Globalizarea — speranţe şi temeri
Globalizarea — speranţe şi temeri
„Globalizarea constituie cel mai important eveniment economic al epocii noastre. . . . În prezent, acest fenomen oferă posibilităţi fără precedent la milioane de oameni de pe întregul glob.“ — MARTIN WOLF, AUTOR DE RUBRICI FINANCIARE.
„Noi, cetăţenii planetei, alcătuim o mare familie. Noua eră ne pune în faţă noi încercări şi noi probleme globale, cum ar fi catastrofe ecologice, epuizarea resurselor naturale, conflicte sângeroase şi sărăcie.“ — EDUARD ŞEVARDNADZE, PREŞEDINTELE GEORGIEI.
CONFERINŢA la vârf a Organizaţiei Mondiale a Comerţului ţinută la Seattle (SUA) în decembrie 1999 a fost întreruptă de o manifestaţie violentă. Pentru a restabili ordinea publică, poliţia a recurs la gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc şi spray paralizant. În cele din urmă, au fost arestaţi sute de protestatari.
Dar de ce a avut loc această manifestaţie de la Seattle? Am putea aminti o întreagă listă de îngrijorări legate de nesiguranţa locurilor de muncă, de mediu şi de nedreptatea socială. Cu alte cuvinte, am putea spune că manifestanţii se temeau de globalizare — de efectele ei asupra oamenilor şi a planetei.
Temerile lor n-au dispărut. Din 1999 încoace, demonstraţiile antiglobalizare au devenit tot mai ample şi mai violente. Uneori, conducătorii lumii din prezent fac tot posibilul să ţină summit-urile în locuri izolate, unde protestatarii să nu aibă acces ca să întrerupă desfăşurarea lor.
Bineînţeles, nu toţi văd globalizarea ca pe o ameninţare. Deşi unii condamnă acest proces considerându-l rădăcina tuturor relelor din lume, alţii îl aclamă drept panaceu pentru majoritatea problemelor omenirii. Este adevărat că nesfârşitele polemici legate de globalizare le-ar putea părea nesemnificative multor oameni, majoritatea dintre ei având doar o vagă idee despre ce înseamnă aceasta. Însă, indiferent care ar fi punctul vostru de vedere, globalizarea a avut deja un impact asupra voastră, impact care, probabil, în viitor va fi chiar mai mare.
Ce este de fapt globalizarea?
„Globalizarea“ este termenul folosit de unii pentru a descrie crescânda interdependenţă mondială dintre oameni, dar şi dintre state. Procesul a fost accelerat în mod considerabil în ultimul deceniu, în mare parte de uriaşele progrese înregistrate în tehnologie. (Vezi chenarul de la pagina 5.) În această perioadă, cele două blocuri aflate în conflict în aşa-numitul război rece practic au dispărut, barierele comerciale au fost desfiinţate, principalele pieţe financiare ale lumii s-au unit, iar călătoriile au devenit mai ieftine şi mai accesibile.
Această integrare mondială crescândă a avut o serie de consecinţe pe plan economic, politic, cultural şi ecologic. Din nefericire, despre unele dintre ele se poate spune că au fost negative. În publicaţia Human Development Report 1999, editată de Naţiunile Unite, se dă următoarea
explicaţie: „Viaţa oamenilor de pe întregul glob este legată mai strâns, mai mult şi mai direct ca oricând. Acest lucru deschide multe posibilităţi ce se dovedesc a fi în folosul sau în detrimentul lor“. Ca multe alte realizări ale oamenilor, globalizarea are şi părţi bune, şi părţi rele.Speranţe pentru o lume mai prosperă
Globalizarea „a îmbogăţit lumea pe plan ştiinţific şi cultural, iar multor oameni le-a adus foloase şi pe plan economic“, a declarat Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru Economie. În aceeaşi ordine de idei, Human Development Report 1999 precizează că globalizarea „oferă mari şanse ca în secolul al XXI-lea să se elimine sărăcia“. Motivul acestui optimism este chiar unul dintre efectele globalizării, şi anume creşterea spectaculoasă a bunăstării. O familie de nivel mediu din lume câştigă în prezent de trei ori mai mult decât câştiga cu 50 de ani în urmă. *
Unii analişti întrevăd un alt avantaj al integrării economice. Ei consideră că ţările se vor reţine şi mai mult decât până acum să pornească un război. În cartea sa The Lexus and the Olive Tree, Thomas L. Friedman afirmă că globalizarea „oferă mai multe motive de a nu se ajunge la război şi creşte în mai multe privinţe costurile unui conflict armat. Acest fenomen este fără precedent în istoria contemporană“.
Mai multe contacte între oameni sporesc şansele unei mai mari solidarităţi globale. Unele organizaţii care militează pentru drepturile omului au exploatat resursele Internetului, reuşind să-şi promoveze cauza pentru care luptă. De exemplu, tratatul internaţional privind interzicerea amplasării minelor antipersonal semnat în 1997 a fost încheiat şi datorită folosirii poştei electronice, prin care au fost mobilizate mai multe grupuri de interese din întreaga lume. Această abordare a membrilor de rând ai unor organizaţii a fost aclamată drept „o nouă metodă de desfăşurare a diplomaţiei internaţionale, prin care guvernele şi societatea civilă conlucrează strâns în vederea soluţionării unei crize umanitare globale“.
Dar, în pofida acestor rezultate bune, mulţi oameni continuă să se teamă că foloasele globalizării sunt cu mult depăşite de consecinţele ei negative.
Temeri că lumea se va diviza şi mai mult
Probabil că îngrijorarea cea mai mare pe care a generat-o globalizarea este legată de adâncirea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci. Deşi bunăstarea globală a crescut fără doar şi poate, bogăţiile au ajuns în mai puţine ţări şi în mai puţine mâini. Capitalul net al primilor 200 dintre cei mai bogaţi oameni de pe glob depăşeşte în prezent totalul veniturilor a 40% din locuitorii planetei, adică a aproximativ 2,4 miliarde de oameni. Şi, chiar dacă salariile continuă să crească în ţările bogate, în 80 de ţări sărace s-a înregistrat, de fapt, o scădere a venitului mediu în ultimii 10 ani.
Alt motiv de îngrijorare este legat de mediu. Globalizarea economiei a fost stimulată de o piaţă preocupată mai mult de profituri decât de protecţia planetei noastre. Agus Purnomo, preşedintele Fondului Mondial pentru Natura Sălbatică, din Indonezia, a explicat în ce constă problema: „Ne aflăm într-o permanentă competiţie pentru
dezvoltare. . . . Mi-e teamă că, în 10 ani, când vom ajunge cu toţii să ne dăm seama de importanţa mediului, nu vom mai avea ce proteja“.Oamenii se tem şi pentru locurile lor de muncă. Atât locul de muncă, cât şi venitul sunt tot mai nesigure, întrucât fuzionările globale şi concurenţa acerbă obligă companiile să-şi retehnologizeze întreprinderile. Pentru o companie preocupată să-şi mărească profiturile este cât se poate de normal să angajeze şi să concedieze muncitori în funcţie de cerinţele curente ale pieţei, însă acest lucru creează mari necazuri şi probleme în viaţa oamenilor.
Globalizarea pieţelor financiare a adus cu sine un alt factor destabilizator. Investitorii străini pot investi mari sume de bani în ţările în curs de dezvoltare. Însă, când situaţia economică a acestor ţări se înrăutăţeşte, ei îşi retrag brusc banii de aici. Aceste retrageri masive de capital pot genera în multe ţări crize economice. Criza monetară din estul Asiei înregistrată în 1998 a afectat 13 milioane de oameni, care şi-au pierdut locul de muncă. În Indonezia, chiar şi muncitorii care nu au fost daţi afară au avut de suferit, întrucât salariul lor real s-a înjumătăţit.
Aşadar, este lesne de înţeles de ce globalizarea generează temeri, dar şi speranţe. Aveţi vreun motiv să fiţi îngrijoraţi în legătură cu globalizarea? Sau vă puteţi aştepta să vă facă viaţa mai prosperă? Ne oferă oare globalizarea motive să fim optimişti în privinţa viitorului? În articolul care urmează vom analiza aceste întrebări.
[Notă de subsol]
^ par. 12 Mediile, mai ales cele calculate la nivel mondial, s-ar putea să nu reflecte însă realitatea. În multe ţări, familiile nu au beneficiat de nici o creştere a veniturilor în ultimii 50 de ani, în timp ce salariile altor familii au crescut de mai multe ori în această perioadă.
[Text generic pe pagina 3]
Capitalul net al primilor 200 dintre cei mai bogaţi oameni de pe glob depăşeşte totalul veniturilor a 40% dintre locuitorii planetei
[Chenarul/Fotografiile de la pagina 5]
TEHNOLOGIA CARE FACE POSIBILĂ GLOBALIZAREA
În ultimul deceniu, tehnologia a revoluţionat domeniul comunicaţiilor. Accesul la oameni şi la informaţie — practic în orice loc de pe glob — a devenit mai rapid, mai ieftin şi mai facil.
TELEVIZORUL Majoritatea oamenilor de pe glob au acum acces la un televizor, chiar dacă nu este al lor personal. În 1995, în lume existau 235 de televizoare la 1 000 de oameni, aproape dublu faţă de anul 1980. Dispunând doar de o mică antenă parabolică, oamenii care trăiesc în zone izolate pot vedea emisiuni ce se difuzează în întreaga lume. „Azi, nici o ţară nu se mai poate izola de tot ce înseamnă mass-media globală“, a explicat Francis Fukuyama, profesor de economie politică.
INTERNETUL În fiecare săptămână, aproape 300 000 de noi utilizatori se conectează la Internet. În 1999 s-a estimat că până în anul 2001 urma să se conecteze la reţea 700 de milioane de persoane. „Rezultatul este că niciodată până acum n-au existat atât de mulţi oameni care să aibă posibilitatea să afle lucruri noi despre viaţa atâtor oameni şi despre atâtea produse şi idei“, a declarat scriitorul Thomas L. Friedman.
TELEFONUL Cablurile din fibre optice şi reţelele de sateliţi au redus considerabil costul convorbirilor telefonice. Costul unei convorbiri de trei minute între New York şi Londra a scăzut de la 245 de dolari, cât era în 1930, la 35 de cenţi, în 1999. Reţelele fără fir au făcut din telefonul mobil un lucru la fel de obişnuit ca şi calculatorul. Se estimează că până la sfârşitul anului 2002 vor ajunge să utilizeze telefonul mobil un miliard de oameni, iar mulţi dintre aceştia vor putea folosi telefonul pentru a accesa Internetul.
MICROCIPUL Toate resursele menţionate mai înainte, care sunt îmbunătăţite în permanenţă, depind de microcipuri. În ultimii 30 de ani, puterea de operare a microcipurilor s-a dublat la fiecare 18 luni. Niciodată înainte nu au fost stocate atâtea informaţii într-un spaţiu atât de mic.