Operaţiuni de ajutorare în urma furtunilor din Franţa

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FRANŢA

FRANÇOISE a vrut să iasă ca să aducă nişte lemne de foc pentru cămin. „Nu-mi credeam ochilor“, îşi aminteşte ea. „Apa ajunsese până la pragul casei şi un val uriaş năvălea pe poarta grădinii.“ Soţul ei, Thierry, a înaintat prin apa care îi ajungea la gât şi a adus o scară din garaj. Familia a urcat în pod, unde Thierry a făcut o gaură în acoperiş. Uzi leoarcă şi înspăimântaţi, cei doi soţi împreună cu cei trei copii ai lor au aşteptat patru ore îndelungate ca să fie salvaţi. În cele din urmă, un elicopter al poliţiei franceze i-a localizat şi i-a ridicat în siguranţă de pe acoperiş.

Din cauza ploii torenţiale, râurile s-au umflat şi au ieşit din matcă, zdrobind diguri şi distrugând poduri. Valurile de ape noroioase, unele depăşind 10 metri înălţime, au şters totul în calea lor. Peste 30 de oameni şi-au pierdut viaţa în această furtună: murind blocaţi în maşinile lor sau înecaţi în timpul somnului. O victimă salvată a asemănat acea noapte îngrozitoare de noiembrie cu „sfârşitul lumii“. O regiune întreagă din sud-estul Franţei — 329 de oraşe şi sate — a fost declarată zonă calamitată.

Situaţia avea să fie şi mai gravă

Partea de sud-vest a ţării abia începuse să-şi revină în urma tragediei, când dezastrul s-a abătut din nou asupra regiunii. Scăderea foarte mare a presiunii atmosferice deasupra Oceanului Atlantic a generat vânturi de forţa unui uragan. Prima furtună a măturat partea nordică a Franţei la 26 decembrie 1999, iar cea de-a doua a devastat partea sudică în noaptea următoare.  S-a înregistrat o viteză a vântului de peste 200 de kilometri pe oră. Potrivit rapoartelor oficiale, din secolul al XVII-lea nu s-a mai abătut asupra Franţei o asemenea furtună.

Hélène era însărcinată în luna a opta când furtuna s-a abătut asupra regiunii. „Eram foarte speriată“, îşi aminteşte ea. „Soţul meu trebuia să se întoarcă cu motocicleta de la muncă şi pretutindeni afară se vedeau crengi de copaci zburând prin aer. Nu-mi puteam stăpâni gândul că nu avea să-şi mai vadă copilul niciodată. Soţul meu abia ajunsese acasă, când apa a început să crească în locuinţa noastră. A trebuit să sărim pe fereastră.“

În Franţa au murit cel puţin 90 de oameni, fie înecaţi, fie loviţi de ţigle, hornuri sau copaci care cădeau. Alte sute de persoane au fost grav rănite, inclusiv un mare număr de salvatori civili şi militari. Furtunile au afectat şi ţările vecine, pierzându-şi viaţa 40 de oameni din Elveţia, Germania, Marea Britanie şi Spania.

Urmări

Dintre cele 96 de departamente administrative metropolitane ale Franţei, 69 au fost declarate oficial „zone calamitate“. Se estimează că daunele se ridică la 70 de miliarde de franci (11 miliarde de dolari). După dezastru, unele oraşe, sate şi porturi arătau de parcă ar fi fost devastate de război. Şoselele şi căile ferate erau blocate din cauza arborilor sau a stâlpilor reţelei electrice doborâţi. Acoperişurile fuseseră smulse de pe clădiri, macaralele răsturnate, iar ambarcaţiunile aruncate pe chei. Mii de grădinari şi-au pierdut mijloacele de trai, deoarece serele şi livezile au fost distruse.

În doar câteva ore, vântul a făcut mari ravagii în pădurile şi parcurile Franţei, distrugând sute de mii de hectare de suprafeţe împădurite. Potrivit Biroului Naţional de Silvicultură al Franţei, au fost distruşi aproximativ 300 de milioane de copaci. Arbori falnici, de sute de ani, au fost dezrădăcinaţi sau rupţi ca nişte chibrituri. Prin pădurile din Aquitaine şi Lorraine, vântul a lăsat în urmă fâşii enorme de teren cu arbori doborâţi.

„În ziua următoare furtunii, am mers în pădure“, spune Bernard, un Martor al lui Iehova care lucrează ca pădurar. „Mi s-a tăiat respiraţia. E imposibil să rămâi insensibil în faţa unei asemenea privelişti! Pentru  80 la sută dintre membrii congregaţiei noastre, pădurea este un mijloc de câştigare a existenţei. Oamenii, în special persoanele în vârstă, sunt efectiv şocaţi.“ Pe terenurile Palatului Versailles au fost doborâţi 10000 de copaci. „Va trebui să treacă două secole ca parcul să-şi recapete aspectul anterior“, s-a plâns un grădinar-şef.

Întrucât liniile de tensiune au căzut, peste o şesime din populaţia Franţei a fost cufundată în întuneric. În pofida eforturilor eroice ale serviciilor publice, zeci de mii de oameni au rămas fără curent electric şi fără legătură telefonică încă două săptămâni după ultima furtună. Unele sate au fost complet izolate. Familiile, obligate de împrejurări să scoată apă din fântâni şi să folosească lumânări, au avut impresia că trăiau mai degrabă cu o sută de ani în urmă decât în pragul secolului al XXI-lea.

Furtunile nu au cruţat nici clădirile publice, castelele sau catedralele. Multe edificii religioase, inclusiv 15 Săli ale Regatului aparţinând Martorilor lui Iehova, au suferit pagube. În unele locuri, întrunirile se ţineau la lumina lumânărilor sau a lămpilor cu petrol.

Proprietăţile a aproximativ 2000 de familii de Martori ai lui Iehova au suferit pagube în urma furtunilor, de la copaci doborâţi sau ţigle de pe acoperiş luate de vânt la locuinţe complet distruse de râurile ieşite din matcă. Mai mulţi Martori au fost răniţi. Din nefericire, în regiunea Charente, un Martor în vârstă de 77 de ani s-a înecat sub privirile neputincioase ale soţiei sale. Alţii s-au aflat la un pas de moarte. Gilbert, care are 70 de ani, îşi aminteşte: „E un miracol că nu am murit. Uşa a cedat, iar apele s-au năpustit înăuntru cu o forţă incredibilă. M-am trezit într-un metru şi jumătate de apă. Am reuşit să supravieţuiesc agăţându-mă de un dulap“.

Furnizarea ajutorului necesar

După furtuni, s-a manifestat o extraordinară solidaritate în Franţa şi în întreaga Europă. În ziarul Le Midi libre s-a făcut următoarea observaţie: „Sunt momente în care voluntariatul se  impune ca o datorie: din instinct, din prietenie sau la îndemnul conştiinţei“.

Imediat după furtuni, au fost formate comitete de ajutorare ale Martorilor lui Iehova pentru a-i ajuta pe membrii congregaţiilor locale, precum şi pe alte persoane afectate de dezastru. Comitetele Regionale de Construcţii, în mod normal folosite pentru construirea de Săli ale Regatului, au organizat echipe de voluntari. După furtuna din noiembrie care s-a abătut asupra sudului Franţei, 3 000 de Martori au luat parte la operaţiunile de salvare şi de curăţare, ajutând victimele să înlăture mâlul şi apa ce le inundaseră locuinţele. Martorii au fost printre primii voluntari care au sosit în unele sate. Clădirile publice, cum ar fi şcolile, oficiile poştale, primăriile, azilurile de bătrâni, şi chiar şi un cimitir au fost curăţate de Martori. În multe cazuri, ei au lucrat umăr la umăr cu cei de la serviciile de ajutorare.

 Toţi, indiferent de convingerile religioase, au fost ajutaţi. „L-am ajutat pe preotul din sat. I-am curăţat pivniţa“, a precizat un Martor. Cu privire la alte persoane care au fost ajutate de Martori, el a mai spus: „Oamenii ne priveau de parcă am fi căzut din cer ca să le dăm o mână de ajutor“. Un funcţionar a spus: „Acest lucru poate fi considerat drept o modalitate a lor de a citi Evanghelia şi de a-şi ajuta aproapele. Cred că acei oameni care au venit trăiau atât Evanghelia, cât şi religia lor“. O voluntară Martoră a făcut următorul comentariu: „Inima te îndeamnă să vii şi să dai o mână de ajutor. Este o adevărată bucurie să putem face ceva pentru semenii noştri“.

După cele două furtuni din decembrie, zeci de familii de Martori nu au mai putut lua legătura cu fraţii lor creştini mai multe zile. Sub îndrumarea supraveghetorilor itineranţi şi a bătrânilor locali, s-au organizat operaţiuni de ajutorare. Uneori, din cauza şoselelor blocate şi a liniilor telefonice moarte a fost imposibil să se ia legătura cu fraţii care locuiau la doar câţiva kilometri distanţă. Pentru a-i ajuta pe membrii izolaţi ai congregaţiilor lor, unii Martori au traversat pe jos sau cu bicicleta păduri devastate, deşi exista riscul căderii copacilor. Din nou, voluntarii au muncit din greu la curăţarea şcolilor, a bibliotecilor, a taberelor şi a locuinţelor vecinilor şi la deblocarea potecilor din păduri.

S-a creat „un climat de iubire“

Multe victime ale acestor catastrofe, îndeosebi copiii mici şi persoanele în vârstă, au rămas traumatizate în urma acestor întâmplări. Cei ce şi-au pierdut locuinţa sau o persoană apropiată vor avea nevoie de mult timp şi de sprijinul familiei şi al prietenilor pentru a-şi reface viaţa. După inundaţiile din regiunea Aude, dr. Gabriel Cottin, membru al unui comitet psiho-medical de urgenţă, a făcut următoarea observaţie: „Pentru victimă, orice sprijin din partea celor ce fac parte din acelaşi colectiv religios este, de asemenea, de mare ajutor“.

Martorii lui Iehova consideră furnizarea de ajutor în astfel de situaţii o obligaţie morală şi scripturală. ‘Să nu fie dezbinare în trupul [adevăratei comunităţi creştine]’, a afirmat apostolul Pavel. „Mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el.“ — 1 Corinteni 12:25, 26.

„În orele imediat următoare furtunii au sosit la locuinţa noastră vreo zece fraţi şi surori creştine ca să ne ajute să curăţăm totul“, spune Hélène, menţionată mai înainte, care acum este mama unei fetiţe pline de viaţă. „Chiar şi Martorii care erau ei înşişi sinistraţi au venit să ne ajute. Ajutorul lor a fost formidabil: prompt şi din toată inima!“

Odette, a cărei locuinţă a fost distrusă de inundaţii, a spus referitor la colaboratorii Martori: „Ei m-au îmbărbătat foarte mult. Efectiv nu ai cuvinte să spui ceea ce simţi. Sunt foarte, foarte emoţionată având în vedere tot ceea ce au făcut pentru mine“. Altă soră a rezumat sentimentele de apreciere ale multora exclamând: „Ne aflăm într-adevăr într-un climat de iubire!“

[Chenarul/Fotografia de la paginile 18, 19]

„MAREEA NEAGRĂ“

Pe la mijlocul lunii decembrie, chiar înaintea izbucnirii furtunilor, superpetrolierul Erika s-a scufundat în ape foarte agitate la o distanţă de aproximativ 50 de kilometri de coasta vestică a Franţei, vărsându-se în mare 10000 de tone de petrol. O porţiune de aproximativ 400 de kilometri de coastă a fost poluată, din provincia Bretagne până la Vendée. Furtuna a agravat acest dezastru ecologic împrăştiind petrolul într-o multitudine de suprafeţe lipicioase, extinzând astfel poluarea şi făcând chiar mai dificilă înlăturarea acestuia. Mii de voluntari, tineri şi vârstnici, au venit din toată Franţa ca să ajute la înlăturarea combustibilului vâscos de pe pietre şi din nisip.

Accidentul a cauzat o gravă contaminare ecologică a mediului maritim. Industria de stridii şi de crustacee a fost grav afectată. Potrivit ornitologilor, cel puţin 400000 de păsări marine — pinguini-de-mare, corcodei cu gâtul negru, corbi-de-mare şi în special alce — au murit. Acest lucru înseamnă de zece ori mai multe decât au murit după ce petrolierul Amoco Cadiz a eşuat în apropiere de ţărmul provinciei franceze Bretagne, în martie 1978. Multe păsări iernau pe ţărmurile Franţei, după ce migraseră din Anglia, Irlanda şi Scoţia. Preşedintele Ligii din Rochefort pentru Protecţia Păsărilor a făcut următorul comentariu: „Este o maree neagră catastrofică. Este cea mai distructivă maree pe care am văzut-o vreodată. . . . Ne temem că multe colonii de păsări rare vor fi slăbite sau chiar eliminate de pe coastele franceze“.

[Provenienţa fotografiei]

© La Marine Nationale, France

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Sute de oameni au fost salvaţi cu ajutorul elicopterului, aşa cum s-a întâmplat şi aici, în Cuxac d’Aude

[Provenienţa fotografiei]

B.I.M.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

În mijlocul podgoriilor distruse, o cale ferată avariată nu mai duce acum nicăieri

[Provenienţa fotografiei]

B.I.M.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Sute de maşini distruse complet împânzesc peisajul

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

În Villedaigne, acest bărbat a rămas izolat şapte ore

[Provenienţa fotografiei]

J.-M Colombier

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

În departamentul Creuse, pini rupţi de parcă ar fi fost chibrituri

[Provenienţa fotografiei]

© Chareyton/La Montagne/MAXPPP

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Doar în grădinile Palatului Versailles au fost culcaţi la pământ 10 000 de copaci

[Provenienţa fotografiei]

© Charles Platiau/Reuters/MAXPPP

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Dimineaţa următoare, în Saint-Pierre-sur-Dives (Normandia)

[Provenienţa fotografiei]

© M. Daniau/AFP

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Echipe de Martori ai lui Iehova curăţând un azil de bătrâni din La Redorte (sus) şi primăria din Raissac d’Aude (dreapta)