Ce s-⁠a întâmplat cu „locul de muncă pe viaţă“?

GRAHAM * a lucrat 37 de ani la o mare companie australiană. Când se apropia de vârsta de 60 de ani, a fost înştiinţat că după câteva săptămâni nu mai era nevoie de serviciile sale. Îi putem înţelege uimirea, care reflecta profunda lui preocupare pentru situaţia sa financiară din viitor. „Ce s-⁠a întâmplat cu «locul meu de muncă pe viaţă», despre care am crezut că era sigur până aveam să ies la pensie?“, s-⁠a întrebat Graham.

Bineînţeles, pierderea locului de muncă nu este un lucru nici neobişnuit, nici nou. Totuşi, amploarea mondială pe care a luat-⁠o fenomenul pierderii locului de muncă este ceva nou pentru generaţia actuală de angajaţi. Fără îndoială că există multe cauze ale pierderii locului de muncă, dar una dintre cele mai importante se pare că este cea numită restructurare. Ce este restructurarea şi cum a apărut ea?

Instabilitatea locului de muncă

Există o tendinţă tot mai mare de globalizare a economiei. Aceasta s-⁠a observat îndeosebi în Statele Unite spre sfârşitul anilor ’70, când companiile au constatat că tot mai mulţi consumatori cumpărau automobile, aparate electronice şi multe alte bunuri de provenienţă străină.

În strădania de a deveni competitive şi de a reduce costurile de producţie, companiile americane au început să reducă numărul muncitorilor şi să îmbunătăţească metodele şi echipamentul de lucru. Tehnica folosită pentru reducerea forţei de muncă a ajuns să fie cunoscută ca restructurare. Procesul a fost definit drept „reducerea forţei de muncă a unei organizaţii, de obicei prin folosirea combinată a mai multor metode, cum ar fi concedieri, încurajare la pensionare înainte de termen, transferuri şi reducerea naturală a personalului“.

Timp de câţiva ani, muncitorii manuali erau principala clasă afectată de restructurare. Dar, spre sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, au început să fie afectaţi şi un număr tot mai mare din categoria celor ce prestează munci non-⁠manuale, îndeosebi cadre medii. La scurt timp, această tendinţă s-⁠a făcut simţită în toate naţiunile industrializate. Şi, pe măsură ce presiunile financiare se intensificau, guvernele şi alte instituţii urmăreau reducerea cheltuielilor printr-⁠o restructurare şi mai strictă a personalului.

Pentru mulţi muncitori, siguranţa locului de muncă nu mai există. Un sindicalist afirmă următoarele: „Oamenii care au dedicat 10, 15, 20 de ani de serviciu fidel şi-⁠au văzut propriul contract de muncă rupt în bucăţi, după care au fost daţi afară“. În cartea sa Healing the Downsized Organization (Vindecarea organizaţiei restructurate), Delorese Ambrose ne spune că în anul 1956 s-⁠a inventat termenul de „om-⁠organizaţie“ pentru a defini angajatul tipic. Ea adaugă: „Indiferent că a fost sindicalist sau director, el şi-a pus bunăstarea sa economică, viaţa socială şi loialitatea în slujba organizaţiei în schimbul siguranţei, şi anume a locului de muncă pe viaţă. Este evident că, în corporaţia modernă, a­cest acord este încălcat“.

Milioane de muncitori din întreaga lume şi-⁠au pierdut locul de muncă din cauza restructurării şi nici un grup de angajaţi nu a scăpat neatins. Doar în Statele Unite, numărul angajaţilor afectaţi este foarte mare, milioane de oameni pierzându-⁠şi locul de muncă permanent. În multe alte ţări s-⁠au făcut restructurări asemănătoare.  Însă doar aceste statistici reci nu transmit nefericirea ce se ascunde în spatele lor.

Efecte adverse

Graham, menţionat la începutul articolului, a spus: „Treci printr-⁠o perioadă foarte grea din punct de vedere psihologic“. El a comparat concedierea lui cu „o boală sau un accident fizic în care te răneşti“.

Când loialitatea nu este răsplătită, oamenii se simt trădaţi, deoarece sacrificiile pe care le-⁠au făcut pentru companie nu sunt apreciate. Ei îşi pierd încrederea îndeosebi când mulţi directori generali primesc sume enorme în schimbul restructurării companiei. În plus, însăşi capacitatea şomerului de a-⁠şi plăti ipotecile şi alte datorii, de a asigura îngrijire medicală membrilor familiei şi de a achita taxele şcolare, precum şi de a-⁠şi păstra propriul stil de viaţă, hobbyurile şi posesiunile este periclitată de pierderea bruscă a unui venit regulat. Aceasta poate duce la apariţia unor sentimente de disperare şi de lipsă a valorii personale.

Întrucât munca stabilă, plină de sens contribuie mult la creşterea sentimentului valorii personale, imaginaţi-⁠vă efectul devastator al lipsei unui loc de muncă asupra persoanelor infirme, necalificate sau înaintate în vârstă. Un sondaj efectuat în Australia a dezvăluit că oamenii între 45 şi 59 de ani erau cei mai expuşi riscului de a fi daţi afară de la locul de muncă. Totuşi, această categorie de vârstă este cea căreia îi este cel mai greu să se adapteze schimbării.

Există alte opţiuni? Cu certitudine, un post cu jumătate de normă sau unul slab plătit este de preferat şomajului. Totuşi, acestea pot duce la scăderea nivelului de trai. Şi s-⁠a constatat că doar o treime dintre muncitorii concediaţi şi-⁠au găsit în cele din urmă un loc de muncă la fel de bine plătit ca şi cel precedent. Lucrul acesta poate intensifica tensiunile din sânul familiei.

Probabil, nici chiar actualul loc de muncă al unora nu procură prea multă pace sufletească. Acest lucru este o consecinţă a faptului că eventualitatea pierderii locului de muncă are asupra individului un efect aproape imperceptibil, totuşi devastator. În cartea Parting Company (Despărţirea de companie) se afirmă: „Anticiparea pierderii locului de muncă se aseamănă cu alegerea celei mai bune modalităţi de a fi lovit de un camion. Rareori ajungi să testezi cele mai ingenioase idei, deoarece nu vezi niciodată camionul, sau concedierea, înainte de a te lovi“.

Ce efect are şomajul asupra tinerilor? În urma unui studiu condus de un minister al învăţământului şi al ştiinţei s-⁠a făcut următoarea observaţie: „Una dintre principalele dovezi de ordin extern potrivit cărora o persoană a ajuns la maturitate era obţinerea unui loc de muncă cu normă întreagă, fapt care indica începutul unei «adevărate» vieţi de adult, într-⁠o lume a adulţilor, potrivit normelor adulţilor şi cu independenţa financiară ce o aduce cu sine acest statut“. Aşadar, dacă tinerii văd în obţinerea unui loc de muncă începutul adevăratei vieţi de adult, şomajul poate avea un efect devastator asupra lor.

Cum se poate supravieţui şomajului

Faptul de a face faţă pierderii locului de muncă a fost asemănat cu faptul de a umbla pe un teren minat. În cartea Parting Company se prezintă sentimentele cel mai frecvent întâlnite, şi anume mânia, ruşinea, teama, tristeţea şi autocompătimirea. Ele sunt greu de depăşit. Autorul cărţii face următoarea observaţie: „Ţi s-⁠a dat o sarcină dificilă: aceea de a-⁠ţi stabili viitorul. Nu ai cerut să ţi se dea această sarcină, probabil că nu ştii de unde să începi şi dintr-⁠o dată s-⁠ar putea să te simţi lipsit de orice sprijin“. Iar una dintre cele mai dificile probleme cucare se  confruntă un şomer este înştiinţarea familiei de brusca pierdere a locului de muncă.

Totuşi, există câteva modalităţi practice de a face faţă şocului la care dă naştere restructurarea. O primă măsură constă în restructurarea imediată a modului de viaţă prin întocmirea şi punerea în practică a unor planuri în vederea unui stil de viaţă mai simplu decât cel cu care eraţi obişnuiţi în trecut.

Iată câteva sugestii care v-⁠ar putea ajuta să faceţi faţă situaţiei, deşi acestea nu rezolvă situaţia în întregime. În primul rând, trebuie să recunoaşteţi că pierderea pe neaşteptate a locului de muncă este o realitate în aceste timpuri. Prin urmare, indiferent de vârsta pe care o aveţi şi de experienţa voastră, faceţi-⁠vă planuri cu privire la viaţa pe care o aveţi de trăit de acum încolo.

În al doilea rând, fiţi atenţi să nu vă înglodaţi în datorii pentru a cumpăra produse alimentare sau articole de îmbrăcăminte ce nu sunt strict necesare. Trăiţi în limita propriilor posibilităţi şi nu mizaţi pe presupunerea că puteţi acoperi datoriile cu venituri anticipate, provenite din promovări sau măriri regulate ale salariului. Ideea pe care ne-⁠o transmite economia de azi este că nu avem un viitor de lungă durată pe care să ne putem baza.

În al treilea rând, căutaţi modalităţi de a vă simplifica viaţa şi de a reduce din obligaţiile financiare existente. Acest lucru înseamnă debarasarea de cheltuieli pentru anumite articole lipsite de importanţă pentru un stil de viaţă simplu şi sănătos în limitele rezonabilului.

În al patrulea rând, revedeţi-⁠vă obiectivele vieţii, cele de ordin spiritual şi laic, şi adaptaţi-⁠le la situaţia actuală. Apoi puteţi cântări toate deciziile care ar putea împiedica atingerea acestor obiective şi stabiliţi în ce mod v-⁠ar influenţa aceste decizii viaţa.

În cele din urmă, nu tânjiţi după stilul de viaţă al altor oameni din comunitatea voastră care trăiesc mai bine, pentru a nu fi atraşi de lucrurile pe care le au ei şi a nu adopta acelaşi mod de viaţă.

Acestea sunt doar câteva sugestii care v-⁠ar putea ajuta atât pe voi înşivă, cât şi pe familia voastră să nu cădeţi în capcana de a vă pune încrederea în bogăţiile nesigure ale unei lumi foarte nesigure şi vă va scuti de îngrijorările pe care le aduc cu sine stilurile de viaţă contemporane.

Iată ce a afirmat fostul bancher Felix Rohatyn: „Ceva nu merge deloc bine în societatea noastră, şi anume că pierderea locului de muncă în cazul unei persoane generează îmbogăţirea alteia“. Acest sistem este atât de corupt, încât în curând va fi înlocuit cu o lume în care expresia „loc de muncă pe viaţă“ va căpăta un sens ce depăşeşte orice ne-⁠am putea imagina noi în prezent. — Isaia 65:17–24; 2 Petru 3:13.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

„Ceva nu merge deloc bine în societatea noastră, şi anume că pierderea locului de muncă în cazul unei persoane generează îmbogăţirea alteia“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Căutaţi modalităţi de a vă simplifica viaţa