De la cititorii noştri

Îngrijorare Vreau să-mi exprim mulţumirile pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . Ce să fac ca să nu mă mai îngrijorez atâta?“ (22 septembrie 2001). Am 17 ani şi în fiecare zi mă întreb cum va fi viaţa mea după ce voi termina liceul. M-am reţinut să le vorbesc altora despre temerile mele pentru că nu doream să-i deranjez şi, de aceea, sufăr în tăcere. Articolul m-a ajutat să înţeleg cât am de câştigat dacă voi vorbi cu mama şi cu fraţi maturi din congregaţie.

L. R., Statele Unite

Am 17 ani. Îmi fac mereu griji în legătură cu sănătatea mamei mele, cu temele de la şcoală şi cu treburile gospodăreşti. Mama îmi tot trage câte-un cot când la întrunirile creştine se dă vreun sfat referitor la îngrijorare. Prin urmare, am apreciat mult sugestiile practice din articol şi am înţeles că trebuie să-mi stabilesc priorităţi în programul meu şi să îndeplinesc şi sarcinile neplăcute, nu să le amân. Vă mulţumesc pentru acest articol.

H. H., Statele Unite

Sunt tată şi bătrân creştin. Aşadar, am putut vedea că tinerii noştri îşi fac multe griji în legătură cu viitorul. Sfatul pe care li l-aţi dat, şi anume de a vorbi despre acest lucru cu părinţii şi de a rezolva problemele cât se poate de repede, este foarte bun. Vă mulţumesc pentru că arătaţi în continuare interes faţă de tineri.

R. H., Canada

Adolescenţi depresivi La şcoală ni s-a dat să facem un referat pe o temă socială la alegere, care să-i vizeze pe adolescenţi. M-am folosit de revista din 8 septembrie 2001, care conţinea seria de articole „Ajutor pentru adolescenţii depresivi“. În zona unde locuiesc eu sunt mulţi adolescenţi care suferă de depresie. Am folosit revista Treziţi-vă! şi în trecut, pentru alte referate, şi am primit note foarte bune!

S. H., Australia

Fiul nostru adolescent a avut o infecţie care i-a atins inima şi creierul. Boala a fost tratată, însă depresia care a însoţit-o şi care era mult mai periculoasă n-a fost depistată. El şi-a pus capăt vieţii. Deşi este prea târziu ca să-l mai ajute, această serie ne-a ajutat totuşi pe noi să înţelegem mai bine boala lui. Suntem foarte recunoscători că aţi scris despre acest subiect şi că arătaţi o asemenea grijă iubitoare faţă de tinerii noştri.

G. & G. R., Germania

Există momente când mă simt cu adevărat deprimată şi încep să mă gândesc că nu sunt bună de nimic. Mi-era ruşine să vorbesc despre aceste sentimente cu părinţii mei, care sunt creştini, sau cu bătrânii de congregaţie. Totuşi, când am citit propoziţia „nu eşti de vină pentru situaţia în care te afli“, m-am simţit atât de uşurată! Mi-am dat seama încă o dată că nu sunt singura care are această problemă.

H. T., Japonia

Lumea în obiectiv Vă scriu din dorinţa de a vă felicita pentru caricaturile foarte amuzante de la rubrica „Lumea în obiectiv“. Ele mă ajută să-mi amintesc subiectul ştirilor pe care le ilustrează, dar mă şi amuză. Continuaţi munca excelentă pe care o faceţi!

A. I. P. B., Spania

Calendar maya Cred că am observat o greşeală în articolul „Populaţia maya — în trecut şi în prezent“ (8 septembrie 2001). În fotografia de la chenarul „Calendarul civilizaţiei maya“ este prezentat, în realitate, calendarul aztec al soarelui. Mai exact, este partea centrală a acestui calendar, unde se poate vedea zeul-soare aztec.

R. S., Statele Unite

„Treziţi-vă!“ răspunde: Se pare că cititorul nostru are dreptate. De fapt, fotografia ne-a parvenit însoţită de o explicaţie incorectă. Din păcate, greşeala n-a fost sesizată înainte ca revista să intre sub tipar. Ne cerem scuze pentru această inexactitate.