Unde se duce toată apa?

Cherrapunji (India) este unul dintre cele mai umede locuri din lume. În sezonul musonic, 9 000 de milimetri de precipitaţii sub formă de ploaie udă din abundenţă dealurile de la poalele munţilor Himalaia. Totuşi, deşi pare incredibil, Cherrapunji se confruntă cu problema lipsei de apă.

ÎNTRUCÂT există puţină vegetaţie care să reţină apa, aceasta se scurge cam cu aceeaşi repeziciune cu care şi cade din cer. La două luni de la încetarea ploilor musonice, apa devine insuficientă. În cartea sa intitulată Water: The International Crisis (Apa: criza internaţională), Robin Clarke a scris cu ani în urmă despre Cherrapunji că este „cel mai umed deşert de pe pământ“. *

Nu cu mult mai jos de Cherrapunji se află Bangladesh-⁠ul, o ţară cu o populaţie densă şi cu un relief reprezentat de şes, afectată cel mai mult de apa ploilor musonice care cad pe pantele golaşe ale Indiei şi ale Nepalului. În unii ani, două treimi din Bangladesh sunt inundate. Dar, când apele se retrag, fluviul Gange se transformă într-⁠un firicel de apă, iar pământul este pârjolit de soare. Peste 100 de milioane de locuitori ai Bangladesh-⁠ului înfruntă acest crunt ciclu anual de inundaţii şi secetă. Şi, ca şi când situaţia nu ar fi suficient de grea, apa fântânilor este poluată cu arsenic, ceea ce a cauzat deja otrăvirea a milioane de oameni.

 În Nukus (Uzbekistan), nu departe de Marea Aral, problema nu o constituie arsenicul, ci sarea. Plantele de bumbac sunt acoperite de o crustă albă ce le împiedică creşterea. Sarea iese la suprafaţă din subsolul îmbibat cu apă. Acest fenomen, numit salinizare, nu este nou. Acum patru mii de ani, agricultura mesopotamiană a intrat în declin din acelaşi motiv. Din cauza irigării excesive şi a drenajului deficitar, sărurile din sol se acumulează la suprafaţă. Pentru a obţine o recoltă cât de cât mulţumitoare, trebuie folosită tot mai multă apă dulce. Cu toate acestea, în final, solul ajunge să nu mai poată fi folosit de generaţiile următoare.

Unde se duce toată apa?

Din nefericire, o mare parte din precipitaţii cad pe pământ sub formă de ploi torenţiale. Acestea nu numai că produc inundaţii, dar şi fac ca apa să se scurgă repede în mare, neapucând să se infiltreze în pământ. În plus, în unele locuri plouă mult, iar în altele puţin. Cherrapunji este cunoscut pentru precipitaţiile de peste 26 000 de milimetri ce cad anual sub formă de ploaie, în timp ce în deşertul Atacama, din nordul statului Chile, trec chiar ani fără să cadă o ploaie care să sature pământul.

Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor trăiesc în zone unde apa constituie o problemă. De pildă, relativ puţini oameni locuiesc în regiunile tropicale ale Africii şi ale Americii de Sud unde precipitaţiile sub formă de ploaie sunt abundente. Măreţul fluviu Amazon varsă în Oceanul Atlantic 15% din cantitatea totală de precipitaţii care cad anual pe pământ, totuşi, întrucât în această zonă populaţia e rară, consumul de apă este foarte mic. Contrar acestei situaţii, circa 60 de milioane de persoane trăiesc în Egipt, unde cantitatea precipitaţiilor sub formă de ploaie este minimă, şi aproape întreaga lor nevoie de apă trebuie satisfăcută de fluviul Nil, al cărui debit a scăzut.

Cu ani în urmă, această repartiţie inegală a resurselor de apă nu cauza probleme serioase. Potrivit unui studiu, în 1950 nici o regiune de pe pământ nu suferea din cauza unei crize de apă. Dar acele timpuri, când apa era din abundenţă, au apus. În regiunile aride din nordul Africii şi din centrul Asiei, cantitatea de apă disponibilă pe cap de locuitor s-⁠a redus la o zecime din cantitatea disponibilă în 1950.

Lăsând la o parte creşterea demografică şi precipitaţiile reduse din multe zone dens populate, putem spune că apa a ajuns să constituie o problemă şi din alte motive. În ziua de azi, între progres, prosperitate şi o sursă de apă sigură există o strânsă legătură.

 Nevoie crescândă de apă

Dacă trăiţi într-⁠o ţară industrializată, aţi remarcat, cu siguranţă, că fabricile sunt concentrate în jurul râurilor importante. Motivul nu e greu de ghicit. Industria are nevoie de apă ca să producă aproape orice, de la calculatoare la agrafe de birou. Industria alimentară foloseşte şi ea o cantitate surprinzătoare de apă. Centralele electrice au o extraordinară nevoie de apă şi sunt construite pe un lac sau pe un râu.

Nevoia de apă în agricultură este chiar mai mare. În numeroase locuri, precipitaţiile fie sunt foarte puţine, fie nu pot asigura o recoltă bună, astfel că irigaţiile par a fi soluţia ideală pentru hrănirea unei planete înfometate. Ca urmare a dependenţei de culturi irigate, agricultura foloseşte o foarte mare parte din resursele de apă dulce ale planetei.

În plus, consumul menajer de apă a crescut. În anii ’90, un număr alarmant de 900 de milioane de noi locuitori ai zonelor urbane aveau nevoie de condiţii de igienă corespunzătoare şi de acces la o sursă de apă potabilă. Sursele de apă obişnuite, cum ar fi râurile şi fântânile, nu mai sunt suficiente pentru marile oraşe. În prezent, Ciudad de Mexico, de pildă, trebuie să aducă apa de la o distanţă de peste 125 de kilometri printr-⁠un sistem de conducte şi să o pompeze peste un lanţ de munţi ce se ridică la 1 200 de metri deasupra altitudinii la care se află oraşul. Această situaţie este, după cum a spus Dieter Kraemer în studiul său Water: The Life-⁠Giving Source, „asemănătoare unei caracatiţe, braţele ei ieşind din oraş în încercarea de a procura apă“.

Astfel, industria, agricultura şi zonele urbane au nevoie de tot mai multă apă. Momentan, cererea lor este satisfăcută în mare parte prin extragerea apei din rezervele planetei: apa subterană. Straturile acvifere sunt unul dintre cele mai importante depozite de apă dulce ale pământului. Totuşi, ele nu sunt inepuizabile. Aceste depozite de apă sunt asemenea banilor dintr-⁠o bancă. Nu poţi scoate încontinuu bani din ea dacă faci puţine depuneri. Mai devreme sau mai târziu va trebui să suportăm consecinţele acestor acţiuni.

Folosirea corectă şi incorectă a apei subterane

Apa subterană este sursa de apă pe care o utilizăm când săpăm o fântână. Potrivit lucrării Groundwater: The Invisible and Endangered Resource, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii estimează că jumătate din cantitatea de apă folosită în scop menajer şi pentru irigaţii provine din această sursă. Fiind, de obicei, mai puţin poluată decât apa de la suprafaţă, apa subterană furnizează şi o mare parte din apa de băut, atât în zonele urbane, cât şi în zonele rurale. Dacă din apa subterană s-⁠ar extrage o cantitate moderată de apă, resursele  de apă subterană ar rămâne constante, deoarece sunt înnoite cu regularitate de apa de ploaie, care se infiltrează încet în pământ, ajungând la aceste rezervoare subterane. Dar de zeci de ani omenirea extrage mult mai multă apă decât se poate reface în urma circuitului apei în natură.

În consecinţă, nivelul apei subterane scade tot mai mult, fiind fie neeconomic, fie impractic să se foreze suficient de adânc pentru a se ajunge la ea. Când fântânile seacă, dezastrul rezultat se răsfrânge atât asupra economiei, cât şi asupra omului. În India au început deja să aibă loc asemenea tragedii. Întrucât hrana pentru un miliard de oameni care trăiesc în câmpiile din centrul Chinei şi al Indiei depinde de apa stocată în pământ, perspectivele sunt sumbre.

Problema epuizării resurselor de apă subterană este agravată de poluare. Îngrăşămintele chimice folosite în agricultură, reziduurile menajere şi animale, precum şi substanţele chimice industriale iau drumul apei subterane. „Când un strat acvifer este poluat, măsurile de remediere a situaţiei pot fi de durată şi costisitoare, ba chiar imposibile“, se explică într-⁠un raport publicat de Organizaţia Meteorologică Mondială. „Penetrarea lentă a poluanţilor a fost numită o «bombă chimică cu efect întârziat». Ea ameninţă omenirea.“

Culmea ironiei este însă că apa pompată din stratul acvifer subteran poate sfârşi prin a distruge chiar terenurile care se intenţionează a fi irigate. Actualmente, în ţările aride sau semiaride, o mare parte din terenurile irigate sunt afectate de salinizare. În India şi Statele Unite, două dintre principalele ţări producătoare de alimente din lume, 25% din terenurile irigate sunt deja serios deteriorate.

Cine nu cruţă când are va răbda la lipsă mare

În pofida tuturor acestor dificultăţi, situaţia nu ar fi atât de disperată dacă preţioasa apă de pe pământ ar fi folosită cu mai multă grijă. Metodele de irigare ineficiente duc deseori la risipirea a 60% din cantitatea de apă înainte ca aceasta să ajungă pe terenurile cultivate. Prin folosirea cu mai multă eficienţă a tehnologiei disponibile, cantitatea de apă utilizată în industrie ar putea fi redusă la jumătate. Chiar şi cantitatea de apă folosită în oraşe ar putea fi redusă cu 30% dacă conductele sparte ar fi reparate la timp.

Măsurile de conservare a apei presupun atât voinţă, cât şi existenţa mijloacelor necesare. Avem motive întemeiate să credem că preţioasele resurse de apă ale planetei noastre vor fi conservate pentru generaţiile viitoare? În ultimul articol al seriei de faţă se va discuta pe marginea acestei întrebări.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

APA ESTE INDISPENSABILĂ

Aproape toate procesele industriale consumă mari cantităţi de apă.

▪ Pentru a produce o tonă de oţel este nevoie de 280 de tone de apă.

▪ Producerea a 1 kilogram de hârtie poate necesita nici mai mult, nici mai puţin de 700 de litri de apă (dacă fabrica nu reciclează apa).

▪ Pentru construirea unei maşini americane, constructorul foloseşte de 50 de ori mai multă apă decât greutatea maşinii.

Agricultura poate necesita tot atât de multă apă, îndeosebi dacă se cresc vite în regiunile semiaride ale pământului.

▪ În California, pentru producerea a 1 kilogram de cotlet de vită este nevoie de 20,5 litri de apă.

▪ Curăţarea şi congelarea unui singur pui necesită cel puţin 26 de litri de apă.

[Graficul/Fotografiile de la pagina 8]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

UNDE SE FOLOSEŞTE APA?

Agricultură 65%

Industrie 25%

Activităţi menajere 10%

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Din cauza conductelor sparte şi a robinetelor lăsate să curgă, milioane de litri de apă sunt risipiţi

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo/Richard Drew