nu larve. După ce ies din ouă, larvele înfometate încep să mănânce coaja ouălor. La această crescătorie de fluturi, ele sunt apoi aşezate pe plante-gazdă puse în ghivece şi băgate în nişte colivii. Este foarte important ca, pe parcursul ciclului vieţii larvelor, coliviile să fie menţinute curate. Dacă se neglijează acest lucru, pot apărea boli letale pentru fluturi.

După cel de-al treilea stadiu (intervalul dintre două năpârliri), larvele nu fac altceva decât să mănânce întruna. Se spune că, dacă un bebeluş de trei kilograme ar lua în greutate în ritmul unei larve, după două săptămâni el ar avea opt tone!

În cel de-al cincilea şi ultim stadiu, larva este de obicei prinsă de o ramură sau de tavanul coliviei. Ea se luptă cu abilitate să-şi lase pielea, sub care se află într-un tegument tare ceea ce e cunoscut sub numele de pupă, sau crisalidă. Acum fermierul trebuie să fie pregătit şi eficient.

Este necesar ca nimfele să fie strânse zilnic, întrucât aceasta este singura modalitate de a stabili vârsta lor. Pupele — între 40 şi 100 — sunt puse cu grijă între nişte straturi de vată şi băgate în cutii de carton.  Crescătorii şi exportatorii au la dispoziţie doar aproximativ zece zile pentru a trimite pupele la distribuitor. Acesta, la rândul lui, le plasează clienţilor, de obicei o casă de fluturi sau o instituţie asemănătoare. Dacă livrarea nu se efectuează în intervalul respectiv, fluturii vor ieşi în timpul călătoriei şi vor muri. Dacă totul decurge bine, fluturii vor ieşi din crisalidele lor la o distanţă de mii de kilometri de casă, fără să-şi dea seama că au schimbat domiciliul. Crescătoria de fluturi trimite lunar între 4 000 şi 6 000 de nimfe unor instituţii din întreaga lume.

În prezent, în întreaga lume se înfiinţează tot mai multe crescătorii de fluturi. Astfel de crescătorii există deja în El Salvador, Filipine, Kenya, Madagascar, Malaysia, Statele Unite, Taiwan, Thailanda şi, bineînţeles, Costa Rica. De asemenea, numărul caselor de fluturi continuă să crească cu fiecare an ce trece, dându-le oamenilor din multe părţi ale lumii posibilitatea să admire aceste creaturi minunate.

Fără îndoială, creşterea şi strângerea acestei recolte cu aripi va continua să joace un rol important din punct de vedere ecologic în conservarea speciilor rare de fluturi. Totodată, comerţul cu fluturi îi ajută pe oameni să înţeleagă mai bine cât de fragil este echilibrul resurselor terestre.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Crescătorii folosesc plase pentru a ocroti ouăle şi larvele (1). Nimfele, asemenea celei prezentate aici (2), sunt puse în cutii şi livrate în întreaga lume (3)

[Provenienţa fotografiilor]

Stânga, sus: Fluturele monarh şi pupe ale acestui fluture: Butterfly House, Mittagong, Australia; Stânga, mijloc: Fluture şi fluturi pe frunze: Prin amabilitatea Buckfast Butterfly Farm

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 16, 17]

K. Schafer/Audiovise