Încercaţi o pereche de „beţişoare iuţi“!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN TAIWAN

SOCOTIND după expresia ei plină de încântare, este evident că fetiţa îşi savurează mâncarea. În mâna stângă are un castronel plin ochi cu orez amestecat cu bucăţele de legume şi de peşte. În mâna dreaptă ţine o pereche de beţe subţiri de bambus. Mânuind beţişoarele cu degetele-i mici, fetiţa îşi alege bucăţelele preferate şi cu mişcări precise le duce la gură. Uneori, îşi apropie castronelul de buze şi, din câteva mişcări rapide ale beţişoarelor, îşi introduce orezul direct în gură. Totul pare atât de natural, de uşor şi de îngrijit.

Ceea ce fetiţa are în mână sunt, bineînţeles, renumitele beţişoare chinezeşti. În limba chineză, acestea sunt numite k’uai tzu (în pinyin, kuaizi), care înseamnă „beţişoare iuţi“. În orice caz, acestea se găsesc aproape în orice locuinţă din Asia de sud-est. Probabil, aţi încercat să le folosiţi când aţi luat masa la vreun restaurant chinezesc. Dar ştiţi unde s-a născut ideea cu beţişoarele? Sau cum şi când au fost folosite acestea pentru prima dată? Şi aţi dori să ştiţi cum să le folosiţi corect?

„Beţişoarele iuţi“

Beţişoarele sunt nişte baghete subţiri, lungi de 20–25 de centimetri. Capătul mai gros al beţişorului este deseori pătrat. Datorită acestui lucru, sunt mai uşor de prins cu mâna şi nu se rostogolesc pe masă. Capătul mai subţire este, de obicei, rotund. Adesea, beţişoarele japoneze sunt mai scurte şi sunt mai ascuţite la capătul rotund decât cele chinezeşti.

În aceste zile ale producţiei în masă, în multe restaurante sunt puse la dispoziţie beţişoare preambalate care sunt încă unite la capătul mai gros. Cel ce ia masa trebuie să le despartă înainte de a le putea folosi. Întrucât sunt de unică folosinţă, aceste beţişoare sunt confecţionate din lemn obişnuit sau din bambus. Adesea, beţişoarele folosite în localuri mai scumpe sau acasă sunt foarte frumoase, făcute din lemn de bambus şlefuit, lemn lăcuit, plastic, inox sau, poate, chiar din argint sau fildeş. De asemenea, pe acestea se pot grava poezii sau pot fi decorate cu picturi.

Cum trebuie folosite beţişoarele

Mulţi oameni care vizitează ţările orientale, cum ar fi China sau Japonia, sunt fascinaţi când văd un copilaş, care are poate doar doi ani, mâncând cu o pereche de beţişoare ce par a fi disproporţionat de mari pentru el. Cât ai clipi din ochi, conţinutul castronelului este transferat bucăţică cu bucăţică în gura copilului. Pare într-adevăr foarte uşor.

Aţi dori să încercaţi să folosiţi o pereche de „beţişoare iuţi“? La început vi se poate părea incomod să faceţi ca beţişoarele să se mişte aşa cum doriţi voi, dar cu puţine exerciţii, va fi uşor, iar beţişoarele vor deveni ca o prelungire a mâinii voastre.

Beţişoarele se ţin într-o singură mână, de obicei în dreapta (vezi ilustraţiile de la pagina 15). Mai întâi, faceţi-vă mâna căuş, degetul mare fiind depărtat de restul degetelor. Ţineţi un beţişor între degetul mare şi celelalte degete, astfel încât acesta să atingă baza indexului şi  vârful degetului inelar. Apoi luaţi al doilea beţişor şi aşezaţi-l paralel cu primul, ţinându-l cu degetul mare, cu indexul şi cu degetul din mijloc, aşa cum aţi ţine un creion. Egalizaţi capetele beţişoarelor bătând uşor cu ele în masă. Acum, ţinând nemişcat beţişorul de dedesubt, mişcaţi-l pe cel de sus prin îndoirea în sus şi în jos a indexului şi a degetului mijlociu. Exersaţi până când veţi putea apropia capetele beţişoarelor cu uşurinţă. Acum sunteţi pregătiţi să folosiţi aceste instrumente utile pentru a alege oricare dintre bucăţelele delicioase ce se servesc la o masă chinezească: de la un singur bob de orez, la un ou de prepeliţă! Beţişoarele se potrivesc bine cu mâncarea chinezească deoarece alimentele sunt, de obicei, tăiate în bucăţele.

Dar ce putem spune despre sortimentele în care un pui, o raţă sau o crupă de porc se servesc fără să fie tăiate în bucăţi mici? De obicei, carnea este gătită atât de bine, încât beţişoarele pot fi folosite cu multă uşurinţă pentru a separa porţii suficient de mici ca să poată fi introduse în gură. Beţişoarele sunt ideale pentru peşte, care de multe ori este servit întreg; oasele pot fi îndepărtate cu o uşurinţă pe care cu greu o poţi avea cu cuţitul şi cu furculiţa.

Însă cum stau lucrurile cu orezul? Dacă e o ocazie informală, puteţi apropia de buze castronelul de orez cu mâna stângă, iar apoi puteţi introduce în gură orezul cu beţişoarele. Dar la o masă mai formală veţi lua orezul cu beţişoarele, câte puţin odată.

Dar cum se procedează când se serveşte supă, care este nelipsită din meniul unei mese chinezeşti? De obicei, este pusă la dispoziţie o lingură de porţelan. Însă, dacă supa conţine tăiţei, găluşte sau bucăţele de legume, carne sau peşte, încercaţi să folosiţi beţişoarele cu mâna dreaptă pentru a ridica alimentele, iar cu lingura din mâna stângă să vă ajutaţi să le duceţi la gură.

Normele de etichetă şi beţişoarele

Când sunteţi invitat într-o locuinţă chinezească pentru a lua masa, este bine să cunoaşteţi manierele pe care le presupune servirea unei mese chinezeşti, sau eticheta. Mai întâi de toate, în centrul mesei se vor afla mai multe vase cu mâncare. Aşteptaţi până când gazda sau capul de familie îşi va lua în mână beţişoarele şi va face un semn tuturor să înceapă. Acesta este momentul potrivit ca oaspeţii  să răspundă invitaţiei, să-şi ia beţişoarele şi să înceapă să mănânce.

Spre deosebire de unele mese de tip occidental, vasele cu mâncare nu sunt trecute din mână în mână pe la toţi mesenii. Dimpotrivă, toţi cei ce iau masa se servesc singuri. La o masă în familie, e obiceiul ca fiecare membru al familiei să-şi folosească propria pereche de beţişoare ca să ia bucăţele din castroane comune şi să le introducă în gură. Cu toate acestea, este o lipsă de bune maniere să sorbi mâncarea, să lingi capetele beţişoarelor sau să scormoneşti prin vas după bucăţelele preferate. Mamele din Orient îşi instruiesc copiii să nu muşte capetele beţişoarelor, nu numai din motive de igienă, dar şi pentru că acest lucru strică aspectul beţişoarelor.

Din consideraţie faţă de oaspeţi, uneori sunt puse la dispoziţie mai multe linguri şi beţişoare. Acestea sunt folosite pentru a pune bucăţele din vasele aflate în centrul mesei în altul mai la îndemână sau în propriul castron de orez. Totuşi, să nu vă ofensaţi dacă gazda îşi va folosi beţişoarele sale pentru a alege o bucăţică bună şi o va pune în bolul vostru. În fond, vrea să se asigure că oaspetelui său de onoare îi revine ce este mai bun!

La fel ca în cazul cuţitelor şi al furculiţelor, este considerat nepoliticos faptul de a arăta cu beţişoarele. Este la fel de nepoliticos faptul de a lua în mână altceva când încă ai beţişoarele. Prin urmare, când trebuie să folosiţi lingura sau să luaţi un şerveţel sau o ceaşcă de ceai, mai întâi puneţi jos beţişoarele. Deseori, în acest scop, sunt puse pe masă mici suporturi pentru beţişoare.

Când terminaţi de mâncat, puneţi beţişoarele frumos pe masă, relaxaţi-vă şi aşteptaţi. Este nepoliticos să te ridici de la masă înainte ca toţi să termine. Şi de data acesta, gazda sau capul de familie va fi persoana care va încheia masa ridicându-se şi invitându-i pe toţi ceilalţi să se ridice.

Acum, că aţi aflat cum trebuie folosite, singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să vă procuraţi o pereche de beţişoare şi să exersaţi mişcările cu ele. Data viitoare când cineva vă invită la un restaurant chinezesc sau acasă la el pentru a servi o masă chinezească, de ce să nu încercaţi să folosiţi o pereche de „beţişoare iuţi“? Acest lucru chiar ar putea da mâncării un gust mai bun!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 14]

Scurtă istorie a beţişoarelor

Unii erudiţi chinezi sunt de părere că primele beţişoare au fost folosite nu pentru a mânca, ci pentru a găti. Bucăţelele de alimente nepregătite erau înfăşurate în frunze, iar beţişoarele erau folosite pentru a introduce pietricele fierbinţi în frunze. În acest mod, mâncarea putea fi gătită fără ca bucătarul să se ardă! Mai târziu, beţişoarele au început să fie folosite pentru înlăturarea bucăţelelor de mâncare rămase în oala pentru gătit.

Primele beţişoare se pare că au fost confecţionate din lemn perisabil sau din bambus. * Acesta este un motiv pentru care e aproape imposibil să se afirme cu exactitate când anume au fost folosite pentru prima dată. Unii cred că beţişoarele au început să fie folosite în China în timpul dinastiei Shang (din aproximativ secolul al XVI-lea până în secolul al XI-lea î.e.n.). Într-un document istoric din perioada imediat următoare lui Confucius (551–479 î.e.n.) se vorbeşte despre „ciugulirea“ bucăţelelor din supă, indicând astfel că erau folosite un fel de beţişoare.

Se pare că în primii ani ai dinastiei Han (din 206 î.e.n. până în 220 e.n.), consumarea mâncării cu ajutorul beţişoarelor devenise o practică larg răspândită. Într-un mormânt excavat din Changsha (provincia Hunan) datând din acea perioadă s-a găsit un set de obiecte lăcuite, printre care erau şi beţişoare.

Şi japonezii, coreenii, vietnamezii, precum şi alte popoare orientale folosesc beţişoare, iar aceasta în mare măsură datorită influenţei culturii chineze.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Practica te-nvaţă