Schiul fond: Este pentru voi?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN CANADA

„LANGLÄUFER LEBEN LÄNGER“ — „fondiştii trăiesc mai mult“. Această zicală germană foarte populară scoate în evidenţă importanţa pe care mulţi o acordă sportului de iarnă schi fond. Într-adevăr, iarna, în numeroase ţări unde ninge din abundenţă, câmpurile sunt deseori brăzdate de urme făcute de schiuri. În unele ţări, între oraşe şi sate există adesea trasee marcate, iar multe dintre ele sunt iluminate artificial, astfel că schiorii le pot folosi pentru a merge la serviciu şi a se întoarce acasă.

Practicat de relativ puţini oameni înainte de anii ’60, schiul fond s-a răspândit în ultimii ani în multe locuri din lume. Unii au estimat că numai în America de Nord este practicat de circa patru milioane de oameni. De ce îl consideră unii atât de atrăgător şi de fascinant? Datorită costului mic şi simplităţii lui. Spre deosebire de schiul alpin, sau în pantă, care este mai cunoscut, unele aspecte ale schiului fond sunt cât se poate de simple. Schiorii alpini au nevoie de echipamente speciale costisitoare. Ei trebuie să meargă pe munţi sau pe dealuri special amenajate, să cumpere, probabil, bilete scumpe şi să aştepte la cozi lungi ca să urce cu teleschiul. Schiatul în pantă pretinde, de asemenea, să fii un bun atlet, calitate pe care mulţi începători nu o au. În schimb, schiul fond poate fi practicat de aproape oricine, indiferent de vârstă. Nu e nevoie decât de un strat proaspăt de zăpadă de câţiva centimetri, de câteva lecţii de schi, de schiuri relativ ieftine, de bocanci şi de beţe.

Schiul fond poate fi o experienţă plăcută. Schiorul poate să meargă practic pe oriunde doreşte — pe câmpuri şi pe pajişti, pe lacuri îngheţate şi pe cursuri de apă acoperite cu gheaţă, prin păduri liniştite şi prin văi cufundate în zăpadă. Schiul fond îl poate îndemna pe schior  să mediteze, dându-i posibilitatea de a-şi deschide inima în faţa Creatorului nostru şi de a-i aduce mulţumiri pentru minunăţiile vieţii. Iarna dă un farmec deosebit creaţiei lui Iehova Dumnezeu. Pătura strălucitoare de zăpadă cufundă în tăcere întregul peisaj. Pământul pare proaspăt şi curat, ca şi cum ar aştepta să fie explorat. Alunecând uşor printr-o pădure, printre copacii acoperiţi de promoroacă, schiorul poate găsi pacea inimii şi a minţii. Vacarmul lumii mecanizate rămâne departe, iar, în scurt timp, nu se mai aude decât fâşâitul schiurilor pe zăpadă.

Pentru familiile sau prietenii care practică acest sport, faptul de a merge împreună la schi este un mod prin care îşi întăresc relaţiile, devenind mai uniţi. Azi, în ţările nordice unele familii călătoresc 20 sau 30 de kilometri cu trenul, după care se întorc acasă schiind.

Originile schiului fond

Contrar părerii unora, schiul fond nu este o invenţie recentă. În 1927, pe insula norvegiană Rødøya s-au găsit nişte sculpturi în piatră datând de mii de ani. Una dintre picturi înfăţişează un vânător care, după cât se pare, poartă o mască în formă de cap de iepure şi merge pe nişte schiuri foarte lungi. Mai recent, într-o turbărie din Scandinavia, muncitorii au descoperit sute de schiuri antice, aflate într-o stare foarte bună. În timpurile străvechi, pentru nordici, schiatul era o modalitate de deplasare indispensabilă în iernile lungi în care ningea abundent, făcând parte din modul lor de viaţă. Astfel, ei chiar se închinau şi îi aduceau onoare unei zeităţi a schiorilor. În prezent, numele multor oraşe şi sate norvegiene şi suedeze reflectă întrucâtva aceste credinţe păgâne apuse. Chiar denumirea „Scandinavia“ face aluzie, după cât se pare, la zeiţa schiorilor, Skade.

 Deşi schiatul face parte de secole din viaţa nordicilor, practicarea lui pe scară largă ca sport internaţional a trebuit să aştepte până în secolul al XIX-lea. Prin această perioadă, norvegienii au îmbunătăţit schiurile tradiţionale, modificându-le forma şi îngustându-le. De asemenea, au creat un sistem de curele pentru prinderea călcâiului şi a vârfului piciorului, sistem care stă la baza dispozitivelor de fixare moderne. După puţin timp, ei au început să organizeze numeroase competiţii în Telemark, o zonă montană din partea central-sudică a Norvegiei. Se crede că primul concurs de schi fond cronometrat care a fost consemnat s-a ţinut aici, câştigătorul parcurgând cei 5 kilometri în circa 30 de minute. Deşi la puţin timp după aceea întrecerile de schi fond au început să se practice pe scară largă în ţările nordice, în celelalte părţi ale lumii schiul fond a fost introdus de un alt eveniment.

În 1888, exploratorul norvegian Fridtjof Nansen a condus o expediţie pe schiuri de-a lungul Groenlandei. Ulterior, el a scris o carte despre experienţa sa, carte care în 1891 a fost tradusă în engleză, franceză şi germană. Descriind călătoria sa extenuantă prin pustiul peisaj arctic, cartea a stârnit imaginaţia cititorilor săi victorieni şi a dat naştere conceptului romantic de cucerire a naturii sălbatice. În acelaşi an a fost înfiinţat primul club european de schi, numit Todtnau.

În anii ’60 au fost organizate tururi familiale cu schiurile, tururi care au ajuns să fie practicate pe scară largă. Au început să apară centre specializate în schi fond. Remarcând toate aceste tendinţe, fabricanţii au creat noi echipamente sofisticate. Lumea modei a început să-şi spună şi ea cuvântul, dând astfel schiului fond multă eleganţă. Ca urmare a cererii tot mai mari de locuri pentru schiat, numeroase primării s-au străduit să amenajeze orice teren disponibil, inclusiv terenurile de golf şi parcurile.

Foloase de ordin fizic

Schiul fond este considerat drept unul dintre cele mai sigure sporturi practicate pe scară largă. Deşi în urma căzăturilor pot apărea entorse minore, leziunile corporale grave sunt rare şi, de obicei, apar numai atunci când schiorul de fond se aventurează pe terenuri abrupte şi în zone montane izolate.

Întrucât mişcările implicate în schi fond sunt line şi ritmice, articulaţiile şi muşchii nu sunt suprasolicitaţi sau supuşi unor şocuri  periculoase. Medicii sportivi prescriu deseori schiul fond ca terapie pentru cei cu probleme cauzate de jogging sau ciclism. Este una dintre puţinele activităţi care antrenează toate grupele importante de muşchi ale corpului, schiorul beneficiind astfel de un exerciţiu fizic complet. De asemenea, acest sport are efecte benefice şi asupra inimii şi a plămânilor, în cazul schiorilor activi tensiunea şi pulsul fiind mai scăzute decât la persoanele sedentare. Schiorii de fond sunt astfel consideraţi unii dintre cei mai buni atleţi din lume.

Datorită riscurilor reduse de rănire, precum şi datorită mişcărilor dinamice şi lipsite de dificultate, schiul fond este, totodată, o activitate ideală pentru persoanele în vârstă. În multe ţări nordice e ceva obişnuit să vezi persoane în vârstă mergând la schi.

La schi te încălzeşti foarte mult, astfel că te poţi simţi foarte bine chiar dacă afară e destul de frig. De regulă, în zilele cele mai geroase, participanţii la concursurile de schi vin îmbrăcaţi cu un costum de schi nematlasat, adesea fără mănuşi. Totuşi, neprofesioniştii trebuie să aibă multă grijă să-şi protejeze extremităţile împotriva frigului. Cei pasionaţi de acest sport care ştiu ce-i aşteaptă afară îşi pun pe ei mai multe rânduri de haine, începând cu o haină de lână sau sintetică şi terminând cu o haină de ploaie, care să-i ferească şi de vânt. Astfel, pentru a se simţi confortabil, ei nu trebuie decât să-şi scoată sau să-şi pună o haină pe ei. Părinţii prevăzători trebuie să se asigure că micuţii lor sunt bine îmbrăcaţi, întrucât organismul copiilor se răceşte mult mai repede decât al adulţilor. Deoarece epiderma lor pierde căldura foarte repede, ei sunt predispuşi la degerături.

Daţi mai mult farmec activităţilor voastre de iarnă

„Dacă poţi să mergi, poţi şi să schiezi“ este o expresie des întâlnită printre schiorii de fond, deoarece mişcările efectuate în acest sport au o foarte strânsă legătură cu mersul pe jos. Deşi această afirmaţie este adevărată într-o anumită măsură, cei mai mulţi dintre noi ar avea mult de câştigat după o lecţie sau două cu un profesor calificat. Centrele de schi oferă lecţii particulare sau în grup şi, într-o perioadă scurtă, începătorul poate învăţa mişcările de bază ale schiului fond, de exemplu, cum să schiezi pe un teren drept, cum să urci, cum să cobori şi, bineînţeles, cum să te opreşti! Odată explicate aceste tehnici, cei mai mulţi sunt pregătiţi să iasă şi să schieze.

„Nimic altceva nu întăreşte atât de bine muşchii şi nu face corpul atât de puternic şi de elastic“, a spus Fridtjof Nansen în 1890 cu privire la schiul fond. S-ar putea să vă placă şi vouă acest sport. Aţi putea da mai mult farmec activităţilor voastre de iarnă.

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

Schiul fond este relativ ieftin şi nu impune o limită de vârstă

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Schiuri antice găsite la Voss (Norvegia)

[Provenienţa fotografiei]

Foto: © Universitetets kulturhistoriske museer, Eirik Irgens Johnsen

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Pictură rupestră înfăţişând un schior

[Provenienţa fotografiei]

Foto: Inge Ove Tysnes / Syv søstre forlag